GAROFITE TURCESTI din gradina mea - foto

GAROFITE TURCESTI din gradina mea -foto.

Garofiţele turceşti – frumoase şi parfumate.

VERSURI SATIRICE : ATENŢIE ROMÂNI ! LUPII VOR SĂ-ŞI SCHIMBE PĂRUL !

ATENŢIE, români ! Lupii vor să-şi schimbe părul !

( STIMAT PARTID, TU NU ŞTIAI

CÂT DE micuţ TE TOT FĂCEAI ).

După cum i s-a urat

Partidul Dezastrelor s-a destrămat.

În două, trei s-a împărţit.

Pe mulţi vestea i-a mulţumit.

Stimat partid portocaliu

Măcar de-ai fi exemplu viu

De “aşa nu”, şi pentru alte

Partide cu gânduri înalte.

Când firme şi spitale închideai

Când de popor, joc îţi băteai

Partid al dezastrelor, tu nu ştiai

Cât de micuţ te tot făceai.

Nu ne bucurăm prea tare

Încă n-am scăpat de haite.

Bănuim ce va urma :

Lupii, păru’ îşi vor schimba.          (31.03.2013).    (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

VREI SĂ CÂŞTIGI ? IATĂ SOLUŢIA !

VREI  SĂ  CÂŞTIGI ? IATĂ  SOLUŢIA !

O discuţie între bunici şi nepoţi pe tema ‘dreptate şi  adevăr ‘:

-         O vorbă mare a spus un nene la tv.: ” În România numai oile cred că dacă spui doar adevărul, vei câştiga”.

-         Chiar, cine te pune să te porţi ca o oaie, şi să-ţi faci speranţe că adevărul va învinge ? În România, sfântă e doar viclenia.

-         Era o vorbă mai demult : “Minciuna are picioare scurte ”.

-   Ar trebui modificat proverbul ăsta, că nu mai e valabil. Acum trebuie să spunem :”Adevărul are picioare scurte, iar minciuna e sfântă şi învinge întotdeauna în lupta cu adevărul.” Ăsta ar trebui să fie noul proverb. 

-  Aşa-i, în România vei câştiga dacă spui munciuni. Adevărul n-are nici o valoare. Şi când te gândeşti că o ţară cu aşa mulţi creştini (câţi se declară atei ?) nu prea vrea să ştie care sunt “cele 10 porunci”. Cel mai mult e încălcată porunca ”Să nu furi”.

-     Bunicule, mie îmi place adevărul. Eu vreau să lupt pentru adevăr. Mă fac avocat, ca să-i apăr pe oameni de răufăcători.

-         Dar cine ţi-a spus că avocaţii îi apără pe oamenii cinstiţi ?

-         Nu-i apără pe oamenii cinstiţi ?

-         De unde atâţia ?

-         De unde atâţia avocaţi ?

-      Nu ! De unde atâţia oameni cinstiţi ?! Dacă avocaţii i-ar apăra pe oamenii cinstiţi, atunci ţara asta ar avea nevoie de vreo doi, trei avocaţi. Avocaţi sunt mulţi, iar oameni cinstiţi foarte puţini. Şi atunci, avocaţii, ce să facă ? Să moară de foame ? Apără şi ei pe cine… nu trebuie.

-         Cum, pe cine nu trebuie ?

-        Ţi-am spus că în ţara asta sunt prea puţini oameni cinstiţi. Deci, pe cine să apere ? Şi oamenii cinstiţi mai au o problemă.

-         Încă una, pe lângă faptul că sunt cinstiţi ?

-      Încă una. N-au bani. Iar atunci, avocatul ce să facă ? Să muncească degeaba?

-         Atunci, nu mă fac avocat ! Mă fac procuror !

-         Şi mai bine !

-         Voi fi de partea adevărului !

-       Hă, hă, hă ! De partea adevărului ! Procurorii ?!!! Cine ţi-a băgat în cap atâtea prostii ?

-         Vreau să lupt pentru adevăr ! Ce să mă fac ? Mă fac poliţist !

-         Măcar, dacă te faci poliţist, scapi de carte. Ca să ajungi avocat sau procuror trebuie să înveţi mult. Mai bine poliţist. Carte puţină, capacitate minimă de a înţelege o speţă. Fă-te poliţist, să vezi cum te trag pe sfoară toţi hoţii.

-         De ce să mă tragă pe sfoară ?

-         Pentru că ei, spre deosebire de tine, vor fi inteligenţi.

-         Dar eu nu sunt inteligent ?

-         Acum eşti, însă dacă te vei face poliţist...

-     Ei ?

-         Ştii, Gigele, poliţiştii nu prea fac diferenţa între stânga şi dreapta. Atunci, cum să le pretinzi să distingă adevărul de minciună ? “Nu poţi avea pretenţii prea mari de la ei, pentru că nu-i duce capul”, după cum spunea un mare profesor, care ştie foarte bine ce subalterni are.

-         Nu-i duce capul, deci.

-         Nu degeaba se fac multe glume pe seama inteligenţei… unora

-         Deci, se vor face glume pe seama capacităţii mele intelectuale ?

-         Multe glume se vor face !

-         Atunci, ce să fac ? Eu vreau să lupt pentru adevăr !

-     Măi, Gigele, tu vrei să fii total ignorat în tot ce spui ? Atunci spune adevărul ! Vei fi ignorat total !

-         Nu vreau să fiu ignorat !

-        Atunci ai o soluţie, indiferent ce meserie îţi alegi : Sfânta Minciună !       ( Din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

ŞANTAJ, ŞANTAJ ŞI IAR ŞANTAJ

ŞANTAJ,  ŞANTAJ  ŞI  IAR  ŞANTAJ

-       Copii, eu vreau să fiu şeful clasei noastre. Să vedeţi ce bine o să fie. O să primiţi numai note bune. O să vă ajut chiar eu. Şi voi rezolva şi problema cu ticăloşii ăia care vă necăjesc în fiecare zi. Votaţi-mă.

-         Vom vedea la vot. Vom vedea câţi te votează pe tine.

După vot:

-         Bine, ai câştigat. Acum să te ţii de promisiuni.

-         Mă voi ţine.

-         Nu te vei ţine, spune şeful copiilor răi, cel poreclit Aghiuţă.

-         Ba da.

-         Ba nu.

-         Uite, care-i chestia. Dacă tu o să faci ce ai promis, te voi pârî la doamna poafă că, săptămâna trecută, la concurs ai trişat şi de aceea ai luat premiu. Pe cinstite nu luai tu premiu, niciodată !

-         Ei şi ? Ce mai contează ? Ştii proverbul : “Hoţul neprins e negustor cinstit”. Şi apoi, dacă ştiai, de ce n-ai spus atunci ? Acum e prea târziu.

-         Ba, nu e. Niciodată nu e prea târziu. Fii atent, că nu eşti cu mult mai bun decât “ticăloşii ăia”. Dacă le faci probleme “ticăloşilor ăia”, o păţeşti. Te pârăsc că ai trişat, şi o să ţi se retragă premiul.

-       Hai să ne înţelegem. Nu mă pârî. Am şi eu orgoliul meu. Cum să pierd premiul?

-         Atunci îi laşi în pace pe “ticăloşi”. Îi laşi să-şi vadă de treabă. Nu te amesteca.

-         Dar le-am promis colegilor. Pentru asta m-au votat.

-         Băi ! Ce îţi este mai aproape ? Propria cămaşă sau cei ce te-au votat ?

-         Propria cămaşă, normal.

-         Atunci, ciocu’ mic. Altfel adio cămaşă, adio premiu luat pe trişate.

-         Am înţeles, să trăiţi.

-         Aşa îmi placi. Vezi că se poate ?       (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).