.jpg)
La
început, poporului i-a plăcut atmosfera de cârciumă. Toată ţărişoara părea o cârciumă.
Poporul s-a distrat, a cântat şi a jucat, timp de trei zile. Şi a băut mult “ceai”.
Se spunea că unii “şi-au băut şi minţile”. Dar după trei zile de tra-la, la-la,
au urmat încă două zile, în care poporul s-a trezit din beţie şi a văzut o
realitate urâtă. Şi poporul a înţeles că într-o ţară
condusă de Tra-la, la-la, treburile merg alan-da-la,
tra-la, la-la.
O
mare problemă era corul. Exista un cor
al lui Tra-la, la-la. Şi, zi şi noapte corul lui Tra-la, la-la, cânta sau cârâia
alan-da-la, tra-la, la-la.
Pe
popor a început să-l doară cumplit capul, de atâta tra-laaaa, laaaaa-laaaaaa.
Dar
corului nu i-a păsat de durerile de cap ale poporului şi a continuat să cânte fără
oprire :
TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !
Şi
mai cântă şi în ziua de azi, căci nimeni nu l-a putut opri. Şi va mai cânta încă
mult timp de acum încolo, până la adânci bătrâneţe. Zi şi noapte: TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !
Iar
poporul are nevoie de tone de aspirine. (Actualitatea acidă, autor Gabriela
Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu