D'ALE LUI GIGEL

TRATAMENT  EGAL  PENTRU  TOŢI

-         Televizorul cel nou are purici, spune bunicul.

Gigel vrea să rezolve el singur această problemă, aşa că merge la primul magazin întâlnit şi cere :

-         Daţi-mi ceva pentru purici.

Vânzătorul îi dă un spray împotriva insectelor, iar Gigel merge repede acasă, căci are de muncit.

-         Ce faci, Gigel, de ce dai cu spray pe televizor ? întreabă bunicul.

-         E spray pentru purici.

-         Şi ?

-         Nu ziceai tu că televizorul are purici ? Acum n-o să mai aibă !       (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", cap. II : "Despre oameni cinstiţi", autor Gabriela Morar).




 

REFORMA  DEMOLĂRII

Un nene şi cu încă un nene, doi atotputernici de la PD, ne-au anunţat : „Am decis. Facem reformă în învăţământ.”. După care au închis şi demolat şcoli şi au dat profesori afară. După un timp, au anunţat, din nou : „Am decis. Facem reformă în sănătate.”. Apoi, au închis şi demolat spitale şi au dat afară medici şi asistente. A urmat : „Facem reformă în justiţie”. Urmată de închiderea unor judecătorii. Şi alte „reforme” la fel de minunate. Aceasta este reforma PD-istă.

Gigel priveşte cu interes, reforma PD-istă, la Tv. Îi place. Foarte mult. Atât de mult, că se decide repede. Merge în garaj, se urcă la volanul maşinii bunicului şi începe şi el să facă reformă în curtea bunicului. Începe cu cuşca lui Azorel, pe care o reformează în stil PD-ist. Adică o transformă în aşchii. Apoi, Gigel reformează gardul din lemn, care desparte curtea de grădină. Tot în stil PD-ist. Într-un minut e la pământ. Apoi, Gigel vrea să reformeze şi garajul, dar din fericire, vine bunicul acasă.

-         Ce faci, Gigel ?

-         Fac reformă.

-         Asta e demolare, nu reformă.

-     Ei, lasă, bunicule, că doar nu ştii matale mai bine decât domnul preşedinte şi domnul premier. Dacă ai şti matale mai bine, atunci ai fi matale în locul lor. Aşa se face reforma.

-         De unde ai învăţat prostia asta ?

-         Am văzut la televizor, cum face PD-ul.

-         Gigele, tu nu ai de unde să ştii ce înseamnă PD.

-         O să te miri, bunicule, dar chiar ştiu. Crezi că nu mi-am dat seama ce înseamnă PD ? Află că ştiu foarte bine ce este PD.

-         Ia, zi.

-         PD este Partidul Demolator.

-         Bravo !

-         Şi să mai ştii, bunicule, că mie îmi place foarte mult stilul ăsta de a face reformă.

-         Ce stil ?

-         Stilul PD-ist.

-         Ce reformă ?!

-         A demolării. Să demolezi tot ce e frumos şi util. Voi adopta şi eu stilul ăsta.

-         Doamne fereşte ! Asta mai lipseşte, să începi şi tu.

-         Am început deja. Iar mâine o să-ţi reformez maşina.

-         Ce ?! Ce o să faci ?!

-         O să intru cu ea într-un zid, până când voi reuşi să duc reforma la bun sfârşit. Ce-o să mă distrez ! Trăiască reforma ! Şi trăiască partidul care a inventat-o !

Două săptămâni fără televizor ! Ăsta a fost preţul reformei pentru Gigel. După care a uitat de reformă şi i-a revenit mintea la cap.          (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).


 

CADOU  DE  ZIUA  TA

Gigel nu ştie ce cadou să-i facă bunicului de ziua lui, pentru că cel de anul trecut nu prea i-a plăcut. S-a sfătuit cu verişoara lui preferată, Ginela, şi au ajuns la concluzia că ar fi bine să se informeze de la televizor, să vadă ce fel de cadouri îşi fac oamenii de ziua lor. Aşa au aflat că atât de ziua marinei, cât şi de ziua românilor, oamenii îşi urează  "La mulţi ani ! "  şi depun coroane de flori.

A venit şi mult aşteptata zi de naştere a bunicului, iar Gigel şi Ginela au cumpărat drept cadou pentru bunicul o coroană de flori pe care era scris textul : "Nu te vom uita niciodată ! Dormi în pace !" 

-         La mulţi ani, bunicule, şi du-te la culcare, îi urează Gigel.

-         La mulţi ani, bunicule şi valea la culcare, spune şi Ginela.

-         Ce-i cu voi, măi copii ?

-         Păi, uite ce scrie aici.

-         Ce ?

-         Scrie că de ziua ta, ai dreptul să fii lăsat în pace să dormi. Aşa că nu te mai reţinem.

Cred că i-a plăcut bunicului cadoul primit în acest an.          (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).



 

SUFLǍ  ÎN  LUMÂNARE ! 

                Gigel are cinci ani şi la fiecare aniversare a lui, părinţii dau petrecere. Evident, cu tort şi lumânări. Şi evident, lui Gigel i se spune : „Pune-ţi o dorinţă şi suflă în lumânări”. Iar Gigel crede că de fiecare dată când vede o lumânare aprinsă, trebuie să-şi pună o dorinţă şi să sufle în lumânare până când se stinge.
                Aşa a procedat Gigel, când părinţii l-au dus la Biserică, unde Gigel şi-a pus multe dorinţe, căci erau multe lumânări. Dar părintele cred că s-a supărat un pic. De asemenea, săptămâna trecută, la o înmormântare, Gigel a fost tare bucuros când a văzut lumânările. Nimeni nu l-a putut opri să-şi pună dorinţe.
                Aseară s-a întâmplat iar ceva. Gigel a căzut şi s-a lovit la frunte. Părinţii l-au dus urgent la medic. Au intrat în cabinet şi ca la comandă, tocmai când medicul se pregătea să-i vadă fruntea, energia electrică s-a oprit, cabinetul a rămas  în beznă. Medicul a aprins o lumânare şi a apropiat-o de fruntea lui Gigel. Iar Gigel şi-a pus o dorinţă şi a suflat în lumânare.            (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, capitolul II : "Unde capul se pleacă, e vai de picioare", autor Gabriela Morar).

.