ŞTIRI DEZASTRUOASE. VINE APOCALIPSA

-         Măi Georgele, am păţit un necaz mare cu bătrânii mei.

-         Da’, ce s-a întâmplat, Ionele ? Sunt bolnavi ?

-        Mai rău ! M-a pus dracu’ de le-am cumpărat televizor. Părinţii şi bunicii mei locuiesc la ţară. Sunt oameni care toată viaţa au lucrat în agricultură. În ultimul timp, au devenit destul de izolaţi, nu mai aflau ce se întâmplă în lume, aveau două aparate de radio şi un televizor defecte. Nu aveau nici o sursă de informare. Am zis că trebuie să-i scot din negura neştiinţei, să mai afle şi ei ce se întâmplă în lume. Aşa că le-am cumpărat un televizor. Înainte îşi petreceau toată ziua la câmp şi cu animalele. Acum, dimineaţa se uită la ştiri.

-         Asta e bine. I-ai ajutat să evolueze

-       Aşa am sperat şi eu. Însă în anul acesta a rămas câmpul nelucrat din vina televizorului.

-         S-au uitat la filme ?

-       Nu la filme. La ştiri. Aşa au aflat că ar exista nu ştiu ce nori de praf şi nisip din vina cărora nici avioanele nu mai pot zbura.

-         Ce să mai vorbim de păsări…

-         Că din vina acestor nori de praf şi nisip, toate zborurile au fost anulate. Atunci le-a încolţit în minte ideea că se apropie Apocalipsa. Când era vremea pentru muncile câmpului, ei stăteau în casă toată ziua şi se rugau să nu vină Apocalipsa aşa repede, tocmai acum când au şi ei televizor.

-         Şi n-a venit.

-         Exact. Li s-a îndeplinit dorinţa, iar norii s-au dovedit a fi total inofensivi şi avioanele îşi luaseră vacanţă degeaba. Dar tocmai când se pregăteau să meargă la arat şi semănat, altă ştire le-a stricat planurile. Cică peste câteva zile va avea loc o explozie solară care ne va da probleme mari : telecomunicaţiile date peste cap – asta pe ei nu i-ar deranja prea mult ; energia electrică se va opri şi cine ştie ce alte posibile dezastre vor mai fi. În mintea lor a apărut din nou ideea că vine Apocalipsa.

-         Şi numai cât scăpaseră de una.

-         N-au mai mers la câmp, au stat în casă, s-au rugat vreo săptămână să se amâne Apocalipsa.

-          Şi s-a amânat.

-         Da, a venit explozia solară, nu s-a întâmplat nimic grav pe Pământ, iar ei, în sfârşit, se hotărau să meargă la munca câmpului şi să nu mai ia în seamă toate ştirile astea, care parcă ar fi glume de întâi aprilie. Dar altă ştire le-a stricat planul.

-         Păi, nu se hotărâseră să le ignore ?

-       Când a apărut ştirea asta, au uitat ce hotărâseră. Un nene spunea că după calculele lui, peste o lună şi jumătate, vine Apocalipsa.

-         E clar, gata cu munca. Ce rost mai avea să are câmpul ?

-         Chiar că… ce rost ?! O lună şi jumătate, ai mei au stat în casă în post şi rugăciune, rugând Divinitatea să mai dea o amânare pentru Apocalipsă.

-         Şi s-a mai dat o amânare pentru Apocalipsă.

-    Daaaa. La fel şi producţia agricolă. S-a amânat şi ea. Căci nu au semănat nimic din pricina acestor ştiri. Nu ştiu cum se vor descurca, căci ei trăiau din ce produceau. Ce vor face acum ?

-   Se vor uita la ştiri. Poate se vor da şi ştiri despre cum să supravieţuieşti în timpul dezastrelor. Sau, despre cum să supravieţuieşti după ce tu singur ţi-ai transformat viaţa într-un dezastru, luându-te după nişte ştiri despre viitoare dezastre inventate.

-         Aş vrea să-i conving să renunţe la televizor. Le-am spus că nu prea le face bine, că o să-i cam doară ochii, că ce rost are să-ţi pierzi timpul cu toate prostiile, dar nu-i pot face să renunţe la el. Ei spun că televizorul e foarte bun, că mai află şi ei ce se întâmplă-n lume.

-         Au dreptate.

-           Dar ce vor mânca ?

-         Se uită la  televizor şi uită de foame. Mai află câte o ştire din asta, care le dă motiv de post şi rugăciune o lună, două. Timpul trece şi poate află şi tehnici de supravieţuire, tot de la minunatul televizor. De ce să mai muncească ?              (S. 10.03.2012).      (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).