CUM SĂ SCAPI DE CEVA DĂUNĂTOR

Badea Ion a mers la ţară, ca să-şi ajute socri la adunat recolta. Beciul e plin de bunătăţi, care au atras nişte şoricei. Badea Ion se sfătuieşte cu vecinul, badea Gheorghe, în legătură cu problema şoriceilor.

-         Nu ştiu cum să scap de ei.

-         Nu aveţi pisică ?

-         Ba da.

-         Şi nu îi mănâncă ?

-         Ba da, cu condiţia să îi prind eu.

-         Cum să îi prinzi tu ? Alergi după ei ?

-         Nu, îi domesticesc mai întâi.

-         Cum ?!

-         Le pun mâncare în farfuria pisicii, şi mănâncă împreună prăjitură cu cremă de rom.

-         Asta mănâncă mâţa ?

-         Da, că laptele nu-i place, dar îţi spun sincer, îi cam place să tragă la măsea. Cred că aşa a învăţat-o socrul, căci nici lui nu-i place laptele.

-         Mâţă, să tragă la măsea ? N-am mai auzit de astea.

-         Da, iar după ce mănâncă prăjitura cu cremă de rom sau coniac, se îmbată şi doarme.

-         Dar şoriceii nu se îmbată ?

-         Ei nu sunt aşa proşti ca pisica. Ei mănâncă mai puţin. Ieri, unul mânca crema de pe mustăţile pisicii.

-         Şi nu l-a prins ?

-         Nu, că îi era o leneee. Căsca somnoroasă.

-         Ar trebui să încerci cu capcane. Pot să-ţi dau eu una din lemn şi una metalică.

-         Bine.

După o săptămână :

-         Ai scăpat de şoricei ? Te-au ajutat capcanele ?

-         Nu. Nu au prins nici unul.

-         Cum aşa ?

-         Le-am pus mâncare în capcana de lemn, însă nu s-au obosit să o activeze, ci au început să o mănânce.

-         Să mănânce capcana ?!

-         Da. A intrat mirosul de mâncare în lemn şi au început să roadă lemnul.

-         Dar capcana metalică ?

-         Nu-mi mai aminti, că am păţit-o urât cu ea. Era să rămân fără două degete şi fără jumătate de nas.

-         Ce-i drept, îl ai cam mare. Dar ce s-a întâmplat ?

-         În primele două zile, au reuşit să mănânce fără să o activeze. Atunci eu am luat o bucată de brânză şi am aruncat-o pe capcană, ţinând mâna la vreo 15 centimetri deasupra capcanei. În momentul ăla, s-a activat capcana şi mi-a prins două degete. Ieri, am păţit-o din nou când am mers s-o verific. Brânzica era tot acolo, şi nu înţelegeam de ce nu îi atrage mirosul. Mi-am zis că probabil brânza nu mai are miros, aşa că m-am apropiat cu nasul de capcană, ca să mă lămuresc.

-         Şi te-ai lămurit ?

-         Cu vârf şi îndesat !

-         Atunci e bine.

-         Am reuşit să o activez din nou, şi mi-a prins nasul.

-         Ha, ha, ha ! Se pare că asta nu e capcană pentru şoareci. E capcană pentru proşti. Scuză-mă, nu vreau să te jicnesc.

-         Nu mă supăr, ai dreptate. Păcat că nu există medicamente pentru prostie. Nu mă descurc deloc la ţară. La nimic nu mă pricep ! Pisica o îmbăt, capcana din lemn mi-o mănâncă şoarecii cu totul, iar capcana metalică mă prinde pe mine.

-         Cu otravă ai încercat ?

-         Crezi că m-ar ajuta ? Aş scăpa de prostie ?        (Schiţă extrasă din vol. «Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).