vineri, 26 octombrie 2012

ŞTIRI PENALE. FURT AUTO ŞI STARE DE EBRIETATE LA VOLAN



Ginuţa, deşi e încă la Grădi, e pasionată de Ştirile Tv. Şi le înţelege exact aşa cum sunt prezentate. Adică :

 
Fapta nr. 1 : O maşină a Poliţiei a fost furată. Poliţia a găsit-o imediat. (Normal !). La Tv. s-a dat ştirea :
A fost găsită maşina furată de poliţie ”.
Ginuţa :  -  Bunico, de ţe a furat poliţia o maţină ?

Fapta nr. 2 : Un primar a fost prins beat la volan. La Tv. s-a dat ştirea :
"Primarul a condus maşina în stare de ebrietate".
Ginuţa :   -  Bunico, ţe a băut maţina, de s-a îmbătat ?       (Schiţă extrasă din vol. “Ţara păcălelilor”, autor Gabriela Morar).




miercuri, 24 octombrie 2012

ŞTIRI PENALE



Ginuţa, (sper că v-o amintiţi din vol. trecut), de cum ajunge acasă de la Grădiniţă, merge să afle ştirile.
Bijuteriile furate au fost găsite cu ajutorul unui câine dresat la domiciliul suspectului.
Ginuţa, iar nu înţelege :
-         Bunico, de ţe a fost câinele dresat la domiţiliul suspectului ?      (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

joi, 18 octombrie 2012

PREŞEDINTELE A FUGIT !





PREŞEDINTELE  A  FUGIT !

Ion vine acasă de la cârciumă şi o informează pe Mărie care sunt ultimele ştiri :
-         Am auzit că a fugit preşedintele.
-         Doamne fereşte ! A fugit preşedintele ?!
-         Da.
-         Preşedintele ţării ?!!!
-         Da.
-    O, Doamne, de asta mă temeam ! Doamne, ce necaz mare ! Ne-a fugit preşedintele. Doamne, de ce ne laşi orfani, de ce ?!!!!
-         Ei lasă, nu mai plânge, că nu-i aşa grav.
-         Cum să nu fie grav să-ţi fugă preşedintele ? Doamne ! De ce ?!!! Ce-am făcut să merităm asta ?
-         Lasă, nu mai plânge, că plânge destul domnul preşedinte. Uite, a început din nou să plângă.
-         Săracul. Cine ştie ce necazuri îl macină dacă a început să plângă. De aia o fi fugit. A fugit săracul de necazuri.
-         N-ai înţeles nimic.
-        Ba da, am înţeles foarte bine ! Săracul popor fără noroc ! Poporul ăsta n-are noroc de preşedinţi. Mereu ne fuge câte unul.
-         Ei, cum mereu ?
-         Păi acum peste 20 de ani a fugit şi nea Nicu. Cu elicopterul, apoi cu Dacia…
-         Între timp ne-au fugit mulţi alţi preşedinţi.
-         Care ?
-        Mulţi : preşedinţi de bănci, preşedinţi de bursă, preşedinţi de la diferite asociaţii, firme, etc. Iar acum aflu că ne-a părăsit şi actualul preşedinte al ţării.
-         Nu ne-a părăsit. Cine a zis asta ?
-         Tu. Tu ai zis că a plecat preşedintele. Îmi pare foarte rău.
-         Nu am zis că a plecat. Am zis că a fugit.
-         Şi nu-i totuna ?
-         Nu.
-         Da, cred că ai dreptate. Când pleci, poţi să pleci încet, nu-i obligatoriu să fugi.
-         Măi, femeie ! Omul a fugit, aşa, ca să râdă de ziarişti. Să-i facă să fugă după el. Nu mai plânge !
-         Nuuuuuu ?! A vrut să râdă de lume ?!
-         Da. Aşa cum face Gheorghiţă când se joacă cu Vasilică şi îi fură căciula. Apoi Vasilică fuge după Gheorghiţă ca să-şi recupereze căciula. Sau, cum face Trăienică, în momentele lui de mare veselie, după o săptămână de beţie. Îţi fură căciula şi fuge. Iar tu fugi sau alergi după el.
-         “Fugi” sau “alergi”, altfel spus. Păi, zi aşa. A alergat ca şi Trăienică, când îţi fură căciula, după o săptămână de beţie.
-         Exact.
-         Lui Trăienică al nostru îi place cârciumioara.
-         Exact. Acolo se simte cel mai bine. Cântec, joc şi voie bună.
-   Cântec, joc şi voie bună… . Daaaaa, ştiuuuuu, câââââânteeeeec, tra-la, laa-laaa,  tra-la-laaaaaaaaa,  tra-laaaaaa-laaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Tataie a lu’ nea Ion, nu aude prea bine. A reuşit să audă câte o frază din discuţie, când şi când, şi a înţeles aşa :
-    Preşedintele a fugit ! Tra-la, laa-laaaa !!! Tra-laaaa-laaaaaaaaaa !!!

Acesta este un pamflet.             J.18.10.2012.     (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

marți, 16 octombrie 2012

SĂ FIE FACTURI CRESCUTE ARTIFICIAL ! AŞA NE TREBUIE DACĂ PLĂTIM CA PROŞTII ! PROSTIA SE PLĂTEŞTE SCUMP !



  FIE  FACTURI  CRESCUTE  ARTIFICIAL !  AŞA  NE  TREBUIE  DACĂ  PLĂTIM  CA  PROŞTII !  PROSTIA  SE  PLĂTEŞTE  SCUMP !



Oamenii cinstiţi şi jefuiţi ai oraşului, caută soluţii pentru a scăpa de firma de dra…, vreau să spun de firma deee…, de fabrica deeee…  de apă. Sunt sătui să tot plătească ceva ce nu consumă. Adică să consume de 5 lei şi pe factură să scrie 50 de lei. Şi apoi, măcar dacă ar fi calitate. Să aibă măcar satisfacţia de a spune : e scumpă, dar merită. Unii locuiesc demult aici şi li s-a urât cu atâta bine. Alţii au venit recent şi acum văd care-i viaţa pe aici.
-         Am nişte dureri de stomac cumplite. Am venit în oraşul ăsta de cinci zile şi nu am ştiut că apa de la robinet nu e potabilă.
-         Ai băut apă de la robinet ?!!!
-         Da.
-         Nefericitule ! Fugi la Spital ! Nu mai sta !
-         Bietul, e înnebunit de durere. Nu a ştiut că nu e bună de băut.
-      Măcar dacă o fierbea. Dar apa era limpede, n-avea de unde să ştie că nu e potabilă.
-    Mi se pare că sunt nereguli foarte mari cu firma asta de apă.
(Stimate cititor, pentru o înţelegere cât mai bună a fenomenului  “batjocura de pe factura la apă”, citeşte şi schiţa  Dă Doamne ploaie ! Ba nu, dă secetă, că ieşim mai ieftin !
-     De mulţi ani îşi bat joc de banii noştri şi de sănătatea noastră cu apa lor scumpă şi mizerabilă !
-         Iar noi îi îngăduim !
-         Ca nişte proşti ce suntem !
-         Asta merităm ! Prostia se plăteşte ! Foarte scump !
-         De ce să nu fim taxaţi şi pentru ce nu consumăm ?! De ce nu ? Dacă suntem proşti să plătim, aşa ne trebuie ! Ce ar face hoţul, dacă n-ar fi prostul ?
-         Cred că în România s-a inventat vorba aia : “S-a întâlnit hoţul cu prostul”.
-         Asta funcţionează la noi pentru că avem foarte mulţi hoţi.
-         Dar şi foarte mulţi proşti. Când vezi că eşti furat, şi în loc să te revolţi, tu taci şi îl laşi pe hoţ să te fure, păi atunci să nu speri că hoţul va înceta vreodată să mai fie hoţ. Nu ! El te va fura la infinit ! Până când îţi ia şi pielea de pe tine, atât te va fura.
-         Dacă îi merge, nu renunţă !
-         Uită-te la jegoşii, adică la curăţeii ăştia de la firma de apă. Nişte hoţi ordinari, vreau să zic… nişte… nişte ordinari, domnule, nişte ordinari ! Ce ne oferă dânşii ?
-         Curat ordinari !
-   Nu-i adevărat ! Nu sunt ordinari ! Deloc ! Sunt extraordinari ! Nişte hoţi extraordinari ! Cei mai mari ! 
-         Un fel de hoţii hoţilor ? 
            -         Doctori în hoţie. Ne oferă calitate minimă la preţ maxim ! 
            -         Iar noi plătim, ha, ha, ha ! 
            -         Ca proştii, hă, hă, hă !
-         De ce nu face nimeni nimic ?! Hă, hă, hă !
-         Da, apa e mizerabilă ! Dacă o bei nefiartă, te doare cumplit stomacul.
-    Dar uneori nu poţi nici măcar să o fierbi, pentru că adesea are una din următoarele probleme :
1.      culoare maron ;
2.      miros puternic de clor (atunci e foarte bună pentru a spăla rufe albe, că nu trebuie să adaugi clor. Are apa de la robinet destul !) ;
3.      miros puternic de detergent (această apă e bună pentru spălat rufe, că faci economie la detergent şi la balsam de rufe. Are apa de la robinet şi detergent, şi balsam !) ;
          4.   miros de canalizare, deşi pare limpede (azi am făcut ceai cu această apă. Fiind gripat, n-am simţit mirosul. Am avut noroc că a venit nepotul la mine şi mi-a spus să nu o folosesc, altfel, nici nu mă pot gândi ce aş fi băut).
-         Dacă vrei să faci un ceai, trebuie să dai o fugă la magazin, să cumperi apă plată. Dar uneori te grăbeşti, nu ai timp să mergi la magazin şi atunci mori de sete până îţi faci timp să procuri apă curată.
-         Când apa de la robinet are miros puternic de clor sau de parfum, eu o sun pe soră-mea, care locuieşte la 20 de km. distanţă, şi vine urgent să spele rufe. Zice că nu mai are nevoie nici de clor, nici de detergent, nici de săpun, nici de balsam. Şi e foarte mulţumită, că rufele se spală foarte bine. Doar cu apă de la robinet. Biata soră-mea, ea foloseşte apă de la fântână, n-are norocul meu să facă şi ea economie la detergenţi. Ce bine e să îţi fie furnizat şi detergentul împreună cu apa. Nu mai ai altceva de făcut, decât să începi să speli haine, spune tanti Jenica, fericită că are apă parfumată direct la robinet.
-         Taci naibii, femeie, că nu înţelegi nimic ! Vezi, de aia plătim aşa facturi, fiindcă sunt prea mulţi ca tine ! o dojeneşte tanti Mărie, care pricepe cum stă chestiunea.
-         Săptămâna trecută, de marţi până duminică, apa de la robinet a fost maron. Am lăsat-o să curgă ore întregi, în speranţa că după un timp, vine apă curată, dar degeaba, tot apă maron venea, spune tanti Lili. Timp de o săptămână nu am avut cu ce să spăl vase şi haine. Cum să speli vase şi haine cu apă murdară ?! Cum ?!
-         Mai ai niţică răbdare. Poate în săptămâna asta vom avea apă parfumată şi atunci, speli haine până te saturi.
-         Cine va plăti apa pe care am consumat-o degeaba, lăsând-o să curgă ore întregi, în speranţa că vine apă curată ? Cine va plăti apa asta ? întreabă nervoasă tanti Lili.
-         Tu ! Tu vei plăti ! Şi alţi fraieri ca tine !
-         Pentru apă maron ?!
-         Da !
-      Unde mai pui că am făcut şi economie, şi am dus-o pe toată în grădină la plante, dar acum îmi pare rău. Cine ştie ce conţinea ? Poate le face rău plantelor.
-         Nu m-aş mira. Eu cred că o să renunţ la firma asta inutilă, care ştie doar să roadă portofele. Mai bine cumpăr apă plată pentru băut, gătit şi spălat vase. Iar pentru baie, mă gândesc eu la o soluţie, poate trag o conductă dintr-un loc unde apa e mai ieftină.
-         Şi mai de calitate. Şi atunci apa din noua conductă o vei putea folosi şi la băut, gătit, spălat vase. Dar de dracii ăştia de la actuala firmă de apă, tot nu scapi.
-         Voi face totul ca să scap de ei.
-         Ştii ce cred eu ? Eu cred că au greşit culoarea, săptămâna trecută. A început, cam prea devreme, e adevărat, campania electorală. Eu cred că ei au vrut să obţină o culoare portocalie, dar nu le-a reuşit. Şi s-au tot străduit o săptămână, dar tot culoare maron-căcănie a ieşit, cu tot efortul lor de-a o face portocalie.
-         Cât despre şmecheriile alea de umflat facturi, invenţii portocalii, ce să mai spunem ?
-         Păi au inventat ei, o aşa-zisă comisie de dezvoltare, care a găsit soluţii pentru furăciune.
-         Comisie de dezvoltare ? A cui dezvoltare ?
-         A partidului care deţine robinetul.
-       Prima şmechereală  e asta : să se calce în picioare contractele cu cetăţenii. Ce dacă cetăţenii declară la încheierea contractului, că întrucât au grădină, aproape toată apa consumată ajunge în grădină, la plante. Comisia asta, a zis :  “Şi ce dacă ?! Ce dacă apa ajunge în grădină, la plante ?! Noi vom trece pe factură că apa ajunge în canalizare, şi aşa o vom taxa de două ori.” Iar contractul semnat între cetăţeni şi firma de apă, e bun de dus la budă. Sau nici măcar.
-         Iar a doua şmechereală e asta : plouă, nu plouă , cetăţeanul cinstit şi fraierit, va plăti apă de ploaie. Aici ei invocă o hotărâre de Guvern sau o lege, nu ştiu exact. Cică trebuie să plăteşti pentru că apa de ploaie de pe casa ta, ajunge în canalizare.
-         Nu întotdeauna. Uite, de exemplu eu, am făcut canal pentru ca toată apa de ploaie de pe casă, să ajungă în grădină, la copaci şi la copacii din faţa casei. Aşa că nici un strop din apa de ploaie de pe casa mea nu ajunge în canal.
-         Deci tu nu plăteşti apă meteo, fericitule !
-    Nu plătesc apă meteo, decât jumătate din pensie. Chiar şi în lunile secetoase !
-         Vezi, şi legea asta nici măcar nu se aplică pentru toată lumea. Unii plătesc, alţii nu. Cei ce locuiesc la bloc sau în orăşele mai mici, nu plătesc. Apa de pe casele lor, nu ajunge în canalizare ?
-     Cei ce locuiesc la case ar trebui dimpotrivă, să fie scutiţi de aceste plăţi aiuriste, având în vedere marele beneficiu pe care ei îl aduc oraşelor, prin faptul că plantează copaci în grădinile lor. De ce nu îşi pune nimeni întrebarea : “Cât de mare ar fi poluarea oraşelor, dacă proprietarii de grădini nu ar planta copaci în grădinile lor ?”
-         Aerul ar fi irespirabil !
-         Te-ai sufoca !
-         Tocmai de aceea aceşti proprietari ar trebui chiar stimulaţi să planteze copaci, fiind chiar scutiţi total de facturile la apă. Beneficiul adus de ei, prin grija pentru natură e foarte mare.
-         Dar în loc de protejare a tot ce e valoare, ce avem ?
-         Hoţie !
-         Şi distrugerea a tot ce e de valoare !
-         Numai nulităţi vezi peste tot !
-       Toată lumea vede aceste mizerii şi totuşi nimeni nu vrea să oprească bătaia de joc. De ce ?!!!
-         Pe mine mă enervează foarte mult faptul că ceilalţi politicieni, adică roşii plus galben-albaştri nu fac nimic. Că ăia portocalii, îşi bat joc de cetăţenii cinstiţi, se ştie, atât ştiu ei să facă, la altceva nu-i duce capul. Dar ceilalţi, de ce nu fac nimic ?! DE  CE ?!!!

-         Oare nu cumva, sunt mână-n mână ?
-         Altă explicaţie nu vedem.
-         Iar noi, cetăţenii cinstiţi şi jefuiţi, ce facem ?! NIMIC ?!!!
-         BANII NOŞTRI ÎN BUZUNARELE HOŢILOL ! PÂNǍ CÂND ?
-     PÂNǍ CÂND PLǍTIM CA PROŞTII ?!!!        (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).






Citeşte şi schiţa   Dă Doamne ploaie ! Ba nu, dă secetă, că ieşim mai ieftin !

marți, 9 octombrie 2012

ŞTIRI DEZASTRUOASE. VINE APOCALIPSA




-         Măi Georgele, am păţit un necaz mare cu bătrânii mei.
-         Da’, ce s-a întâmplat, Ionele ? Sunt bolnavi ?
-        Mai rău ! M-a pus dracu’ de le-am cumpărat televizor. Părinţii şi bunicii mei locuiesc la ţară. Sunt oameni care toată viaţa au lucrat în agricultură. În ultimul timp, au devenit destul de izolaţi, nu mai aflau ce se întâmplă în lume, aveau două aparate de radio şi un televizor defecte. Nu aveau nici o sursă de informare. Am zis că trebuie să-i scot din negura neştiinţei, să mai afle şi ei ce se întâmplă în lume. Aşa că le-am cumpărat un televizor. Înainte îşi petreceau toată ziua la câmp şi cu animalele. Acum, dimineaţa se uită la ştiri.
-         Asta e bine. I-ai ajutat să evolueze
-       Aşa am sperat şi eu. Însă în anul acesta a rămas câmpul nelucrat din vina televizorului.
-         S-au uitat la filme ?
-       Nu la filme. La ştiri. Aşa au aflat că ar exista nu ştiu ce nori de praf şi nisip din vina cărora nici avioanele nu mai pot zbura.
-         Ce să mai vorbim de păsări…
-         Că din vina acestor nori de praf şi nisip, toate zborurile au fost anulate. Atunci le-a încolţit în minte ideea că se apropie Apocalipsa. Când era vremea pentru muncile câmpului, ei stăteau în casă toată ziua şi se rugau să nu vină Apocalipsa aşa repede, tocmai acum când au şi ei televizor.
-         Şi n-a venit.
-         Exact. Li s-a îndeplinit dorinţa, iar norii s-au dovedit a fi total inofensivi şi avioanele îşi luaseră vacanţă degeaba. Dar tocmai când se pregăteau să meargă la arat şi semănat, altă ştire le-a stricat planurile. Cică peste câteva zile va avea loc o explozie solară care ne va da probleme mari : telecomunicaţiile date peste cap – asta pe ei nu i-ar deranja prea mult ; energia electrică se va opri şi cine ştie ce alte posibile dezastre vor mai fi. În mintea lor a apărut din nou ideea că vine Apocalipsa.
-         Şi numai cât scăpaseră de una.
-         N-au mai mers la câmp, au stat în casă, s-au rugat vreo săptămână să se amâne Apocalipsa.
-          Şi s-a amânat.
-         Da, a venit explozia solară, nu s-a întâmplat nimic grav pe Pământ, iar ei, în sfârşit, se hotărau să meargă la munca câmpului şi să nu mai ia în seamă toate ştirile astea, care parcă ar fi glume de întâi aprilie. Dar altă ştire le-a stricat planul.
-         Păi, nu se hotărâseră să le ignore ?
-       Când a apărut ştirea asta, au uitat ce hotărâseră. Un nene spunea că după calculele lui, peste o lună şi jumătate, vine Apocalipsa.
-         E clar, gata cu munca. Ce rost mai avea să are câmpul ?
-         Chiar că… ce rost ?! O lună şi jumătate, ai mei au stat în casă în post şi rugăciune, rugând Divinitatea să mai dea o amânare pentru Apocalipsă.
-         Şi s-a mai dat o amânare pentru Apocalipsă.
-    Daaaa. La fel şi producţia agricolă. S-a amânat şi ea. Căci nu au semănat nimic din pricina acestor ştiri. Nu ştiu cum se vor descurca, căci ei trăiau din ce produceau. Ce vor face acum ?
-   Se vor uita la ştiri. Poate se vor da şi ştiri despre cum să supravieţuieşti în timpul dezastrelor. Sau, despre cum să supravieţuieşti după ce tu singur ţi-ai transformat viaţa într-un dezastru, luându-te după nişte ştiri despre viitoare dezastre inventate.
-         Aş vrea să-i conving să renunţe la televizor. Le-am spus că nu prea le face bine, că o să-i cam doară ochii, că ce rost are să-ţi pierzi timpul cu toate prostiile, dar nu-i pot face să renunţe la el. Ei spun că televizorul e foarte bun, că mai află şi ei ce se întâmplă-n lume.
-         Au dreptate.
-           Dar ce vor mânca ?
-         Se uită la  televizor şi uită de foame. Mai află câte o ştire din asta, care le dă motiv de post şi rugăciune o lună, două. Timpul trece şi poate află şi tehnici de supravieţuire, tot de la minunatul televizor. De ce să mai muncească ?              (S. 10.03.2012).      (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

miercuri, 3 octombrie 2012

LEGE PENTRU ELIBERAREA INFRACTORILOR ???!




(PARALELE.  UNDE  DAI  ŞI  UNDE  CRAPĂ.  CORB  LA  CORB  NU-I  SCOATE  OCHII)




Nişte persoane care muncesc mult, de calitate şi aproape pe gratis, şi-au arătat nemulţumirea faţă de condiţiile mult prea bune şi de banii mult prea mulţi cheltuiţi cu infractorii din închisori, asta în timp ce oameni foarte valoroşi, mai ales cei din cultură, ştiinţă-cercetare, sănătate, sunt la limita supravieţuirii. Presa întrebă :
-         Cum aţi dori să se rezolve această problemă ?
-      Am dori ca banii folosiţi degeaba pentru infractori, să fie direcţionaţi către oamenii de valoare din ţara asta.
-         Şi puşcăriaşii cu ce să trăiască ?
-         În primul rând să nu li se mai asigure condiţii de lux. Puşcăria nu trebuie să fie hotel !
 În al doilea rând, să muncească pentru a-şi câştiga existenţa aşa cum şi oamenii din libertate muncesc pentru fiecare bănuţ ! Să fie puşi la munci grele în funcţie de gravitatea faptelor comise.
-         Şi să nu mai auzim aberaţia aia, cum că nu e legal să obligi pe cineva să muncească. Dacă nu vor să muncească atunci să rabde foame şi frig. Cine să muncească în locul lor ?
-       Să nu primească nimic pe degeaba, că nici noi nu primim nimic, nu primim nici măcar finanţări pentru proiectele noastre. Şi noi muncim ! Noi depunem muncă intelectuală ! Dar se pare că cei ce conduc ţara asta, nu prea ştiu ce-i aia muncă intelectuală, dacă nu ne apreciază deloc. În schimb, se pare că se pricep foarte bine la activitatea infracţională, pe care o apreciază foarte mult ! spune un om de cultură care amână de patru ani un tratament nu foarte costisitor, o biată operaţie pe care un puşcăriaş şi-ar fi permis-o demult.
-         Tu ce crezi, cine-i la butoane în ţara asta ? Cinstitul sau hoţul ? întreabă în şoaptă un cercetător, care nu a mai avut bani pentru plata facturilor de cinci luni.
-           Şi ce-aţi dori să se întâmple ? întrebă presa.
-      Facem un apel către domnii parlamentari să dea legi favorabile oamenilor cinstiţi, iar infractorii să simtă că sunt pedepsiţi, nu să se simtă în închisoare ca-n hotel.
-         Aşa-i, cei mai periculoşi infractori, şi aici îi includem şi pe cei ce au contribuit la distrugerea industriei noastre, se simt în închisoare ca la hotel. Parcă ar fi în vacanţă. Atunci, unde-i pedeapsa ?
-         De aia i-am votat pe aleşii noştri, ca să ţină cont de interesele noastre.
-         Doar că interesele noastre nu prea coincid cu ale lor, spune în şoaptă domnul cercetător, care abia mai poate vorbi, căci s-a îmbolnăvit rău de când n-a mai avut bani să-şi plătească încălzirea.
-         Sperăm că domnii parlamentari v-au auzit şi vor ţine cont de dorinţele dvs.


În acest timp, într-o cârciumioară, două capete luminate (???) şi parlamentare, parlamentează :
-         Oare cum să facem noi să-i scăpăm de puşcărie pe prietenii noştri.
-         Trebuie să găsim ceva. Inventăm noi ceva.
-         Ei sunt obişnuiţi să fie liberi, să facă tot ce le trece prin cap. Lor nu le prieşte închisoarea.
-         Dar le-am oferit condiţii foarte bune în închisori. Mulţi nu au acasă condiţii atât de bune.
-         Aşa-i. Şi mai sunt şi escrocii care ocupă locurile astea foarte bune din închisori pe nemeritate.
-     Da, mă ! Ticăloşii dracului ! Ăştia comit infracţiuni doar ca să ajungă la închisoare, să aibă căldurică, păpică bună, îngrijire medicală, televizor, ziare, odihnă câtă vor şi tot ce le doreşte sufleţelul. Acasă nu au nici măcar apă caldă.
-           Dar nu au nici baie.
-         De parcă noi ne-am chinuit să creem condiţiile astea bune pentru toţi jegoşii. Noi am creat condiţiile ca să beneficieze de ele, oamenii noştri.
-         Sau poate, într-o zi, chiar noi.
-           Nu se ştie niciodată.
-      Frate ! Uită-te acum la televizor ! Mă, asta e o idee bună ! Uite, lumea e revoltată pentru că se folosesc prea mulţi bani cu infractorii, în timp ce oamenii valoroşi sunt muritori de foame.
-         Păi dacă asta e o problemă, vreau să zic dacă faptul că se pierd prea mulţi bani în favoarea puşcăriaşilor, e o problemă, atunci această problemă se poate rezolva uşor.
-           Cum ?
-       Prin eliberarea puşcăriaşilor ! Să meargă acasă, să nu mai consume banii statului !
-      Exact ! Facem un proiect de lege, poate avem noroc şi se votează, în favoarea infractorilor noştri, adică vreau să zic în favoarea frăţiorilor noştri.
-         Cred că legea o să treacă dacă e în favoarea fraţilor noştri, că fraţii noştri sunt şi fraţii lor.
-         Iar corb la corb nu-i scoate ochii.
-         Ce bine sună asta cu “corb la corb”!
-         Să dăm o lege să-i eliberăm pe fraţii noştri !
-         Să fie liberi, să-şi continue în voie activitatea !
-         Iar mâine-poimâine vom mai da o lege ! Să se desfiinţeze închisorile !
-         Să se transforme în hoteluri !
-         Să trăiască afacerile noastre şi neamul nostru !
-         Şi să trăim şi noi ! Să dăm legi bune pentru ţară !    (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).