PROVERBE

PROVERBE

Cei doi veri, Ginela şi Gigel, erau colegi de clasă. Se pregăteau pentru un concurs de proverbe. Fiecare echipă formată din doi copii îşi împărţea proverbele ce urmau să fie memorate. Câştiga echipa care ştia cele mai multe proverbe. Echipa formată din Ginela şi Gigel, a apelat la bunici pentru a afla cât mai multe proverbe.

-         Bunicule, spune-mi şi mie nişte proverbe bune, zice Gigel, de parcă ar fi zis : "spune-mi şi mie nişte bancuri bune".

 Dar bunicul era într-o discuţie cu nişte vecini, despre trădările politice ale celor de la Primărie : primar, vice, consilieri, şi nu l-a luat în seamă pe Gigel. Gigel aşteaptă proverbe, dar bunicul :

-         Eeei, politica e curvă mare.

Gigel notează : "Politica e curvă mare."

-         Alt proverb, bunicule.

Bunicul a mai spus nişte fraze pe care nu pot să le redau, la adresa politicienilor. Gigel a înţeles că acelea nu sunt proverbe şi l-a lăsat în pace pe bunic. A apelat la ceilalţi membrii ai familiei şi a aflat multe proverbe : "Gura mare, face prânzul mic",  "Gura păcătosului, adevăr grăieşte",  "Vorba multă e sărăcia omului",  "Vorba dulce, mult aduce",  "Leneşul, mai mult aleargă",  "Unde nu-i cap, vai de picioare",  ş.a.m.d.

Ginela a mers la bunica :

-         Bunico, spune-mi nişte proverbe bune.

Dar bunica, era într-o dezbatere cu nişte tanti, cam bârfitoare, şi nu a luat-o în seamă pe Ginela. Tema dezbaterii era : cine face, ce face şi cu cine face. Ginela aşteaptă proverbe. Bunica :

-         Eeei, găina bătrână face supa bună.

Ginela notează : "Găina bătrână face supa bună".

-         Alte proverbe, bunico.

-         Vrei proverbe ? Notează : "Meseria e brăţară de aur", "Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce-i trebuieşte", "Numai cine nu munceşte, nu greşeşte", "Banul e ochiul dracului", "Pisica cu clopoţei, nu prinde şoareci", "Câinele care latră, nu muşcă",  "Lauda de sine, nu miroase a bine",  "La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul",  "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n sac", ş.a.m.d.

Echipa şi-a împărţit proverbele şi a început să le memoreze. Dar Gigel e nemulţumit :

-         Proverbele mele sunt foarte greu de memorat. Ale tale sunt mai uşoare.

-         Bine, atunci, facem schimb.

Dar lui Gigel şi acum i se pare că ale lui sunt mai dificile.

-         Atunci, uite cum facem, împărţim munca, în următorul fel : unul memorează prima jumătate a proverbului, iar celălalt partea a doua.

În ziua concursului proverbele echipei formată din Ginela şi Gigel, erau cam amestecate şi sunau astfel :

Gura mare, adevăr grăieşte. Gura păcătosului, face prânzul mic.

Gura mare, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, face prânzul mic.

Gura mare, e brăţară de aur. Meseria, face prânzul mic.

Vorba multă, mult aduce. Vorba dulce, e sărăcia omului.

Vorba multă, şi lui Dumnezeu îi place. Ce-i frumos, e sărăcia omului.

Vorba multă, e de aur. Tăcerea e sărăcia omului.

Meseria  e sărăcia omului. Vorba multă, e brăţară de aur.

Vorba dulce, strică treaba. Graba, mult aduce.

Cine-i harnic şi munceşte, mai mult aleargă. Leneşul, are tot ce-i trebuieşte.

Cine-i harnic şi munceşte, culege furtună. Cine seamănă vânt, are tot ce-i trebuieşte.
            Cine are carte, nu are mâncare. Lenea e cucoană  mare, care are parte.

Cine fură azi un ou, e negustor cinstit. Hoţul neprins, fură mâine un bou.

Leneşul, e negustor cinstit. Hoţul neprins, mai mult aleargă.

Banul, face supa bună. Găina bătrână e ochiul dracului.

Politica, face supa bună. Găina bătrână, e curvă mare.

Fuga e ruşinoasă, dar năravul ba. Lupul îşi schimbă părul, dar e sănătos.

Fuga e ruşinoasă dar, e ruptă din rai. Bătaia, e sănătoasă.

La pomul lăudat, nu îţi bagă în sac. Dumnezeu îţi dă, dar, să nu te duci cu sacul.

Numai cine nu munceşte, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu greşeşte.

Îngâmfarea e de aur. Tăcerea e a prostului.

Tăcerea, face prânzul mic. Gura mare, e de aur.

Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie. Unde capul se pleacă, vai de picioare.

Ce-i prea mult, nu te lasă să trăieşti. Pe cine n-ai lăsat să moară, nu-i sănătos.

Prietenul bun, zgârâie rău. Mâţa blândă, la nevoie se cunoaşte.

Lenea e cucoană mare care, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu are mâncare.

Pisica cu clopoţei, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu prinde şoareci.

Câinele care latră, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu muşcă.

Ce naşte din pisică, nu prinde şoareci. Pisica cu clopoţei, şoareci mănâncă.

Cine râde la urmă, are parte. Cine are carte, râde mai bine.

Ţara arde, şi nu iese fum. Dacă nu faci foc, baba se piaptănă.

După război, vine vreme bună. După furtună, mulţi viteji s-arată.

Dacă nu faci foc, vine vreme bună. După furtună, nu iese fum.

După război, baba se piaptănă. Ţara arde şi mulţi viteji s-arată.

De unde nu-i, nu iese fum. Dacă nu faci foc, nici Dumnezeu nu cere.

Când nu ajunge, baba se piaptănă. Tara arde şi vulpea zice că strugurii sunt acri.

Lauda de sine, e sănătoasă. Fuga e ruşinoasă, dar, nu miroase a bine.

Fuga e ruşinoasă, dar, e moarte sigură. Boala lungă, e sănătoasă.

Prostul nu e prost destul, dacă, nu muşcă. Câinele care latră, nu e şi fudul.

Cine se scoală de dimineaţă, strică treaba. Graba, departe ajunge.

Cine se scoală de dimineaţă, face supa bună. Găina bătrână, departe ajunge.

Când doi se bat, al treilea, mălai visează. Vrabia câştigă.

               Nu da pasărea din mână, pe ruşine. Nu da cinstea, pe cioara de pe gard.        (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).