CÂND PREŞEDINTELE SPUNE O VORBĂ, E VORBĂ !

-         Tot ce spune preşedintele e literă de lege. Nu poţi să-ţi permiţi, tu, în calitate de cetăţean cinstit, să-l contrazici pe preşedinte. Şi tot ce face dânsul e bine.

-         Dar…

-         Dacă fostul preşedinte, nea Nicu, îţi spunea cândva, în vremuri bune, demult apuse : “Dragi tovarăşi şi prietini”, sigur te puteai considera “tovarăş şi prietin” cu Tovarăşul şi Prietinul.

-         Chiar puteai ! Au fost cazuri, foarte puţine, când cetăţenii i s-au adresat direct Tovarăşului, spunând ce probleme au, şi îi ajuta imediat. Deci chiar era tovarăş şi prieten.

-         Lasă, că nici cu cei trei preşedinţi cu care am fost binecuvântaţi după Revoluţie, nu ne este ruşine !

-         Aşa-i. Nu ne mai numesc ei “tovarăşi şi prieteni”, dat asta nu înseamnă că nu ne respectă.

-         Exact. Lumea a evoluat, preşedinţii vorbesc altfel, au renunţat la formule vechi, la şabloane.

-         După nea Nicu, a venit nea Nelu. Şi dacă nea Nelu ni se adresa cu : “Mă animalule !”, nu aveai nici un drept să-l contrazici.

-         Ba chiar în secunda doi, te deplasai spre cabinetul veterinarului, să-ţi dea certificat.

-         Totuşi, “animalul” a îndrăznit să-i pretindă preşedintelui, să-şi ceară scuze !  Cât tupeu !

-         Tupeu de animal, domnule !

-         Dar preşedintele, ca un domn adevărat ce era, şi-a cerut scuze. De la animale.

-         Iar apoi, nea Trăienică cel fără frică…

-         De cine ar trebui să-i fie frică ?

-         De nimeni, că a fost bun. A făcut totul pentru binele poporului. Nici un cetăţean nu a fost în stare de disperare din vina lui. Nici un actor de mare valoare nu a plâns pe la TV, pentru că valorile ar fi fost călcate în picioare şi aruncate la gunoi. Mafia nu a prins rădăcini mai deloc în cei 10 ani binecuvâtaţi ! Nu s-a umplut ţara de mafioţi. N-au pătruns ei în toate domeniile ! Ne-a lăsat o ţară curată, curată ! Mulţumim nea Traiane!

-         Nu a precupeţit nici un efort.

-         Mi se pare că tu confunzi Epoca de Aur cu Epoca Alcoolului.

-         Nu confund. Epoca de Aur a construit ţara aproape de la zero. Epoca de Aur a construit locuinţe ieftine pentru tot poporul. Aceste locuinţe sunt folosite şi acum, doar că democraţia, în cei 27 de ani de când ne bucurăm de dânsa, n-a reuşit nici măcar să văruiască pe dinafară acele blocuri de apartamente sau garsoniere. Democraţia mult iubită nu are bani nici măcar pentru câţiva saci de var şi nişte vospea, pentru a înfrumuseţa oraşele, văruind blocurile. Epoca de Aur a făcut ce a fost mai greu, a construit.. A făcut de toate : industrie (realizam la noi în ţara aproape tot ce ne trebuia : electrocasnice, electrice, maşini, vase etc, etc.), agricultură cu sistem de irigaţii, distrus şi el în democraţia prost înţeleasă. Au dezvoltat un sistem de sănătate cu foarte buni specialişti. Apoi, învăţământ, cultură (a se vedea cărţile publicate în acele vremuri. Nu aveau nici o greşeală ortografică. Căutai cu lupa o greşeală la o carte de 500 de pagini şi nu găseai. Erau perfecţionişti.

-         Devii prea serios când te năpădesc amintirile. Hai se devenim mai veseli. Să ne amintim mai bine de Epoca Alcoolului, că doar ţara asta a fost condusă timp de 10 ani, de un nene care era mai mult... vesel decât treaz.

-         Era într-o permanentă stare de… veselie.

-         Dar vorba preşedintelui e literă de lege, chiar şi aşa. Iar dacă preşedintele i se adresează unei jurnaliste cu : “Păsărico”, păi fata aia în secunda doi, începe să ciripească.

-         Cip-ci-rip ! Cip-ci-rip !

-         Dar când spune : “Dacă poporul nu mă mai vrea, îmi dau demisia în 5 minute.” Apoi se răzgândeşte.

-         Şi preşedinţii spun lucruri trăznite. Câteodată. Cam des, în cazul ăstuia.

-         Totuşi, ce spun ei e literă de lege.

-         Cel mai rău e când preşedinţii îşi fac autocritica, eventual, chiar înainte de a deveni preşedinţi.

-         Păi asta e bine. Ca să ştii ce faci la vot.

-         Îţi aminteşti cum am rămas mască atunci când nenea neamţu, candidat fiind, ne-a informat că : “Eu sunt un politruc ! “ ?

-         Îmi amintesc ! Dar tot ce spune un preşedinte, sau un viitor preşedinte e foarte important.

-         Nu avem dreptul să ne îndoim de spusele dânşilor. Trăiască adevărul ! Uraaaaa !

-         Şi “Gura păcătosului, adevăr grăieşte” ! Uraaaaaa !

-         Taci, mă, gură spartă ! Că “gura mare face prânzul mic” ! Uraaaaa !      [Schiţă extrasă din volumul “ Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine ! )”, capitolul I : “ Unii trăiesc bine ! “, autor Gabriela Morar]

DENTISTUL TRAGE (LA) MĂSEA

-         Caut un dentist bun.

-         Toţi sunt buni.

-         Nu. Vreau să aibă un anestezic puternic, să nu simt nici o durere când extrage măseaua.

-         Cunosc dentistul pe care-l cauţi. Pantelică Chioru’. Îi dai o sticlă de tărie, trage la măsea…

-         Apoi trage măsele !

-         Trage, apoi extrage.

-         Deci anestezia şi-o aplică lui !

-         Că doar nu ţie ! Important e că nu te doare. Poate doar sufletul, un pic.

-         Cum aşa ?!

-         Când vezi bonusul.

-         Oferă şi bonus ? Uraaaa, la el merg !

-       Treaba ta. Să ştii că primul lui pacient a fost socru-său. E adevărat că bietul bătrân nu a vrut, dar nu l-a întrebat nimeni. Pantelică trăsese la măsea şi ar mai fi tras, dar n-a mai avut ce. A cerut de la bătrân, bătrânul a zis că n-are, iar Pantelică i-a făcut un bine. Gratis. I-a tras doi pumni în gură şi l-a scutit de o vizită la dentist. I-a extras dintele bolnav, plus, bonus încă doi dinţi sănătoşi.

-         Oricum într-o zi le venea rândul.

-         Aşa-i. Aşa că omu’ nu s-a supărat. A zis : ” Ferice de mine că am ginere dentist ! Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi.”

-         Chiar ! Dacă poţi face azi o extracţie, de ce s-o amâi pe mâine ?

-         De atunci, mereu îl roagă cineva : “Mă Pantelică dă-mi şi mie nişte pumni în gură !”. Dar el zice :”Nu pot, că te respect prea mult !”  “Dar dacă îţi dau o sticlă de tărie ?”  “Atunci nu te mai respect !”. Apoi Pantelică trage la măsea, îşi face curaj, îşi pierde orice urmă de respect şi îţi trage doi pumni în gură !

-         Iar pacientul pleacă mulţumit !

-         Poate doar cu sufletul îndurerat, când vede bonusul.

-         Care bonus ?

-         Cei doi, trei dinţi extraşi în plus.

-      Trăiască Pantelică ! Merg şi eu la Pantelică ! Pantelică oferă bonus ! Uraaaa ! Singurul dentist care oferă bonus ! Plăteşti pentru un dinte şi îţi extrage trei ! Cel mai bun dentist ! Veniţi cu toţii la Pantelică cel fără frică !       (Schiţă extrasă din vol. “Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine!)” capitolul II : “Alţii muncesc”, autor Gabriela Morar.

PE SURZI NU-I CALCĂ HOŢII

Într-un sat, toţi cetăţenii au făcut reclamaţii la Poliţie că au fost călcaţi de hoţi. Toate casele fuseseră călcate, în afară de casa lu’ Romică Curcanu. Poliţia, normal, n-a găsit hoţii ! Cetăţenii se întrebau :

-         Ce rost are să avem Poliţie şi Justiţie în ţara asta ?! Sunt doar de formă ! Ca să ia nişte şmecheri salarii degeaba !

-         Un rost au totuşi !

-         Zăăăăău ?! Care ? Pentru ce avem Poliţie şi Justiţie în ţara asta ?!

-         Pentru ca hoţii să aibă apărători !

-       Foarte bine. De aceea am chemat presa. Poate presa va reuşi să facă munca poliţiei şi să găsească hoţii.

Presa a venit şi a început să discute cu cetăţenii. De la cine, când, ce, cât  s-a furat. Romică Curcanu a aflat de venirea presei şi cum el şi fratele lui dăduseră spargerile, se temea să nu-i dea de gol bunicuţa. Că doar şi ea beneficiase de… munca nepoţilor ei, cei doi Curcani. Dar mamaie e cam într-o ureche, nu ştie să păstreze secrete, e genul : “ce-i în guşă, e şi-n căpuşă”. Aşa că cei doi Curcani au învăţat-o pe mamaie :

-         Mamaie, fii atentă. Au venit în sat nişte ziarişti care întreabă lumea de hoţi. Dacă vin la noi, când nu suntem noi acasă, matale fă pe surda. Să vorbească cu noi, nu cu matale, că noi ne descurcăm. Ai înţeles, mamaie ? Faci pe surda.

-         Bine, nepoate. Eu sunt surdă.

-         Perfect !

A doua zi, vin jurnaliştii :

-       Mamaie, la matale au venit hoţii ?

-       La mine nu vin hoţii, că eu sunt surdă !        (Schiţă extrasă din vol. “Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine!)” capitolul II : “Alţii muncesc”, autor Gabriela Morar.

EU SUNT PENTRU CONTRA

-         Mie îmi place foarte mult cum pune problema nenea Poanta. Adică, poanta e următoarea : dacă celălalt spune “da”, tu spui “nu”.

-         De ce ?

-         Cum, “de ce ?” ? Ca să fii în opoziţie.

-       Asta nu-i opoziţie. Asta e o contră, doar aşa, pentru enervarea celuilalt. Pentru o opoziţie serioasă trebuie să ai argumente serioase.

-         Eu susţin contrarul.

-         De ce ?

-         De dragul opoziţiei.

-         Opoziţie fără logică.

-         Ba nu !

-         Bine, cum spui tu.

-         Ba nu !

-         “Ba nu”, ce ?

-         Nu- s de acord cu ce ai zis.

-         Cu ce, adică ?

-         Nu contează, cu orice ai zis, nu-s de acord !

-         Aveai ceva de povestit ?

-         Nu ! Adică, da. Ziceam că-mi place cum pune problema nenea Poanta.

-         Mi-am dat seama. Şi care-i poanta ?

-         Poanta e următoarea : dacă altul zice “alb”, tu musai trebuie să zici “negru”. Am adoptat gândirea asta deşteaptă rău. Şi am concretizat-o.

-         Cum ?

-         În fapte. Uite întâmplarea : vecinul şi-a cumpărat 20 de găini negre. Trebuie să-i dau replica, să fiu în opoziţie cu el. Aşa că, mi-am zis :

“O să-mi cumpăr 20 de găini albe ! Sau, mai bine 20 de cocoşi, ca să fie dublă opoziţie ! Sau, şi mai bine, 40 de cocoşi albi ! Triplă opoziţie ! Să te văd acu’, vecine ! “

-         Şi ?

-         Aşa am făcut ! Am o satisfacţie maximă ! Am cumpărat 40 de cocoşi albi ! Sunt în totală opoziţie cu vecinul !

-         Dar el numără zilnic 20 de ouă !

-         Da ! Aşa-i ! El numără ouăle, iar eu număr cu-cu-ri-gu-ri-leeeeee !     [Schiţă extrasă din volumul “ Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine ! )”, capitolul I : “ Unii trăiesc bine ! “, autor Gabriela Morar]

... NOROC SĂ AI

... NOROC SĂ AI

Vă redau o discuţie între subsemnata şi o altă mare iubitoare de plante ornamentale de grădină :

-         Eu sunt foarte norocoasă, spune amica. Norocul vine exact la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea târziu.

-         Cum aşa ?

-       Uite, de exemplu, nu mai departe de ieri. Am plantat în grădină nişte răsaduri de flori. Am avut mult de lucru. Vreo trei ore am plantat. Dar sunt o norocoasă, imediat după ce am terminat de plantat, a venit ploaia
            -      Să ştii că şi mie mi s-a întâmplat la fel ! Vreo trei ore am irigat grădina. Dar abia după ce am terminat de irigat, a venit ploaia.    (Schiţă extrasă din vol. “Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine!)”, autor Gabriela Morar.

Dezminţire

Sper că nu v-aţi supărat pe DoamnaFarsă de ieri. Că doar suntem un popor învăţat cu farsele. Suntem chiar imuni mulţumită politicienilor pe care îi tot votăm după ce dânşii ne promit că dacă îi vom vota vor deveni oameni cinstiţi şi iubitori de neam şi ţară. Iar după ce se văd cu sacii-n căruţă, îţi spun : “Pa şi pusi. Ţi-am jucat o farsă ! “

Încă ceva, să nu uit. Vedeţi “News: Intră în vigoare legea lui Renghi “ din 1 apr. 2015. atunci nu am publicat dezminţirea (deşi nici nu cred că era cazul, sigur s-a înţeles care-i treaba) pentru că s-a întâmplat ceva ciudat : calculatorul s-a decis să-mi joace şi el un renghi şi s-a defectat imediat după ce am publicat News-ul.

Deci, primiţi dezminţirea şi pentru renghiul ăsta. Cu o mică întârziere, de un an. 

VESTE MULT AŞTEPTATĂ

Pentru că se apropie alegerile, politicienii s-au decis să facă legământ serios cu naţiunea. Un fel de contract, pe care dacă nu îl vor respecta, vor fi aspru sancţionaţi pecuniar sau după caz, cu închisoare şi îngrădirea unor drepturi.

Cetăţenii cinstiţi nu vor mai fi înşelaţi de firmele în care şi-au băgat coada partidele.

Cetăţenii vor fi despăgubiţi pentru toate înşelăciunile. Tot ce s-a furat, se va da înapoi poporului, după verificări şi anchete adevărate, făcute cu bune-intenţii, nu ca până acum, când fraţii lupilor “anchetau” un membru din haită, care făcuse pagube turmei. Până acum cetăţeanul cinstit îl reclama pe lupul hoţ, la tatăl lupilor, pentru că a făcut pagube în stână. Păi cum să facă tatăl lupului hoţ, dreptate oilor ? De acum s-a terminat cu şmecheriile astea.

Primarii care au distrus parcurile, împotriva voinţei cetăţenilor, vor fi obligaţi să le refacă din bani proprii şi nu vor mai avea dreptul să candideze pentru nici o funcţie publică. Vor fi obligaţi să contribuie la împăduriri, la planteze cu propriile mâini, conifere, în toate lunile în care se poate planta, atât primăvara, cât şi toamna şi uneori chiar şi iarna, când pământul nu e îngheţat şi se poate planta. Şi asta pentru a-i mulţumi pe cetăţenii care mereu reclamau că aerul e sufocant.

În sfârşit, au ţinut cont de voinţa cetăţenilor. De acum expresia “poporul e suveran”, nu va mai fi vorbă goală.

Această propunere de lege a fost făcută de doamna deputat Renghi şi azi, 1 aprilie 2016 a fost adoptată.. Mulţumim doamnei Renghi. O mare doamnă.

Deci, de acum va fi bine. Să trăim bine !   (Schiţă extrasă din vol. “Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

LALELE - foto (gabrielamorar.blogspot.com)

A venit primăvara şi au început deja să înflorească lalelele. Şi ale mele vor înflori peste câteva zile, bobocii sunt mari. O să public însă, nişte fotografii pe care le-am făcut în anii trecuţi. Am pierdut însă un soi deosebit, cu mai multe rânduri de petale. Erau pestriţe, galbene cu puţin roşu. Am plantat trandafiri în acel loc şi au fost distruşi bulbii. Asta e, bine că mi-au rămas fotografiile.

Să aveţi o primăvară frumoasă, plină de flori. 

CEL MAI NEPOPULAR MĂR

Am surprins o discuţie pe teme politice actuale, discuţie purtată de nişte votanţi viitori, probabil. Dacă mai au curaj. Oricum, foşti votanţi la referendumul ăla de pomină din 2012. Ăla care a dat iluzii unui număr de 7,5 milioane de fraieri. Adică, vreau să spun, de cetăţeni conştiincioşi care şi-au făcut datoria faţă de patrie şi au mers la vot. Cetăţeni conştiincioşi şi îngrijoraţi de viitorul patriei.

-      Aţi văzut noul măr expirat portocaliu-verde-alb ? Simbolul Mişcării Nepopulare, a domnului ex-pirat expirat.

-          Da. E gol pe dinăuntru. Are numai coajă.

-        Ei, ce ai fi vrut ? L-au mâncat viermii, aşa că l-au golit de miez şi au lipit cojile. Ca la nuci.

-         Înţeleg. De aia are numai contur.

-         Un măr stricat.

-         Un măr expirat. Noua ofertă a domnului ex-pirat expirat.

-       Dacă mai ajung ăştia la ciolan, asta ne vor oferi. Cojile. Conţinutul l-au păpat viermii.

-         Nu înţeleg de ce nu şi-au ales ca simbol o gogoaşă ? Măcar ştii la ce să te aştepţi. E goală pe dinăuntru şi umflată pe dinafară. Dacă tot ne vând gogoşi !     (Schiţă extrasă din vol. “Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

“SǍ TRǍ(IEN)IŢI BINE !” ŞI ALTE MANIPULǍRI

“SǍ TRǍ(IEN)IŢI BINE !” ŞI ALTE MANIPULǍRI

Ce se mai manipulează prin România ? Păi, ca întotdeauna : se manipulează tot ce se poate. Şi, ca întotdeauna, campionii relelor, adică, vreau să spun, campionii manipulărilor sunt politicienii.

Politicienii manipulează poporul cu fel de fel de baliverne. Dar şi poporul manipulează. Ştampila de vot. Dar poporul ar face bine dacă ar învăţa să manipuleze bine… ştampila. Să n-o mai pună pe orice nene care promite că dacă-l votezi, o să trăi(en)eşti bine. Că altfel, iar ne trezim cu vreun beţiv care să ne spună : “Acum eu sunt stăpânul României !”, aşa cum ni s-a întâmplat în 2004. Şi de “stăpâni “ de ăştia e greu să scapi.

AVEM MANIPULĂRI DE TOT FELUL !

Mass-media manipulează en-gros. Despre toate manipulările din presă, nu va putea nimeni să scrie vreodată, fiindcă sunt prea multe. Ai avea nevoie de sute de ani, timp în care vor apărea altele şi altele.

Unele manipulări sunt de-a dreptul, grosolane, inventate adesea, la comandă politică.

De exemplu, atunci când inventează nişte articole mincinoase despre o firmă pe care partidul care comandă articolele mincinoase, nu o are la suflet. Şi atunci ajungi să citeşti nişte mizerii, de te doare mintea. Manipulări grosolane ! Cei care cunosc adevărul sunt puţini, dar dacă informaţia se răspândeşte peste tot, cei mai mulţi o cred.

[Îmi amintesc ce minciuni grosolane se publicau la începutul anilor 2000 într-o fiţuică cu pretenţii mari şi cu răspândire naţională. Pentru o publicaţie ce inventează mizerii atât de mari, chiar şi cuvântul “fiţuică” e prea blând. Articolul strigător la Cer de mincinos şi de aberant ce era, se referea la un necaz din viaţa unui om politic, care cică s-ar fi întâmplat din motiv că politicianul respectiv susţinea o anumită firmă. Doar că necazul se întâmplase cu foarte mult timp înainte ca acea firmă să existe. Iar omul respectiv, la vremea întâmplării nefericite, nu era politician. Era simplu funcţionar. Iar articolul continua şi cu alte aberaţii.

Mi-ar fi plăcut să avem o legislaţie care să oblige fiţuica mincinoasă, să dea dezminţiri pe prima pagină, cu litere foarte mari şi cel puţin jumătate din prima pagină să fie ocupată cu dezminţirea. Iar pedeapsa asta să fie pentru o perioadă de câteva luni. Pentru fiecare apariţie, indiferent că apare zilnic sau săptămânal, pe prima pagină, partea de sus, cu fonturi foarte mari, cel puţin jumătate de pagină, timp de vreo jumătate de an, să citeşti textul : “NE CEREM SCUZE PENTRU ARTICOLUL MINCINOS CU TITLUL… DIN DATA DE… ÎN CARE AM SCRIS MINCIUNI DESPRE VIAŢA PERSONALĂ A D-LUI… SĂ NE FIE RUŞINE ! ”.]

Mass-media e plină şi de manipulări subtile.

De exemplu, când vrea să minimizeze importanţa unei situaţii destul de grave, ca următoarea : la o anumită firmă, lucrurile merg prost şi mulţi angajaţi vor să plece. Ştirea vrea să te păcălească, să te facă să crezi că situaţia nu e foarte gravă, şi e formulată astfel  : “Mai puţin de 20 % dintre angajaţi vor să plece.”. Deci, câţiva, puţini…

Ştirea asta, fără manipulare, cred că ar fi trebuit să fie formulată aşa : “ Aproape 20 % dintre angajaţi vor să plece.”

Avem şi mulţi alţi manipulatori. La cârciumă, beţivii manipulează paharele, pe câmpuri, ţăranii manipulează sapa. Iar eu, în acest moment, manipulez tastatura. Şi mouse-ul.

Dar, pe viitor, aş dori, ca noi, cetăţenii Patriei,  SĂ MANIPULĂM BINE ştampila de vot şi să-i trimitem pe politicienii manipulatori să manipuleze coada măturii !    (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).