POLIŢAII COMIT MULTE CACOFONII, DAR SE TRATEAZĂ ! CU FURAZOLIDON !

Am întâlnit o veche cunoştinţă, un fost coleg, azi poliţai. Şi ştiţi procedura, întrebări de genul : “Ce mai faci ? Cum o mai duci ? Familia e bine ? Toată lumea e sănătoasă ? “ Zice :

-         Da, toţi suntem bine, că când e bine, e bine. Că care om e prost, să zică că e rău, dacă-i bine ? Că când mi-e mai rău, ca acum să-mi fie. Deci, mi-e bine. Mi-e foarte bine. Dar am o problemă gravă.

-         Vai de mine !

-         Cu fostul diriginte. Îl întâlnesc des şi de fiecare dată începe să-mi zică că am fost şi sunt un cac…, un cacăă…, un caaa…

-         Un cacofon ?

-         Un că…, un căcăfonic, de ăsta, cum îi spui. Un rahatfonic, de ăsta. Că când mi-e lumea mai dragă, mă întâlnesc cu cadru’ ăsta.

-         Ce cadru ?

-         Cu cadru didacticu’. Şi începe să-mi zică că dacă cacofonii multe comiţi, nu eşti om educat. Că când eram elev, tot că…, căcăfon eram. Şi că dacă căciula n-o dau jos când el îmi vorbeşte, atunci tre’ să mai pun mâna pe cărţi. El nu ştie că cărţile sunt pasiunea mea.

-         Mă bucur să aud asta.

-         Că când pun mâna pe cărţi, nu mă mai pot opri.

-         Asta-i foarte bine. Cărţile te educă.

-         Mie-mi spui ! Asta tot zic şi eu : că cărţile-s foarte bune. Aş juca cărţi non-stop. Acu’ tre’ să merg la Farmacie.

-         La Farmacie ?!

-         Da. Tre’ să mă tratez. Că când mă întânesc iar cu dirigu, să nu mai zică că sunt un mare căc…, un rahatfon, de ăla.

-         Şi cum te tratezi de… cacofonie ?!

-         Cum adică cum ? Cu furazolidon ! spune fostul meu coleg, apoi aleargă înspre Farmacie.

-         Vreau să-ţi spun că cacofonia (-uite că am comis-o şi eu-) nu e diaree, băi, domn poliţai ! Cacofonia nu e diaree !!! am strigat eu, dar domn poliţai deja intrase în Farmacie. Ca să-şi cumpere Furazolidon. Ca să se trateze de… cacofonie !      (Schiţă extrasă din vol. “Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

CACOFONIA – TRATATĂ  CU  LEACURI  ANTI-DIAREE

A doua zi, mi-a povestit farmacista că domn poliţai a intrat în Farmacie spunând, în loc de “Bună-ziua” : “Că doar n-o fi constipaţie !” . Deci auzise ultima mea frază şi mi-a răspuns după ce a intrat în Farmacie.

I-a cerut farmacistei leacul dorit într-o cantitate cam prea mare. Farmacista l-a întrebat de ce vrea aşa multe cutii, el a zis că :

-         Tre’ să ne tratăm de cacăf…, de caaaa…, de cacofonie. Toţi din birou. Şi suntem mulţi. Şi toţi suferim de caaaa…, de căcăfonie, de aia.

-         Cacofonie ?! l-a întrebat farmacista, privindu-l ca pe un extraterestru mare şi… deştept.

-         Exact !  Căcăfonie !

-       Leacul anti-cacofonie îl găsiţi la Bibliotecă sau la Librărie. Acolo găsiţi leacul, nu la Farmacie.

-         Că când vă bateţi joc de mine, vă bateţi toţi !

Farmacista a văzut că era dotat cu armă, aşa că i-a dat cantitatea cerută de leacuri anti-diaree.

-     I-am dat ce a cerut, că avea armă. Poţi să ştii ce face dacă îi refuzi medicamentul ? mi-a spus farmacista.

-    Corect ! E cel mai bun tratament ! Oamenii inteligenţi se tratează de cacofonie cu medicamente anti-diaree. E o soluţie mult mai simplă decât aia cu Biblioteca !     (Schiţă extrasă din vol. “Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).