miercuri, 22 noiembrie 2017

MAFIA APEI – ALBA IULIA

MAFIA APEI – ALBA IULIA

 Până când le mai permitem mafioților de la APA SA Alba Iulia să emită FACTURI FALSE ?
Le este lene să vină să citescă contoarele, preferă să emită facturi în care consumul este supra-estimat după cum le convine lor, MAFIOȚILOR DE LA APA SA ALBA-IULIA !!!
Nimeni nu îi ia la întrebări pe jegoșii ăștia împuțiți ?!
Alo, mai e cineva prin România care să-i verifice pe mafioții jegoși care emit FACTURI FALSE SUPRA-ESTIMATE ?!
Alo, cei trei trandafiri roșii, de ce credeți că vă votează poporul ?
Ca să-i puneți cu botul pe labe pe jegoșii portocalii și galbeni-albaștri ! Sau v-ați dat cu ei ?
Dacă nu faceți nimic, mai pupați voi voturi !


Citește și :



PREA MULTE HOȚII FACE FIRMA DE APĂ !!!

PREA MULTE HOȚII FACE FIRMA DE APĂ !!!


În primul rând, apa nici nu ar trebui plătită pentru că ne-o dă Doamne. La fel ca aerul. Nici un partid politic nu deține FABRICĂ DE APĂ. Dacă Doamne ne-o dă gratis, atunci de ce o plătim ? Normal ar trebui să plătim o sumă anuală foarte mică, câțiva lei pentru întreținerea conductelor, bazinelor colectoare, pentru dezinfectare, pentru probe de laborator. Câțiva lei pe an, pentru fiecare locuință, acesta ar fi prețul corect, așa cum este în comunele și în orașele mici unde nu a înflorit mafia politică. (Mafie care ar fi în stare să ne taxeze chiar și pentru consumul de aer, deși unii dintre noi am plantat copaci care ne dau oxigen, nu numai nouă, celor harnici, care plantăm copaci, ci și mafioților puturoși de politicieni care au ucis brazi seculari. Mafioții draxxxxx !)
În al doilea rând, mafioții sunt extrem de leneși. Le este foarte lene să vină să citească contoarele. Și uite-așa timp de 2-3 ani îți trimit facturi (în fiecare lună !) cu estimări după cum îi taie capul, ori prea mari, ori prea mici. Dacă sunt exagerat de mari, adică se facturează pentru o lună cât consumi într-un an, ce ar trebui să faci ? Să plătești ? După mintea lor, da ! Pentru că ei sunt de părere că s-au întâlnit hoții cu proștii !
În al treilea rând, nu ar trebui să plătim pentru canal, aceeași cantitate de apă cu cea consumată, că doar nu merge toată apa consumată în canal, dimpotrivă, cea mai mare parte merge în grădină, în cazul celor ce locuim la case. Cei ce locuim la case și avem copaci, contribuim la purificarea aerului orașelor și ar trebui ca Sfânta Primărie (care deține firmulița de apă) să ne răsplătească pentru beneficiile aduse orașului, prin plantarea de copaci. Și, evident, e un motiv în plus, (pe lângă ceea ce am spus în primul aliniat), pentru care nu ar trebui taxat acest consum, care oricum, e foarte mic. Că doar nu irigăm ogoare !
În al patrulea rând, după cum am tot scris în ultimii ani (se poate vedea pe blog), nu ar trebui să plătim pentru că plouă. Adică apa de ploaie, care cade pe casa cetățeanului. Și aici Sfânta FIRMĂ DE APĂ aparținând Sfintei Primării, te șmecherește cât poate de bine. De exemplu, consideră că tot spațiul tău e spațiu construit de pe care curge apa de ploaie în canalizarea lor. Iar prețul e apropiat de al apei potabile. Dacă ai, să zicem per total, cu grădină și curte, 400 de metri patrați, și hoții de la apă, vor trece tot acest spațiu, la spațiu construit, deși poate ai doar 50 de metri patrați de spațiu construit și nici de pe ăia 50 de metri nu curge toată apa în canaliare, ci mare parte merge în grădină.
Deci :
  • Plătești apă potabilă cât vor ei, nu cât consumi tu;
  • Plătești pentru apa de canalizare aceeași cantitate cu apa potabilă facturată, (nu consumată), chiar dacă o parte ai folosit-o la grădină, la ghivecele de flori, etc., și nu a ajuns în canalizare;
  • Plătești pentru apa de ploaie care cade pe locuința ta, iar dacă te pot fraieri, plătești pentru toată apa ce cade pe terenul tău, considerând ei, că toată apa asta ajunge în canalizare.
    Tarifele pentru cele trei ape facturate : apă potabilă, apă menajeră ce ajunge în canalizare și apă de ploaie, sunt aproape egale. Și foarte mari !
    ARE CINEVA GRIJĂ DE CETĂȚEANUL CINSTIT, ÎN ȚARA ASTA ?
Unde să depună reclamații cetățeanul cinstit, împotriva celor ce emit facturile umflate la utilități (nu numai la apă) ? La Protecția Consumatorului ? Dar acolo lucrează subalternii politicienilor mafioți care ne umflă facturile. Ce pot ei să facă împotriva șefilor lor ? Trebuie să-și slujească șefii !
Unde să depunem reclamații, când ei fac legi favorabile hoților ?
La Alba-Iulia, firma de apă este a Primăriei, iar Primăria este a Partidului. Partidului Dezastrelor. Iar cetățenii cinstiți sunt ai nimănui.
Aici se știe, mafia e veche, a prins rădăcini foarte adânci. De prea mult timp Partidul portocaliu al Dezastrelor, violează orașul. Chiar dacă și-a schimbat numele și culoarea. Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Partide de opoziție nu există. Cei din Partidul Dezastrelor, sau cum s-o mai fi numind el, sunt mână-n mână cu Partidul galben-albastru al Nulităților și Lichelelor. Iar Partidul celor trei trandafiri roșii, nu pare să existe.
Deci, cine îl apără pe cetățeanul cinstit, care vrea să plătească doar atât cât datorează, nu mai mult ? Cine îl apără ? În mult bârfita Epocă de Aur, dacă un cetățean era nemulțumit de ticăloșii de la Primărie, făcea reclamație la județ, la Partid și problema i SE REZOLVA URGENT !
Dar acum ? Mai face cineva dreptate în țara asta ? Mai există vreo instituție sau partid care să apere cinstea ? NU !!!
ARE CINEVA GRIJĂ DE CETĂȚEANUL CINSTIT, ÎN ȚARA ASTA ? EXISTĂ VREO SOLUȚIE ?
Da, știu, rugăciunea la Doamne-Doamne. E singura soluție. Și unii nici nu bănuiesc ce eficientă este această soluție ! (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).


vineri, 3 noiembrie 2017

OUĂLE POLITICIENILOR



Nu știu la alții cum e, dar... știu cum e la noi. La noi, cei ce decid destinul patriei au două necazuri mari : mărimea și numărul. Ce mărime și ce număr ? Mărimea și numărul ouălor. Sunt nemulțumiți că sunt prea mici și prea puține. Mărimea ca mărimea, că ce poți face ? Cum e, așa e. Dar numărul ? Ei vor mai multe, nu sunt mulțumiți cu câte... le-a dat Domnul. Din partea mea poate să le dea și 100 de bucăți per căciulă, că doar nu le port eu.
Câteva cazuri despre asemenea... necazuri :
Primul (ne)caz. Tonul nemulțumirii l-a dat un nene ministru în urmă cu vreo 10, 12, 13 ani. Dumnealui a mers în piață și s-a certat cu țăranii pentru că ouăle nu aveau mărimea dorită de domnul sinistru. Pardon, domnul ministru, vreau să spun. Eu cred că era invidios pe țărani că aveau ouă mai mari decât dânsul și de aia a găsit nod în papură. Întrebări pentru domn sinistru : ce vină aveau țăranii dacă ouăle lui erau mici ? Și de unde să fi ghicit cineva ce idei geniale pot să-i vină unui ministru ? Că dacă ghiceau poate rezolvau cumva problema. Dar ei nu erau ghicitori, ci muncitori cinstiți. Adică, din aceea în care dă orice măgar cu copita, știind că ei n-au timp nici să se apere.
Al doilea (ne)caz. Nenea ex-premier Bombonel a spus clar și la obiect :
Număra-mi-ați ouăle !” . Ei, mare problemă ! Un ou, două ouă. Gata, le-am numărat. Sunt toate !
Al treilea (ne)caz. Recent, nenea V. Hoțganian (hai, că-l știți, nenea acela simpatic, care poartă o prea-frumoasă chelie deasă) vrea să ne ia toate ouăle. Oare de ce îi trebuie așa multe ? Ce să facă cu ele ? Nu-i ajung câte are ? Treaba asta a generat scandal în unele familii. De exemplu, soțul Savetei i-a spus Savetei : „Auziși, Saveto, că domnul ăla de la tv., ăla ce poartă o frumoasă chelie deasă, ne vrea ouăle ?” Și Saveta, ca o năroadă, zice că : „Pagubă-n ciuperci ! Dacă arată mai bine decât tine, nu mă deranjează !” Să vezi scandal, după aceea. Cine plătește, oalele, adică, ouăle sparte ?     (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

duminică, 29 octombrie 2017

BEȚIVUL MORALIST

Unchiul era un nene bețiv și leneș. Adesea stătea pe prispă doborât de o mare lene, așteptând să treacă vreun copil pe străduță, ca să-l trimită la cârciumă după alcool, că de leneș ce era, nici la cârciumă nu mergea. Prefera să trimită copii nevinovați, să intre în locul acela oribil, plin de bețivi, unde copilul auzea vorbe urâte, înjurături. Își trimise nepoata de câteva ori la cârciumă, după alcool. Fata auzi acolo cuvinte foarte urâte. Voia să-i spună să n-o mai trimită, dar cu cine să te înțelegi ? Bețivul știa una și bună : să meargă nepoata la cârciumă, să-i cumpere alcool.
Dacă derbedeul nu pricepea că nu e normal să trimiți un copil într-un asemenea loc, trebuiau luate măsuri, pentru ca animalul să priceapă. Adică, nu animalul, ci canalia, derbedeul. Animalele sunt bune. Nu știu de ce avem acest prost obicei : să-i comparăm pe bipezii proști și ticăloși cu animalele. Animalele nu sunt nici pe departe atât de proaste sau ticăloase cum sunt bipezii. Sunt chiar incredibile prin ceea ce știu să facă. (O să vă povestesc altădată niște întâmplări extraordinare).
Deci ziceam că derbedeul trebuia cumva pus cu botul pe labe. Nepoata s-a gândit așa : următoarea dată când va trece pe lângă casa lui și îl va vedea stând pe prispă, pândind vreun copil pe care să-l trimită după alcool, să i-o ia înainte, spunându-i vreun cuvânt frumos, auzit la cârciumă.
Și iată ocazia se ivi. Bețivul pe prispă, copilul pe ulicioară, bețivul se pregătește să spună : „Du-te tu până la cârciumă să-mi cumperi o sticlă de... ”. Dar copilul i-o ia înainte și îi spune vorbe frumoase, auzite la cârciumă : „Du-te tu... ” știți voi unde. Bețivul turbează de mânie și uită de lene. Și ghici ce face ? Merge la părinții fetei, ca s-o pârască ! La anii lui ! Ditamai animalul ! Scuze, iar fac comparații greșite ! Ditamai... nu pot spune nici măgar, nici bou, pentru că aș complimenta bipedul și aș jicni patrupedele. Ditamai... derbedeul ! Rușine ! Dar derbedeul nu găsi înțelegere la tatăl fetei pentru că el avea toți boii acasă. Sau, cum se mai spune era om cu scaun la cap. (Cred că asta-i de bine, să se spună despre tine că ești cu scaun la cap. Sau nu ?) Important e că tatăl fetei, îi spuse : „Ia mai du-te... Tu o trimiți la cârciumă și tot tu vii să o pârăști pentru ce a auzit acolo ?! N-o mai trimite, idiotule !
Un timp bețivul a înțeles, și dacă avea o mare sete dublată de o mare lene, își potolea setea cu apă. După un timp, iar a încercat s-o trimită pe nepoată la cârciumă, ea, din nou i-a spus vorbe frumoase, acolo învățate, derbedeul a mers din nou s-o pârască, dar acum nepoata avea o nouă strategie, o nouă formă de apărare, un nou anti-virus, împotriva virusului Unchiul. Cum intră virusul Unchiul pe ușă, nepoata îl și întâmpină : „Ce mi-ai adus ?” El face ochii mari, fata se preface că plânge : „Unchiul nu mi-a adus nimic de ziua meeeeeeeaaaaaa. E ziua meeeeeaaaaa....” Unchiul spune : „Dar nu e ziua ta !” Nepoata : „Ba da ! De fiecare dată când mai vrei să mă mai trimiți la cârciumă, va fi ziua meaaaaaa... Ce mi-ai adus de ziua meaaaaa ?! Ce mi-ai adus?!” Bețivul a fugit și nici prin cap nu i-a mai trecut să apeleze la nepoată. A învățat să meargă singur, dacă setea e prea mare. Dacă nu, bea apă. Este la cișmea, destulă.        (Schiță extrasă din vol. Din Țara lui T.B. (Trăiți Bine!)”, autor Gabriela Morar).

miercuri, 25 octombrie 2017

O BOALĂ GRAVĂ SE RĂSPÂNDEȘTE CU RAPIDITATE



O boală foarte gravă se răspândește cu rapiditate. Afectează creierul și, cum să spun, nu are leac. Cine a contactat-o o duce, cum să spun, pe picioare cu anii. Și, din păcate, cum să spun, o dă și altora cu generozitate. Și, cum să spun, nu există tratament.
Cum să spun ?!!! Păi, cum să spun ? Cu cuvintele mele, bineînțeles !
Boala asta, cum să spun, e foarte neplăcută. Mai ales că a fost contactată de persoane din mass-media și de politicieni care au, cum să spun, mereu ceva de spus. Cum să spun ??? E nesuferită rău ! Că dacă ei au, cum să spun, ceva de spus, pe ascultători, îi apucă, durerile, cum să spun, de urechi. Și, cum să spun, de cap. Ei, cum să spun, cu boala lor, îi îmbolnăvesc, cum să spun, pe ascultători, cum să spun, de nervi. Și de, cum să spun, de urechi.
Săracii, s-au molipsit, cum să spun, unii de la alții. Dar cine-i ascultă, cum să spun, ce vină are?
Culmea e, că au contactat boala asta, cum să spun, persoane din mass-media care au casa, cum să spun, bine mobilată. Că dacă aveau, căpățâna, pardon, cum să spun, casa goală, înțelegeam. (De la politicieni, n-am, cum să vă spun, mari pretenții. Că doar, vedem bine, cum să vă spun, că multe creierașe foarte odihnite, au ajuns să conducă patria). De asta zic, unde era casa goală, creierașul odihnit, înțeleg. Acolo venea CUM SĂ SPUN, bătea la ușă : „Cioc, cioc !” Îi răspundea, cum să spun, ecoul : „Ciooooc, cioooooc !” Își zicea : „Super, casa e goală !” Și se instala, se făcea stăpân.
Dar când casa e bine mobilată, cum reușește, cum să spun, să se instaleze ? Că dacă e bine mobilată casa, atunci tebuie să existe, cum să spun, un aspirator sau o mătură și atunci gunoiul urgent e dat afară.
Sau ca la P.C., un anti-virus. Vine virusul cum să spun, vrea să intre, dar îl întâmpină anti-virus, îi arde niște pumni în gură… o, scuze, nu asta vreau să zic. Îi dă vreo două în bot…, oo, iar bat câmpii. Vreau să spun că…, cum să spun…, cum să spun... N-am cuvinte. Nu pot să înțeleg cum s-a instalat acest virus ticălos în câteva case bine mobilate.
Le doresc, totuși, cum să spun, vindecare grabnică, deși, cum să spun, încă nu s-a vindecat nimeni. Altfel, se îmbolnăvesc și alții, cum să spun ? De nervi !
P.S. : Un politician întreabă că „Despre ce boală a creierului e vorba ?” Că dânșii au multe..., cum să spun, variante.
Boala se numește... cum să spun...
CUM SĂ SPUN ?!!!    (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

marți, 10 octombrie 2017

ÎMI MIROASE A BLAT ! ÎMPUȚIT !


  • Cu numai trei luni în urmă, aveam nevoie de un nou premier, iar nenea neamțu ne spunea că trebuie musai să fie un nene integru.
  • I N T E G R U !!! Și, evident, a fost foarte „integru”, pentru că nenea neamțu l-a acceptat în secunda doi ! Dubios de repede ! Fără nici o remarcă răutăcioasă, deși nu era unul „de-al lui”.
  • Ciudat ce repede l-a acceptat.
  • Iar acum deja, parcă se pupă în... public. Parcă pute a blat alterat !
  • Mucegăit ! Cu viermi ! Ptiuuuuu, ce grețos !
  • Neamțu îi vrea pe „ai lui”, poporul, nu. Să ne ferească Domnul de „competenții” ăia ai lui. Cu nenea ăla bețiv în frunte, cum îl cheamă ? Ăla... Anul Orbului sau ORBul ANului sau așa ceva... Sau ORB tot ANul.
  • Sau cucoana aia caraghioasă, cum o cheamă ? Aia care când deschide gura, îți vine s-o întrebi : „Fată, unde ți-ai uitat creierul ?
  • Cucoana caraghioasă se numește... ăăăăă... se numeșteeee ăăăăăă..., stai că știu...
  • Curcă sau...
  • Nu. I se spune gâscă plouată, dar se numeșteeee...
  • Curcă !
  • Nu.
  • Curcă, nu. Dar începe cu Cur... Curcan ! Nu Curcă ! Asta e ! CURCAN ! Așa se numește !
  • Exact, mi-am amintit. Se numește NĂLUCA CURCAN.
  • Așa-i, o cheamă NĂLUCA CURCAN ! Și vrea la ciolan !!!
  • O CHEAMĂ NĂLUCA CURCAN !
  • ȘI VREA LA CIOLAN !
  • Ferește-ne Doamne, de ei !
  • Nici în coșmar să nu mai auzim de ăia !!!
  • Poate ar fi mai bine, dacă ne-ar mai permite anii (mulți ani am pierdut așteptând să avem un președinte corect, să nu mai fie gâlceavă în țară) să-i lăsăm dra..., să-i lăsăm în pace, să plecăm în alte țări, undeva cât mai departe. Nici în coșmar să nu mai auzim de ei.
  • Să rămână aici ei singuri, să se descurce fără noi dacă pot. 
  • Cum nu vii tu, Ceașcă, Doamne... . Să aduci țara pe linia de plutire, că e ca o barcă ce parcă e pe cale să se scufunde. („Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

vineri, 6 octombrie 2017

HOȚGANIAN CU PĂRUL CREȚ, FURĂ OUL DIN COTEȚ

HOȚGANIAN CU PĂRUL CREȚ, FURĂ OUL DIN COTEȚ

Întrucât domnul V. Hoțganian vrea să ne fure ouăle, s-a întrunit SFATUL POPORULUI. Întregul popor îi strigă într-un glas :
IA LABA DE PE OUĂ !!!

Hoțganian cu părul creț (care păr ???)
Fură oul din coteț
Și se jură că nu fură
Și l-am prins cu OUL ÎN GURĂ
Și cu mita-n buzunar !
Treci la SFATUL POPULAR !!! („Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).



Apropo de ouă, citiți și :
https://gabrielamorar.blogspot.ro/2017/11/ouale-politicienilor.html 


marți, 26 septembrie 2017

UN RĂSPUNS DIRECT


UN RĂSPUNS DIRECT


 Trebuie să plecăm urgent la munte. Ne grăbim rău de tot. Știind cât de bâlbâit e tataie, îi cerem un răspuns rapid, direct : vine sau nu vine cu noi, da sau nu.
- Tataie, vii cu noi, da sau nu ? Un răspuns direct.
- Un, un, un, un, un ră, ră, ră, răs răs, răspuns di, di, direct ? Să, să, să, să, să, să, să vă, vă, vă, vă, vă, vă da, da, da, da, da, da, da, dau a, a, a, a, a, a, acu, acum ?
- Da !
- E, e, e, e, eu tre, tre, tre, tre, trebuie să, să, să, să, să, să, să mă, mă, mă, mă, mă, mă, mă, mă gâ, gâ, gâ, gâ, gâ, gâ, gâ, gân, gân, gân, gândesc bi, bi, bi, bi, bi, bi, bi, bi, bi, bi, bine.
- Da sau nu ?!
- Da, da, da...
- Deci, da.
- Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu ! Da, da, da, da, da, da, da, da, dacă a, a, a, a, a, a, a, a, a, avem a, a, a, a, a, a, a, a, a, aer co, co, co, co, co, co, co, co, co, co, co, con, con, con, con, condi, condi, condi, condițio, țio, țio, țio, țio, nat.
- N-avem !
- A, a, a, a, a, a, a, a, atu, atu, atu, atunci nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu po, po, po, po, po, po, pot ve, ve, ve, ve, ve,veni cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu, cu vo, vo, vo, vo, vo, voi la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la mu, mu, mu, mu, mu, mu, mu, mu, mu... mun, mun, munte !
În sfârșit plecăm. Fără ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, TATAIE !
Puteam fi departe dacă nu-i ce, ce, ce, ce, ce, ce, ceream un, un, un, un, un ră, ră, ră, ră, răspuns di, dir, dire, direct. (Schiță extrasă din volumul „Din țara lui T.B. (Trăiți Bine !)”, autor Gabriela Morar).

luni, 26 iunie 2017

VREM UN PREMIER INTEGRU !

VREM UN PREMIER INTEGRU !

E consiliu de familie, pe motiv de lipsă premier. Întreaga familie e îngrijorată pentru destinul patriei. Până ce şi mamaie e îngrijorată.
-               Auzişi, mamaie ? N-avem premier ! Avem nevoie de un nou premier.
-               Ce mă pricep eu ?
-               Trebuie, mamaie, că şi mata locuieşti în ţara asta. Ne trebuie un premier bun.
-               Daaa, unu bun !
-               Asta trebuie să ne dea partidul celor trei trandafiri roşii. Un premier bun.
-               Da’ degeaba-i bun, dacă nu-i pe placul lu’ nea neamţu, sefu’ de la Cotroceni.
-               Oare cum ar trebui să fie candidatul, pentru ca nenea neamţu să nu ne mai facă probleme şi să-l accepte ? Nu cum a făcut în iarnă, când a tooooot lungit-o. Ţara ardea, iar baba se pieptăna.
-               Să sperăm că acum nu ne mai pune beţe-n roate. Poate avem noroc şi prindem unu’ bun, care să ajute la dezvoltarea ţării şi prosperitatea cetăţenilor cinstiţi.
-               Apropo de cinste. Nenea neamţu zice că e musai să fie un premier integru !
-               Integru, aşa ca dumnealui ! Să fie unul după chipul şi asemănarea dumnealui. Atunci sigur îl acceptă !
-               Cam greu să găseşti un om atât de integru. Eu nu cunosc pe nimeni atât de integru.
-               Adică ?
-               Tu cunoşti pe cineva după chipul şi asemănarea lu’ nea neamţu ? Un om atât de integru ? Eu nu cunosc pe nimeni.
-               Nu ?
-               Nu ! Tu cunoşti pe cineva care să fi fost atât de integru încât în câţiva ani de carieră politică să-şi cumpere opt căsoaie, opt viloaie, opt casteloaie, ditamai castelele. Opt !
-               Dar două le-a pierdut în justiţie. Pe motiv de acte false.
-               Ce justiţie incorectă ! Un om atât de integru, cum să umble cu acte false ? Monument de integritate ! Căsuţele, dacă vrei să ştii, au fost cumpărate cu bani obţinuţi din meditaţii. Profesorii sunt foarte înstăriţi în ţara asta. Şi o duc foarte bine dacă mai dau şi meditaţii. În câţiva ani, îţi cumperi opt vile, opt castele, opt palate… Ce vor muşchii tăi !
-               Cu bani din meditaţii !
-               Da, şi din salariul de profesor.
-               Mamă, tată, mamaie, tataie, vreau să mă fac profesor ! strigă Gigel. Vreau să avem şi noi opt case, să trăim şi noi bine din chirii.
-               Profesor de ce ?
-               De Fizică. Şi să dau meditaţii. Şi să ne îmbogăţim ! O să ne îmbogăţim din Fizică !
-               Ai văzut tu mulţi copii care să facă meditaţii la Fizică ?!
-               Nici unul. Dar o să-l întreb pe domn’ profesor nenea neamţu, care-i reţeta.
-               Ce reţetă ?
-               Reţeta succesului. Vom fi cei mai integri oameni din oraş !
-               Gigele, tu ştii ce înseamnă să fii integru ?
-               Ştiu. Înseamnă să ai opt case, cu bani din meditaţii. Fără acte false. Şi să trăieşti bine din chirii. Aşa a zis domn’ profesor. L-am auzit eu, nu mint.
-               Tu nu.
-               Opt case au fost. Au rămas doar şase.
-               Opt elefanţi se legănau pe o pânză… au rămas doar şase…. Şase elefanţi se legănau… , fredonează Gigel.
-               Au rămas şase, spune tataie.
-               Şase elefanţi se legănau…
-               Două le-a pierdut la Tribunal, adaugă mamaie.
-               Nu contează. Tot integru a rămas şi cu şase case. Ar îndrăzni cineva să spună că dânsul nu-i un om integru ?
-               Nu, nimeni n-ar îndrăzni. Dar dacă ar îndrăzni…
-               Câţi elefanţi se legănau… au rămas doar… , continuă Gigel să fredoneze cântecelul despre elefanţi şi pânze de păianjen.
-               Câţi elefanţi rămân în cele din urmă ? Ce spui Gigele ? întreabă tata.
-               Taci ! Să nu spui nici în glumă ! se sperie mamaie.
-               De ce să nu spui ? Că-i democraţie ! Nu mai e comunism. Dacă politicienii sunt mult mai bogaţi decât cetăţenii care muncesc din greu, trebuie să ne punem semne de întrebare. Nu cumva trăim în sclavie, nu în democraţie ?
-               Sau poate trăim în demon-craţie.
-               Ce-i asta ? Tu ai inventat-o.
-               Nu am inventat-o eu, eu doar îi spun pe nume. Au inventat-o politicienii. Asta e părerea mea. Ce democraţie e aia în care nivelul de viaţă al cetăţenilor harnici şi cinstiţi a scăzut ?
-               În schimb unii primari şi-au cumpărat opt viloaie. Ca să trăiască bine din chirii, cică.
-               În minunata democraţie, spitalele construite de comunişti au fost închise, cultura distrusă, agricultura, industria la fel. Cei ce se pot lăuda că au absolvit şcoli foarte bune, le-au absolvit în Epoca de Aur. Uită-te numai la domeniul medical. Ce medici buni au dat facultăţile româneşti în perioada comunistă. Dar nu ne-a mai plăcut comunismul. Am strigat “Jos comunismul!. Am vrut democraţie ! Acum am înţeles că ne putem spăla pe cap cu ea. Cred că în curând va ieşi lumea în stradă să strige “Jos democraţia !
-               Eşti nebun. Şi totuşi, cam ai dreptate.
-               Aşa-zisa democraţie românească post-comunistă, nu e deloc democraţie. E demon-craţie. E craţia demonilor ! Dă Doamne să scăpăm de ea. Şi să avem un premier bun.
-               Aşa-i, dă-ne Doamne un premier integru ! Dar nu integru cum e ştim noi cine. Ci unu integru-integru !

-               Amin !       (Schiţă extrasă din vol. “Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).