“ TV. EVENIMENT ”

  

A fost odată ca niciodată, un post de televiziune numit “ Tv. Eveniment ”, care aprecia foarte mult toate evenimentele negative, negative în sensul de tragice, cât mai tragice.

Într-o bună zi (bună, dar nu pentru acel post tv.), s-a întâmplat o mare tragedie pentru ei şi o minune pentru restul lumii: nu au mai avut ştiri tragice! Dintr-o dată, parcă nu se mai întâmpla nimic tragic în lume. Au căutat ei peste tot, dar nimic. Nu mai reuşeau să găsească nici o ştire tragică. Erau disperaţi ! Disperarea lor era singurul lucru tragic. Dar nu puteau să scrie despre singura tragedie : disperarea cauzată de lipsa tragediilor. Mai ales că aceasta îi lovea numai şi numai pe ei.

-         Trebuie găsit ceva.

-         Dar ce? Sunt numai ştiri bune, nu a murit nimeni de trei zile, nici o explozie, nici un accident, nici o inundaţie, nici un viol, nici o crimă, nici un furt, nici o bătaie, nici un cap spart, nimic ! Ce ne facem ? S-a întors lumea pe dos !

-         Găsiţi ceva. Inventaţi ! tună şeful postului tv.

-         Timp de trei zile am dat reluări : violuri în reluare, accidente în reluare, am dat chiar şi inundaţii în reluare. Dar nu se mai poate, lumea s-a prins. Nu mai putem păcăli pe nimeni. Lumea vrea noutăţi. De unde ?!

-         Dacă nu le aveţi, provocaţi-le ! îi sfătui marele şef.

-         E o idee. Pentru început eu o să provoc un incendiu la maşina mea cea veche. Voi să fiţi în apropiere să filmaţi.

-         Exact, transmitem în direct !

-         Uraaa! Ce ştire vom avea. Incendiu în direct ! De patru zile nu am mai avut aşa ceva.

-         De data asta îmi sacrific eu maşina cea veche. Dar după aceea ?

-         Uite cum facem: filmăm incendiul câteva minute, apoi stingem focul imediat după filmare, iar mâine o incendiem din nou, spunem că o altă maşină a luat foc,  o lăsăm să ardă două minute, apoi stingem focul, după care poimâine o mutăm în autostradă, provocăm o explozie şi dăm ştirea că, chipurile, un şofer, trecând pe acolo, a filmat întâmplător.

-         Buun. Apoi, cine se mai sacrifică? Băiatul de la camera trei. Ce zici, nu te sacrifici tu ?

-         Eu ?! Cu ce ? Eu nu am maşină, nici veche, nici nouă.

-         Te poţi sacrifica şi altfel.

-         Cum ?

-         De exemplu, poţi să pui de un viol.

-         Da, chiar, tu ai o vecină bătrână, ai putea să pui de un viol.

-         Euu ?! Niciodată !

-         Atunci postul nostru va dispărea.

-         Dar un furt poate aş reuşi. Cu mască.

Zis şi făcut. Dar nu a fost deloc tragic, ci comic. Băiatul a luat o bătaie bună de la babă, iar dacă a fost tragic, a fost numai pentru el, fiindcă a încasat-o bine.

Nu a fost în direct, normal, căci era "furt", dar l-au arătat pe băiat plin de vânătăi, la ştiri. Este adevărat că pentru a-i înmulţi vânătăile, dar şi pentru a-l masca oarecum ca să nu fie recunoscut, au folosit şi nişte vopsele. Ba chiar un coleg a fost rugat să îi dea un pumn în ochi pentru a obţine şi o inflamaţie cât mai naturală, şi pentru ca totul să pară cât mai real.

Şi uite aşa a fost salvat postul tv. Şi au trăit mult şi bine (două săptămâni) doar cu evenimente inventate. Dar într-o bună zi (bună pentru ei şi rea pentru toată lumea), totul a revenit la normal. A dispărut minunea şi au apărut evenimentele negative pentru a salva televiziunea.         (Ma. 23.09.2008).        (Schiţă extrasă din vol. "Ne merge bine", cap. "Uuu…mor de bine", autor Gabriela Morar).