FESTIVAL DE UMOR ?! SĂ MORI DE RÂS !!!

FESTIVAL DE UMOR ?!  SĂ MORI DE RÂS !!!

Întrucât de peste 20 de ani, ţara e condusă de politicieni cinstiţi şi mari iubitori de valoare, poporul e în culmea fericirii. Şi pentru ca lumea întreagă să afle asta, politicienii noştri prea-cinstiţi (aproape îţi vine să le zici "sfiinţiile lor") infiltraţi în cultură (de ce, Doamne, de ce ?), organizează din când în când (cam prea des) câte un aşa-zis “Festival de umor”, care n-are nici un haz, spun cunoscătorii.

Într-o gară, doi beneficiari ai fericirii pe care ne-a adus-o clasa politică, discutau, în timp ce se aflau la câteva minute distanţă de un leşin, pe motiv de stomac gol. Unul era cam surd, altul cam bâlbâit. Iată ce spuneau :

-         Ai, ai, ai, ai au, au, au, au, au, auzit, zit că, că, că, că, că, că va, va, va fi, fi, fi, fi fi, fi un, un, un ma, ma, ma, ma, ma, ma !!!

-         De ce o strigi pe maică-ta ?!

-         Nu, nu, nu, nu o s, s, s, strig pe ma, ma, ma, mama.

-         Da’ pe cine ?!

-         Ta, ta, ta, ta, ta, ta…

-         Pe taică-tău ! Parcă murise ! Lasă-l în pace ! Nici mort nu scapă de tine !

-         Nu, nu, nu, nu, nu pe ta, ta, ta, tata.

-         Da’ pe cine ? Pe moşu ?

-         Ta, ta, ta, taci ! Va, va, va fi, fi, fi, fi fes, ma, ma, mare fes, fes, festi, festival.

-         Estival ?!

-         Fes, fes, fes.

-         Fes, fes, fes ! Vrei să zici vorba aia : “Interesul poartă fesul.” Peste tot e aşa în ţara asta.

-         Nu, nu, nu, nu !

-         Ba da !

-         Fes, fes, festi-val !

-         Ce val ? Cine-i pe val ?

-         Ta, ta, ta…

-         Tata ?! E mort.

-         Va, va fi, fi fes, fes, festival de, de, de u, umor.

-         Ce omor ? Iar criminali ?! Toată ziua numai de criminali aflăm. Au omorât chiar şi cultura ! Escrocii dracu’ !

-         Cu, cu, cultură, da. Es, escroci, nu. U, u, umor, mor.

-         Vrei să mori ?

-         Zi, zicea unu că, că, că a, acolo e lo, lo, locul meu, că, că, că, că poa, poate mă, mă pri, pri, primesc chi, chi, chiar în, în jur, juriu cu, cu, cu, cu ta, ta, talentul meu. Mer, mergem şi, şi, şi noi la fes, fes, festivalul de, de u, u, umor ?

-         Festival de amor ?! La ce prostii visezi ? Nu te auzi ce bâlbâit eşti, nu poţi să legi două cuvinte. Cine se uită la tine ?

-         Eu, eu merg că, că, că, că se se dă, dă ha, ha, ha, ha, ha, ha…

-         Dacă se dă ha, ha, ha, ha vin şi eu !

-         Ha, ha, haleală gra, gratis.

-         Mergem !

-         Şi se dă, dă, dă, dă şi ca, ca, ca, ca, ca, ca, cazare gratuită.

-         Asta nu-mi place. Se dă gazare gratuită. Da’ ce, se face exterminare ?!

-         Nu, nu, nu. E u, u, umor.

-         Omor prin gazare ! Gratuită ! Bine că nu plătită ! Cine ştie şi haleala cum o fi ? Ce bagă în ea ? Eu nu merg ! Eu nu merg la festivalul de amor sau de omor sau de ce-o fi. De omor, auzi. Vor să omoare de tot cultura şi aia puţină câtă a mai rămas ! Şi nu vreau gazarea lor, chiar dacă e gratuită ! Ce cred ei ? Că dacă ne-au sărăcit, acceptăm orice ?!!! Cu condiţia să fie gratis ?!!! NUUUUU !!!

      

Din aceste motive şi poate şi din altele, Festivalul de umor e de tot râsul ! N-are nici un haz !           (Din vol. "Actualitatea acidă", autor Gabriela Morar).

VO, VOR, VORBI, VORBIŢI, VĂ RO, ROG

Pe la posturile noastre de radio, sunt invitate fel de fel de persoane, care au pretenţia să fie ascultate, sau audiate mai bine zis. Fel de fel de personalităţi sau perso-nulităţi.

De pildă, ieri, m-a amuzat mult un bâlbâit. După o oră, i-a urmat un alt talentat orator, care făcea nişte pauze atât de mari între cuvinte, încât puteai să faci o pauză de somn, până când reuşea să treacă de la un cuvânt la altul.

Nu trece mult, şi … altul ! Parcă intenţionat i-ar alege, tot unul şi unul.

Ăsta avea alt bai : reuşea să spună cinci cuvinte într-un minut, fiindcă le lungeeeeaaaa foaaaarteeeee muuuult.

De exemplu :

-         Primul (bâlbâitul) :

" Pe, pe, pen, pentru a se du, se duc, se duce la îndep, îndeplinire a, ace, acest, p, pro, proiect, a, a tre, a trebuit, să se r, să se r, recurgă la un a, ar, argument …….. p, prin ca, care se d, se do, se dovedeşte că, că, a, aceşti, a, aceşti, aa, aceşti, aaa, autori au fo, fost ni, niş, nişte imb, imbe, imbecili, câ, câ, când au ho, ho, hotărâ, hotărât să pa, pa, parti, participe la a, la ac, la această ma, ma, mani, manifestaţie……."

Şi t, to, tot, a, a, aşa a, a, a ţi, a ţinut-o, pa, pa, pat, patruzeci de, de m, de minute.

-         A,al, al d, doilea :

(Scuze ! am început să mă bâlbâi şi eu.)

" Doresc" (urmează o lungă pauză, somn uşor, ascultători, şi vise plăcute).

După vreo 30 de secunde, care mi-au părut o eternitate, vine în sfârşit al doilea mult aşteptat cuvânt : "să". (Iar pauză, somn uşor). După alte 30 de secunde : "vă". (Pauză). Apoi : "aduc" (pauză, 30 de secunde). Apoi : "la" (pauză de somn şi visare, 30 de secunde). Apoi : "cunoştinţă".

În clipa asta mi-a venit să arunc aparatul pe fereastră. Dar, mai bine l-am oprit.

După câteva ore, îl pornesc din nou. Alt invitat surpriză.

-         Al treilea:

“Acuuuuum aaaa veeeeeniiiiiit îîîîn sfâââârşiiiiiiit tiiiiiiiimpuuuuuul săăăăă faaaaaaaceeeeem ceeeeeeeeevaaaaa şiiiiiiiii peeeeeeeeentruuuuuuuuu aaceeeeeeeştiiiii oaaaaaaaaameeeeeeniiiiiii.”

În două minute a reuşit să spună zece cuvinte. Dar, când a ajuns la ultimul cuvânt, cu greu mi le-am mai amintit pe celelalte, căci una cântare a fost!    (D.14.03.2004).        (Schiţă extrasă din volumul "Ne merge bine", autor Gabriela Morar).

CORUL LUI TRA-LA, LA-LA

            A fost odată ca niciodată o ţară stăpânită de Tra-la, la-la.

La început, poporului i-a plăcut atmosfera de cârciumă. Toată ţărişoara părea o cârciumă. Poporul s-a distrat, a cântat şi a jucat, timp de trei zile. Şi a băut mult “ceai”. Se spunea că unii “şi-au băut şi minţile”. Dar după trei zile de tra-la, la-la, au urmat încă două zile, în care poporul s-a trezit din beţie şi a văzut o realitate urâtă. Şi poporul a înţeles că într-o ţară condusă de Tra-la, la-la, treburile merg alan-da-la, tra-la, la-la.

O mare problemă era corul. Exista un cor al lui Tra-la, la-la. Şi, zi şi noapte corul lui Tra-la, la-la, cânta sau cârâia alan-da-la, tra-la, la-la.

Pe popor a început să-l doară cumplit capul, de atâta tra-laaaa, laaaaa-laaaaaa.

Dar corului nu i-a păsat de durerile de cap ale poporului şi a continuat să cânte fără oprire :

TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !

Şi mai cântă şi în ziua de azi, căci nimeni nu l-a putut opri. Şi va mai cânta încă mult timp de acum încolo, până la adânci bătrâneţe. Zi şi noapte: TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !  

Iar poporul are nevoie de tone de aspirine.     (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

Gabriela Morar - foto (gabrielamorar.blogspot.com)

Gabriela Morar - foto (gabrielamorar.blogspot.com)

INDISPENSABILII SUNT INDISPENSABILI

 

La o fabrică de confecţii, unde se fabrică multe pijamale şi izmene, Georgel e persoană importantă. Azi e plecat într-o delegaţie. Directorul îi spune lui Surzescu, colegul lui Georgel :

-         Te rog să-i comunici lui Georgel că la şedinţa de mâine trebuie să fie prezent. Prezenţa lui e indispensabilă !

Surzescu îi comunică lui Georgel :

-         La şedinţa de mâine trebuie să fii prezent în indispensabili.

Şi Georgel aşa a făcut, crezând că la şedinţă va fi vorba despre prezentarea noului model de indispensabili. Când colo, ce să vezi ! Sala era plină de oameni la costum : politicieni, ziarişti, parteneri de afaceri. Se prezenta o nouă strategie pentru creşterea cifrei de afaceri. Toţi la costum, numai Georgel în izmene. Se uitau la el ca la urs.        (D. 10.04.2011).            (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", cap. II : "Despre oameni cinstiţi", autor Gabriela Morar).

DESTINAŢIE EXACTĂ

Bunicul ascultă o emisiune care îl interesează. La final se spune :

-         Mai multe informaţii găsiţi la adresa : www. XYZ. ro. Repetăm adresa : W.

Bunicul notează pe un plic poştal :

-         Dublu Ve.

-         W.

-         Am scris.

-         W.

-         Nu trebuie să zici de trei ori, că am auzit din prima. Am scris, la destinatar :  Dublu Ve . Urât nume are ăsta.

-         XYZ.

-         Asta unde să o trec, oare ? La stradă ? Cred că da. Deci strada :  XYZ . Ce mai nume de stradă ! Câtă lipsă de inspiraţie !

-         Punct ro.

-         Punct ro. Asta trebuie să fie localitatea. Şi judeţul ? Eu duc plicul la poştă, că se descurcă ei.

Şi a introdus bunicul în plic o scrisorică, în care povestea cât de mult îi place emisiunea, cât de interesantă i se pare şi transmitea multe urări de bine realizatorilor. Apoi a mers cu plicul la cutia poştală.

-         Mai departe, n-au decât poştaşii, să se descurce cu adresa. Găsesc ei, judeţul.  Că de aia sunt poştaşi !  şi-a spus bunicul, mulţumit că găsise soluţia.         (Schiţă extrasă din vol. “Ţara păcălelilor”, autor Gabriela Morar).

DEŞI E PROBABIL, E SIGUR

DEŞI  E  PROBABIL,  E  SIGUR

Am aflat că probabilitatea e sigură.  În ţara în care nu poţi fi sigur de nimic, există o excepţie : poţi fi sigur de ceea ce este probabil ! Ne-o spun chiar demnitarii :

§         « Probabil că sigur vom dezbate problema învăţământului, în această săptămână. »

§         « Probabil vom cere cu siguranţă mărirea pensiilor. »

Am o întrebare de baraj : « E probabil »  sau  « e sigur » ?! Eu nu înţeleg nimic !

Cel mai probabil sau aproape sigur e doar faptul că, toate promisiunile lor, dacă sunt favorabile poporului, sunt mincinoase ! Şi viceversa !       (L.19.04.2010).       (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar)

ŞANSĂ SAU RISC

ŞANSĂ  SAU  RISC

O ştire la Tv. spune că : " Cei ce consumă tutun au şansa să se îmbolnăvească de cancer". Bunica nu aude prea bine :

-         Ce a zis ? Cei ce consumă tutun au şansa de a se vindeca de cancer !?!

-         Nu de a se vindeca, de a se îmbolnăvi de cancer.

-         Atunci de ce spune că e şansă ? Eu ştiam că "şansa" este posibilitatea să se întâmple ceva pozitiv, nu negativ. Ăla-i riscul.

-         Bunico, aşa era pe vremea când învăţai matale carte. Acum nu mai e aşa. În zilele noastre, să te îmbolnăveşti de cancer a devenit o şansă, nu mai e un risc.

-         Cum aşa ?

-         Păi, simplu. Vine salvarea mai repede.

-         Vine Ambulanţa mai repede ?

-         Nu, nici gând. Despre altă salvare vorbesc. Salvarea ce vine de la tutun şi distruge plămânii. Şi te scapă şi de criză. Rămâne o singură problemă : banii de înmormântare. În rest, boala e o adevărată şansă, o cale spre salvare.              (Ma. 07.09.2010).          (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar)