POLIŢAII COMIT MULTE CACOFONII, DAR SE TRATEAZĂ ! CU FURAZOLIDON !

Am întâlnit o veche cunoştinţă, un fost coleg, azi poliţai. Şi ştiţi procedura, întrebări de genul : “Ce mai faci ? Cum o mai duci ? Familia e bine ? Toată lumea e sănătoasă ? “ Zice :

-         Da, toţi suntem bine, că când e bine, e bine. Că care om e prost, să zică că e rău, dacă-i bine ? Că când mi-e mai rău, ca acum să-mi fie. Deci, mi-e bine. Mi-e foarte bine. Dar am o problemă gravă.

-         Vai de mine !

-         Cu fostul diriginte. Îl întâlnesc des şi de fiecare dată începe să-mi zică că am fost şi sunt un cac…, un cacăă…, un caaa…

-         Un cacofon ?

-         Un că…, un căcăfonic, de ăsta, cum îi spui. Un rahatfonic, de ăsta. Că când mi-e lumea mai dragă, mă întâlnesc cu cadru’ ăsta.

-         Ce cadru ?

-         Cu cadru didacticu’. Şi începe să-mi zică că dacă cacofonii multe comiţi, nu eşti om educat. Că când eram elev, tot că…, căcăfon eram. Şi că dacă căciula n-o dau jos când el îmi vorbeşte, atunci tre’ să mai pun mâna pe cărţi. El nu ştie că cărţile sunt pasiunea mea.

-         Mă bucur să aud asta.

-         Că când pun mâna pe cărţi, nu mă mai pot opri.

-         Asta-i foarte bine. Cărţile te educă.

-         Mie-mi spui ! Asta tot zic şi eu : că cărţile-s foarte bune. Aş juca cărţi non-stop. Acu’ tre’ să merg la Farmacie.

-         La Farmacie ?!

-         Da. Tre’ să mă tratez. Că când mă întânesc iar cu dirigu, să nu mai zică că sunt un mare căc…, un rahatfon, de ăla.

-         Şi cum te tratezi de… cacofonie ?!

-         Cum adică cum ? Cu furazolidon ! spune fostul meu coleg, apoi aleargă înspre Farmacie.

-         Vreau să-ţi spun că cacofonia (-uite că am comis-o şi eu-) nu e diaree, băi, domn poliţai ! Cacofonia nu e diaree !!! am strigat eu, dar domn poliţai deja intrase în Farmacie. Ca să-şi cumpere Furazolidon. Ca să se trateze de… cacofonie !      (Schiţă extrasă din vol. “Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

CACOFONIA – TRATATĂ  CU  LEACURI  ANTI-DIAREE

A doua zi, mi-a povestit farmacista că domn poliţai a intrat în Farmacie spunând, în loc de “Bună-ziua” : “Că doar n-o fi constipaţie !” . Deci auzise ultima mea frază şi mi-a răspuns după ce a intrat în Farmacie.

I-a cerut farmacistei leacul dorit într-o cantitate cam prea mare. Farmacista l-a întrebat de ce vrea aşa multe cutii, el a zis că :

-         Tre’ să ne tratăm de cacăf…, de caaaa…, de cacofonie. Toţi din birou. Şi suntem mulţi. Şi toţi suferim de caaaa…, de căcăfonie, de aia.

-         Cacofonie ?! l-a întrebat farmacista, privindu-l ca pe un extraterestru mare şi… deştept.

-         Exact !  Căcăfonie !

-       Leacul anti-cacofonie îl găsiţi la Bibliotecă sau la Librărie. Acolo găsiţi leacul, nu la Farmacie.

-         Că când vă bateţi joc de mine, vă bateţi toţi !

Farmacista a văzut că era dotat cu armă, aşa că i-a dat cantitatea cerută de leacuri anti-diaree.

-     I-am dat ce a cerut, că avea armă. Poţi să ştii ce face dacă îi refuzi medicamentul ? mi-a spus farmacista.

-    Corect ! E cel mai bun tratament ! Oamenii inteligenţi se tratează de cacofonie cu medicamente anti-diaree. E o soluţie mult mai simplă decât aia cu Biblioteca !     (Schiţă extrasă din vol. “Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

DIN PĂŢANIILE UNEI SECRETARE

Confesiunea unei secretare :

″ Când am primit postul de secretară, m-am bucurat foarte mult. Am dorit să-mi exprim bucuria, cromatic. Aşa că, în prima zi de muncă, am mers îmbrăcată frumos (multi)colorată. Nu m-am gândit ce va spune şeful, despre care lumea spunea numai vorbe frumoase, de genul : “ăla e dus cu pluta”, “e plecat de acasă”, “e plecat cu sorcova”, “e într-o ureche”,  “nu-i sunt toţi boii acasă”, etc. Deci :

În prima zi de muncă am mers foarte frumos îmbrăcată, purtând următoarele culori : roşie, galbenă, albastră, verde şi portocalie. Când m-a văzut şeful, a explodat : “Ce haine sunt astea ? Te-ai deghizat în papagal ? Ce zic eu, în papagal ? La câte culori ai pus pe tine, s-ar putea îmbrăca doi papagali !”

Doi papagali ? Deci am exagerat cu culorile. A doua zi am purtat culorile : roşie, galbenă şi albastră. Şeful : “Azi te-ai îmbrăcat în culorile drapelului. Înţeleg că suntem patrioţi, dar chiar aşa…venim la serviciu îmbrăcaţi în drapel ?! “  “Bine că nu m-am îmbrăcat în «doi papagali», ca ieri”, am spus eu. “Nu, azi nu ai culori cât să îmbraci doi papagali, dar un papagal poţi îmbrăca cu aceste trei culori. Şi un papagal din acela frumos, îmbrăcat în roşu, galben şi albastru. Şi mai poţi să spui şi că papagalul e mare patriot român, deşi originea lui e alta.”

Doamne ! Nebun e şeful ăsta ! Cum să mă mai îmbrac ?! Şefului nu-i plac culorile drapelului nostru. O fi ungur ! Deci o să port culorile drapelului unguresc, poate o să-l bucur. Deci, a treia zi am purtat culorile : roşie, albă şi verde. Dar şeful : “Eşti unguroaică ?!”

În a patra zi am purtat trei nuanţe de maro, iar şeful a zis că : “Te-ai deghizat în vrăbiuţă.”

În a cincea zi am purtat negru şi gri, dar şeful a zis că : “Şi ciorile tot penaj în negru şi gri au.”

În a şasea zi am purtat doar negru. Şeful : “Eşti în doliu ? Cine ţi-a murit ?”

În a şaptea zi am purtat numai culoarea albă. Şeful : “Eşti mireasă ?”

În a opta zi am purtat culorile roşie şi mov. Şeful : “Nefericită combinaţie.”

Nu mai ştiu ce culori să mai port. M-am gândit să combin culoarea vişinie cu încă o culoare : cu negru sau cu galben sau … nu mai ştiu. Sau poate galben cu negru şi cu alb. Sau numai galben cu negru. Sau galben cu maro. Sau lămâi cu negru. Sau crem cu maro. Sau albastru cu alb. Sau roşu cu alb şi negru. Sau roşu şi negru. Sau alb şi negru.  Sau… Cine ştie cu ce piţigoi sau sticlete voi semăna.

Cred că cea mai bună soluţie va fi să merg la serviciu în costumul Evei. Poate atunci nu mai comentează nimic. Poate asta şi vrea !  ″     (Schiţă extrasă din vol. “Unde nu-i cap, paloşul  nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

VERSURI SATIRICE : TRĂIM BINE, NEA TRAIANE !

Ne-au urat : “Să trăiţi bine !”

Apoi ne-au închis spitale.

Medicii-s peste hotare.

Dacă te mai doare-un dinte

Mergi nene, în ţări străine.

Nu mai avem nici mâncare.

Mai nimic nu-i pe ogoare.

Dacă n-avem irigaţii…

Ne vor da de toate, alţii.

Firmele ni le-au închis.

Nu mai este de muncit

Nu mai e nici de trăit.

Dar, uite-un nene mulţumit.

Să-l întrebăm ce mai face

Poate are vreo afacere…

-     Matale pari fericit.

Ai afacere bănoasă ?

Noi n-avem un leu în casă.

-     Ştii care-i secretul, frate ?

Să profiţi de oportunitate.

Munceşti cu seriozitate.

Iar banii vin râuri, râuri…

Şapte vieţi dacă-aş trăi

Nu i-aş putea cheltui.

Şi clienţii-s mulţumiţi

Nimeni nu s-a plâns vreodată.

-         Ce afacere ai, nene ?

Că noi n-avem bani de lemne…

Nici de medicamente…

Nici de pansamente…

Viaţa ne e tare grea,

Nu ştim cât vom mai putea.

Cât vom mai trăi aşa ?

Unde ne e viitorul ?

-         Mie mi-a surâs destinul !

Nu mă sperie viitorul !

Afacerea mea-i foarte tare

Nu-i zi fără înmormântare.

Plin de viaţă-i… cimitirul !        (Versuri extrase din vol. “Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

cookie-uri

Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul. 

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense. 

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Aflați mai multe despre această notificare și responsabilitățile ce vă revin.