sâmbătă, 29 decembrie 2012

VERSURI SATIRICE: DEMNITARU-I CAMPION ! (la sforăit, ssssst!)



VERSURI  SATIRICE:  DEMNITARU-I  CAMPION !  (la sforăit, ssssst!)

Ei ne spun că-s “demnitari”
Ştim şi noi că-s “demni” şi “tari”
“Demni” când e vorba de somnic
Fără pic de sforăit.

Ei, drăcie, era să mint.
Sforăie de se dărâmă
Tot ce pe pereţi atârnă !
Sssssssst, Parlamentu’ a adormit.

Demnitaru’ are viaţă grea
Că lumea e tare rea.
Şi spune că nu-i bun de nimic !
Aiurea ! E campion ! La sforăit !

Când începe campionatul
Fix în timpul unei şedinţe
Atunci să vezi ce competenţe
Are nenea deputatul !

La Campionatul Sforăielii
Competiţia e mare
Fiecare vrea TROFEUL
Iar şansele sunt egale.

Cine sforăie mai tare
Ăla merită trofeul.
Competiţia-i prea mare !
Propun 500 de trofee !

Să se facă pentru toţi !
Că toţi sunt buni, muncesc de zor
Ca să transforme
Parlamentu-n dormitor !

E şi “tare”, demnitarul
Căci are mereu tăria
De-a nu-şi recunoaşte vina,
De-a o arunca la altul.

De-l întrebi de ce dă vina
Adesea pe subalterni
Că peştele de la cap se-mpute
El îţi spune: “Ia, mai du-te…”     
   
E şi tare, e şi demn
E şi mare campion.
Cred că ţara-i pe mâini bune.
De-acu nu ne mai ţinem de glume !          (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

miercuri, 26 decembrie 2012

VERSURI SATIRICE: SUNTEM HARNICI, NU E GLUMĂ




VERSURI SATIRICE:  SUNTEM  HARNICI,  NU  E  GLUMĂ




Cine-a zis că suntem leneşi ?
Asta să ne spună nouă ?!
Harnici de dormiţi în tenişi” ?!
Ruşine ! Vă spun eu vouă :

Suntem harnici şi muncim !
Dimineaţa ne trezim
Ne spălăm, ne pieptănăm
Apoi, o oră, mâncăm.

Apoi, somnul dă târcoale,
Deci, bem o cafea mare.
Pe la amiază ne-amintim
Că trebuie să şi dormim.

Că după atâta zor,
Atâta muncă cu spor,
Omul mai şi oboseşte.
Iar apoi, se odihneşte.

Ca să prindă iar putere
Pentru muncă, bat-o amaru’,
Că aşa se face avere !
Uită-te la nea Primaru’.

Dacă-i harnic şi munceşte
Chiar nimic nu îi lipseşte.
Că mai sforăie-n birou ?
Doarme omu’, că nu-i bou !

Numai muncă şi iar muncă ?
Ticăloşi sunt ăia care
Îl surprind tocmai când doarme !
De ce nu-l văd când lucrează ?

“Fiindcă se întâmplă rar”,
Zice unul răutăcios.
Nu trebuie luat în seamă,
Este doar invidios.

Dar să-l lăsăm pe primar
Să sforăie liniştit
Că uite, iar a adormit.
Grijile l-au doborât.

Oooooof, dar şi eu am obosit
Cât la muncă m-am gândit !
Mi-am imaginat efortul
Şi deja mă fură somnul !

Eu acum merg la culcare
Că e somnul mult prea mare.
Mergi şi tu, drag cititor.

luni, 24 decembrie 2012

DARURILE MOŞULUI




Cu puţin timp în urmă, copiii familiei D. au avut nişte mici probleme de sănătate, motiv pentru care au primit nişte medicamente foarte amare. De atunci, când aud de medicamente încep să plângă.
Astă-seară ei se gândesc la ce cadouri o să le aducă Moşul.
-         Oare pe unde a ajuns Moşul la ora asta ?
-         Cred că se apropie, spune bunica.
-         Uite-l la Tv., spune Dănuţa.
La Tv. era o reclamă cu Moşul care merge la Farmacie. Copiii încep să plângă :
-   Moşul e la Farmacie. Nu vrem să ne aducă medicamente. Vrem bomboane, ciocolată şi jucării. Nu vrem medicamenteeeee! Sunt amaaaareeeee! Nu vreeeem…        (Schiţă extrasă din vol. « Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie », autor Gabriela Morar).

CULORI DE PARTID (sau : NEPRIHĂNITA PUTERE)



Un primărel al puterii portocalii, e prins mort de beat la volan. Fiind întrebat de ce conduce maşina, atât de beat, dumnealui spune că :
-         E mâna opoziţiei. Opoziţia e vinovată !
-         Opoziţia e vinovată fiindcă ai condus mort de beat ?!
-         Da ! Din vina opoziţiei m-am îmbătat ! Din vina opoziţiei am condus beat !
-         Cum aşa ?
-         De ciudă, domnule, de ciudă. Am vrut şi eu să-mi fac la mine în birou un drapel bicolor, şi nu m-au lăsat, ticăloşii.
-         Drapelul naţional, bicolor ?!
-         Da. Porto, porto, portocaliu şi, şi, şi albastru. Roşul şi galbenul le-am amestecat şi am ob, am obţi, ţinut, obţinut portocaliu. Galben plus roşu dă portocaliu. Opoziţia, în loc să se bucure fiindcă le-am făcut un bine, s-a enervat. Ticăloasa !
-         De ce spui că ai făcut un bine, opoziţiei ?
-         Pentru că am unit culorile lor, roşul cu galbenul, aşa cum s-au unit şi ei. Dacă ei fac aşa o alianţă, roşu-galbenă, atunci de ce se supără ? Unii au zis că roşul e al lor, alţii că galbenul e al lor. Ba chiar şi albastrul. Şi să nu mă ating de culorile lor de pe drapel, şi să nu cumva să îndrăznesc să le înlocuiesc cu culoarea partidului meu. Dar nu mi se pare corect. Culoarea partidului meu de ce să nu existe pe drapel ? Numai ei să aibă culori pe drapel ?! Noi nu ?! E corect ?!
-         Dar cine e vinovat dacă voi v-aţi ales o culoare care nu există pe drapel ?
-         Celelalte erau luate. Dar putem îndrepta situaţia.
-         Cum ?
-         Punem şi culoarea noastră pe drapel.
-         Atunci vor fi patru culori.
-         Două. Tu nu auzi că amestecăm roşul cu galbenul şi obţinem o singură culoare frumoasă, portocalie. Oricum, acum s-au unit roşii cu galbenii.
-         Sperăm să nu rezulte portocalii, din uniunea roşilor cu galbenii.
-         Crezi că există altă soluţie ? Roşul plus galben întotdeauna dă portocaliu. Ca drapelul meu.
-         De ce nu ai amestecat şi cu albastrul, şi ai fi obţinut un drapel unicolor, ce să te mai complici cu atâtea culori.
-         Nu, albastrul trebuie să rămână pe drapel, ca să ne amintească de şef. Să nu uităm cine-i şeful.
-         Cum ?!
-         Marea e albastră. Şi beţia asta de cine crezi tu că trebuie să ne amintească ?
-         N-am idee.
-         Cum n-ai idee ? Tu ştii ce am băut eu ? Vin. Deci sunt sincer. Marea şi beţia. Să nu uităm cine-i şeful. Să luăm exemplu.          (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

duminică, 23 decembrie 2012

Versuri Satirice: URA(REA) POPORULUI CǍTRE POLITICIENI



Versuri  Satirice:  URA(REA)  POPORULUI  CǍTRE  POLITICIENI

Poporul are o urătură
Către marea adunătură
Am greşit, cerem iertare,
Către marea adunare
Asta ce ne-a cerut votul
Iar noi am votat ca… deşteptul.
Ne-am grăbit spre votare
Şi-am ales Parlament MARE.

Să-aveţi pace, sănătate
Câtă vom avea şi noi.
La mulţi ani şi bucurie
Şi la voi, ca şi la noi.

Bine să vă fie vouă
Dacă ne este şi nouă.
Dacă faceţi ţării, rele
S-aveţi parte de ele.

Dacă ţara o-ndatoraţi,
De cămătari să nu scăpaţi.
Dacă poporu’ îl sărăciţi,
La fel de bine, SǍ TRǍIŢI !          (D. 23.12.2012)       (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

URǍRILE POLITICIENILOR CǍTRE POPOR



URǍRILE  POLITICIENILOR  CǍTRE  POPOR

    Vin sărbătorile şi e vremea pentru  SCHIMB  DE  URǍRI  ÎNTRE  POPOR  ŞI  POLITICIENI.

    Clasa politică face urări poporului :

“Dragi români, în prag de sărbători, primiţi sincerele noastre urări de sănătate, fericire, bucurii, să vi se îndeplinească toate dorinţele şi un sincer LA MULŢI ANI !”.

 Urările lor sunt “sincere” şi sunt susţinute de fapte : locuri de muncă desfiinţate, spitale şi şcoli închise, taxe şi impozite cât mai mari şi cât mai multe, beţe-n roate pentru cei ce au iniţiative, indiferenţă totală faţă de valoare, promovarea nulităţii, îndatorarea ţării, facilităţi infinite pentru hoţi (un mic exemplu : infractorii din închisori au codiţii de hotel, incluzând chiar şi telefonul, ca să-şi poată continua activităţile infracţionale fără probleme), etc.

    Poporul face şi el urări. URA(REA) POPORULUI CĂTRE POLITICIENI, imediat.            (D. 23.12.2012)         (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

sâmbătă, 22 decembrie 2012

URĂRI FALIMENTARE


Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, românilor li s-au făcut urări, prin intermediul mass-mediei, de unde nu te aştepţi. Astfel :
Cu ocazia sărbătorilor, multă sănătate şi LA MULŢI ANI ! vă urează Pompele funebre”.
Tot ce vă doriţi în viaţă şi un călduros LA MULŢI ANI ! vă doreşte Administraţia cimitirului”.
Nu înţeleg, vor să dea faliment ?             (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

URAAAAAAAA !!! AM SCǍPAT DE APOCALIPSǍǍǍǍ !



Bine am revenit după Apocalipsă !
Am scăpat şi de data asta. Am trecut prin Apocalipsă ca raţa prin apă. Nu ne-a deranjat deloc.
Sper să-i anunţe cineva şi pe cei care s-au ascuns prin peşteri, buncăre şi nu mai ştiu pe unde, că e timpul să iasă. Gata, a trecut.
O mare curiozitate am : cât timp va dura până la următoarea ?      (S. 22.12.2012)            (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

miercuri, 19 decembrie 2012

TENTATIVĂ DE FRAUDĂ PRIN TELEFON

TENTATIVĂ  DE  FRAUDĂ  PRIN  TELEFON


Se intampla un fenomen urat. Esti sunat de o gasca de escroci. Daca esti un pic atent, iti dai seama ca nu e nimic serios, din mai multe motive:
1.      Escrocii te informează că ai câştigat un premiu destul de mare de la firma de telefonie mobila, desi nu ai  participat la nici un concurs organizat de această companie. Atunci, de unde premiu ?
2.      Numărul de pe care e trimis acest SMS nu aparţine companiei de telefonie, ci unui client care pretinde că oferă premii mari, altor clienţi, în numele firmei de telefonie. 
3.      Textul are greşeli pe care nu le-ar fi avut un text trimis de companie. 
4.     Daca iti exprimi îndoiala, escrocul se sperie si închide. Acesti escroci, in mare parte, nu sunt oameni educaţi, nu stiu sa se exprime, si cel mai probabil, ei sunt deja la racoare. De acolo suna. Nu va lasati pacaliti, luati-i la intrebari. Se intimideaza repede.

marți, 18 decembrie 2012

CICǍ MAI VINE O APOCALIPSǍ ! SIGUR NU E ULTIMA !


Pe data de 21.12.2012 e programată încă o Apocalipsă. Şi nu demult o fentarăm pe ultima !
În ultimii doi, trei ani, am fentat vreo trei. Oare, pe când următoarea ?
Am început să ne obişnuim cu ele. Şi chiar au început să ne placă ! Ne mai distrăm şi noi. Dar, cică asta, ultima, e serioasă rău (parcă celelalte n-au fost!), şi va avea loc din cauza unor găuri negre. Prin urmare, lumea întregă, ar trebui să stea liniştită, că Apocalipsa din luna asta dacă vine, vine mai întâi în România. Mulţumită politicienilor noştri, România e plină de găuri negre. Nimeni nu are mai multe. Sunt peste tot. Se caută românul prin buzunare, găseşte găuri negre. Caută românul în portofel, găseşte o mare gaură neagră. Bugetul e plin de găuri negre. Vistieria, industria, economia parcă au fost mâncate de molii.
Din ţara găurilor negre, urăm lumii : “Apocalipsă plăcută” şi ne vedem după Apocalipsă.      (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

VETO, VETO !



 
Dimineaţa în dormitorul Vetei :
-      Măi, Georgică, ai auzit tu ce frumos a vorbit domnul preşedinte despre dreptul Vetei ? Ai auzit ?
-         Măi Veto, dreptul de VETO nu e dreptul Vetei !
-         Ba e !
-         Ba nu !
-         Ba da !
-         Măi Veto !
-        Nu mă lua tu pe mine cu “măi Veto”, că îţi trântesc o Veto de nu te vezi, vorba preşedintelui.
-         Un VETO”, nu “o Veto” !
-         Veta e la feminin, măi agramatule. O Vetă, două Vete. Auzi la el, “un Veto”. Tu ai învăţat limba română în ungureşte.
-         Veto, hai să nu ne mai certăm. Hai să negociem.
-         Vrei să negociem ?! Atunci  îmbră-caaaaa-rea !!!
-         Ce ?!!!
-    Te aştept în sufragerie, la negocieri. “Nu mergi la negocieri în cu…, în pielea goală”, vorba preşedintelui.
-     Primul lucru pe care mi-l doresc e să nu mai asculţi tot ce spune preşedintele, că prea deşteaptă te faci !
-         Îmbră-caaaa-rea şi treci la negocieri !
-         Veto !
-       Îmbră-caaaa-rea !!! Că-ţi trântesc o Veto de nu te vezi !         (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).


 

E NOROCOASĂ SAU NU ?



Ştirile Tv. :  "Din păcate, în această dimineaţă, o femeie nu a fost norocoasă deloc. I-a căzut în cap o cărămidă de pe un bloc.
Din fericire, medicii spun că este foarte norocoasă. A scăpat cu viaţă."
Am o mare nelămurire : e norocoasă sau nu ?      (Schiţă extrasă din vol. «Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

luni, 17 decembrie 2012

CUM SĂ SCAPI DE CEVA DĂUNĂTOR



Badea Ion a mers la ţară, ca să-şi ajute socri la adunat recolta. Beciul e plin de bunătăţi, care au atras nişte şoricei. Badea Ion se sfătuieşte cu vecinul, badea Gheorghe, în legătură cu problema şoriceilor.
-         Nu ştiu cum să scap de ei.
-         Nu aveţi pisică ?
-         Ba da.
-         Şi nu îi mănâncă ?
-         Ba da, cu condiţia să îi prind eu.
-         Cum să îi prinzi tu ? Alergi după ei ?
-         Nu, îi domesticesc mai întâi.
-         Cum ?!
-         Le pun mâncare în farfuria pisicii, şi mănâncă împreună prăjitură cu cremă de rom.
-         Asta mănâncă mâţa ?
-         Da, că laptele nu-i place, dar îţi spun sincer, îi cam place să tragă la măsea. Cred că aşa a învăţat-o socrul, căci nici lui nu-i place laptele.
-         Mâţă, să tragă la măsea ? N-am mai auzit de astea.
-         Da, iar după ce mănâncă prăjitura cu cremă de rom sau coniac, se îmbată şi doarme.
-         Dar şoriceii nu se îmbată ?
-         Ei nu sunt aşa proşti ca pisica. Ei mănâncă mai puţin. Ieri, unul mânca crema de pe mustăţile pisicii.
-         Şi nu l-a prins ?
-         Nu, că îi era o leneee. Căsca somnoroasă.
-         Ar trebui să încerci cu capcane. Pot să-ţi dau eu una din lemn şi una metalică.
-         Bine.
După o săptămână :
-         Ai scăpat de şoricei ? Te-au ajutat capcanele ?
-         Nu. Nu au prins nici unul.
-         Cum aşa ?
-         Le-am pus mâncare în capcana de lemn, însă nu s-au obosit să o activeze, ci au început să o mănânce.
-         Să mănânce capcana ?!
-         Da. A intrat mirosul de mâncare în lemn şi au început să roadă lemnul.
-         Dar capcana metalică ?
-         Nu-mi mai aminti, că am păţit-o urât cu ea. Era să rămân fără două degete şi fără jumătate de nas.
-         Ce-i drept, îl ai cam mare. Dar ce s-a întâmplat ?
-         În primele două zile, au reuşit să mănânce fără să o activeze. Atunci eu am luat o bucată de brânză şi am aruncat-o pe capcană, ţinând mâna la vreo 15 centimetri deasupra capcanei. În momentul ăla, s-a activat capcana şi mi-a prins două degete. Ieri, am păţit-o din nou când am mers s-o verific. Brânzica era tot acolo, şi nu înţelegeam de ce nu îi atrage mirosul. Mi-am zis că probabil brânza nu mai are miros, aşa că m-am apropiat cu nasul de capcană, ca să mă lămuresc.
-         Şi te-ai lămurit ?
-         Cu vârf şi îndesat !
-         Atunci e bine.
-         Am reuşit să o activez din nou, şi mi-a prins nasul.
-         Ha, ha, ha ! Se pare că asta nu e capcană pentru şoareci. E capcană pentru proşti. Scuză-mă, nu vreau să te jicnesc.
-         Nu mă supăr, ai dreptate. Păcat că nu există medicamente pentru prostie. Nu mă descurc deloc la ţară. La nimic nu mă pricep ! Pisica o îmbăt, capcana din lemn mi-o mănâncă şoarecii cu totul, iar capcana metalică mă prinde pe mine.
-         Cu otravă ai încercat ?
-         Crezi că m-ar ajuta ? Aş scăpa de prostie ?        (Schiţă extrasă din vol. «Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

duminică, 16 decembrie 2012

LA AŞA ÎNTREBĂRI, AŞA RĂSPUNSURI



 
Uneori, reporterii care fac muncă de teren, pun victimelor sau celor întâlniţi, oricine ar fi ei, întrebări, cam netoate. Căci, dacă e vorba despre o moarte neaşteptată, ce rost are să întrebi : "V-aţi fi aşteptat să moară ?". Sau, după o explozie, să întrebi : "V-aţi speriat ?"
Uneori, răspunsurile sunt la înălţimea întrebărilor. Unele, chiar mai presus. Câteva cazuri :

Cazul 1 :  După o explozie la un bloc :
Reporterul :   -   În momentul exploziei, v-aţi speriat foarte tare ? 
Răspuns :   -   Deloc. Căci nu eram acasă.


Cazul 2 :   Cineva moare pe neaşteptate.
Reporterul :   -   V-aţi fi aşteptat să moară ?
Răspuns :   -   Da, într-o zi, da. Nimeni nu-i nemuritor.

Cazul 3 :   Cineva a furat în ziua de Paşti.
Reporteriţa :  -   E normal să fure în ziua de Paşti ?
Răspuns :   -   Nu, în ziua de Paşti, nu. Are destul timp 364 de zile pe an.

Cazul 4 :   Cineva a furat dintr-o biserică.
Reporterul :   -   Vi se pare normal, să fure din Biserică ?
Răspuns :   -   Nu, din Biserică, nu. Sunt destule alte locuri de unde se poate fura.

Cazul 5 :   După stingerea unui incendiu dintr-o gospodărie, care risca să se extindă la anexe şi la casă :
Reporterul :   -   V-a fost teamă ?
Răspuns :   -  Cum să nu. Că aveam în magazie o ladă de bere şi un butoiaş de vin. Ar fi fost păcat să se piardă.  

Cazul 6 :   O bătrână a fost violată. 
Reporterul întreabă familia :  -   V-aţi fi aşteptat la aşa o tragedie ? 
Răspuns :   -   Noi, nu. Dar ea… Ştiţi vorba aia : “Speranţa moare ultima”.


Cazul  7 :   A intrat o maşină într-o casă.
Reporteriţa :  -  V-aţi speriat ?
Răspuns :    -   Nu, ne-am obişnuit. Aia de ieri a fost şi mai şi.
Reporteriţa. :   -   V-a intrat şi ieri o maşină în casă ?
Răspuns :   -   Nu. Dar am întâlnit şi ieri o reporteriţă.

Cazul 8 :   La un concert :
Reporterul :   -   Doamnă, fără exagerare, ce notă i-aţi da acestui interpret ?
Răspuns :   -   Fără exagerare : 5. Cu exagerare: 8.


Cazul 9 :  Soţul unei doamne, din când în când face ceva incredibil : găteşte. 
Reporterul : -  Doamnă, ce părere aveţi, de fapt şi de drept, soţul dvs., găteşte bine ?
Răspuns :  -  Domnule reporter, soţul meu, de fapt sau “de facto”, găteşte prost. Dar de drept sau “de jure”, habar n-am. Nu ştiu să existe o reglementare legală care să prevadă care-i treaba cu gătitul, dacă e prost sau nu.  


Cazul 10 :   Pe o stradă cu noroi :
Reporteriţa :   -   Doamnă, spuneţi-mi, în adevăratul sens al cuvântului, e frumoasă zona asta ?
Răspuns :   -   Aş perfera să vă spun dacă e frumoasă zona asta, în sensul fals al cuvântului.

Cazul 11 : Într-un cartier cu probleme :
Reporterul :  -   Doamnă, ce părere aveţi despre cartierul acesta, care este, ca să zic aşa,  dacă vreţi, cam urât ?
Răspuns :   -   Nu, să zici aşa, noi nu vrem. Zi că e frumos.

Cazul 12 :   După un scandal :
Reporterul :   -   Ce părere aveţi despre omul ăsta, la propriu ?
Răspuns :   -   Proastă, atât la propriu, cât şi la figurat.

Cazul 13 :   Vorbind despre cosmetice :
Reporteriţa :   -   Dvs. ce credeţi, practic, e bine să ne dorim frumuseţe ?
Răspuns :   -   Atât practic, cât şi teoretic.

Cazul 14 :   Pe stradă e oprită o doamnă.
Reporterul :   -   Ce este fericirea ?
Răspuns :   -   Domnule, la capătul străzii…
Reporterul :   -   Acolo e fericirea ?
Răspuns :   -   Nu, acolo e o librărie. Ia-ţi un dicţionar. 

Cazul 15 :   Un tip merge la starea civilă, să se cunune. La intrare îl aşteaptă o ziaristă.
Reporteriţa:  -  Sunteţi sigur că doriţi să faceţi asta ?
Răspunsul mirelui :   -  Nu, fată. Am venit până aici ca să te văd pe tine. Eşti unică. Păi, acum mă întrebi, zăpăcito ?

Cazul 16 :   Cineva a fost arestat.
Reporteriţa :   -   Arestatului i s-a interzis să comită infracţiuni pe perioada arestului.
Prietenii arestatului :   -   Bine că are voie, după. Puţintică răbdare.       (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).