VERSURI SATIRICE: MUNCA NU NE SPERIE

Munca nu ne sperie

Muncim cu bucurie.

Urmând exemplu din Cameră

Începem cu pauză.

Pe şantiere dorm muncitorii.

Ei, şi ? Mare brânză !

În Parlament dorm senatorii.

Şi dacă n-ar dormi ?

De ce nu-i lăsaţi în pace ?!

Dacă n-ar dormi, ce-ar face ?

Ştiu ce i-ar preocupa :

Taxe noi ar inventa !

Eu zic să nu-i mai deranjăm

Că somnul nu e viciu !

Propun să meargă la serviciu

Cu plapuma şi perna !            (Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

Fotografii. FLORI DIN GRADINA MEA - GAROFITE TURCESTI

Garofite turcesti

    


 Mai multe garofite gasiti la pagina  GAROFITE TURCESTI din gradina mea - foto

VERSURI SATIRICE: MǍGARUL AJUNS… SUS

De-o vreme încoace

La stână e nebunie,

Oile fac gălăgie

Gura nu le tace.

Toată stâna-i agitată

Oile de când aflară

Că-n curând îşi pierd măgarul.

Pardon, vreau să zic, ciobanul.

Toate oile din stână

Au aflat de-o săptămână

Că pleacă măgarul ciobanul lor

Să dea legi pentru popor. 

-         Mioriţă laie,

Ce păţişi tu, oare ?

Stai ca proasta-n ploaie

Şi behăi, bă, fată ?

(Scuze-mi cer la cititor,

Ciobanul n-are rime !

Adevăru-i că nici eu

Nu stau mult mai bine.)

-         Băi, ciobane !

Taci şi ascultă !

De-acu’ poartă-te bine,

Nu ne mai fă de ruşine !

Dacă tu ai candidat

Şi unde-ai vrut, ai intrat

Îţi dorim să mergi cu bine

Că noi ne-am urât de tine.

Să faci treabă bună

Să fii demn de noi !

Nimeni să nu mai spună:

“E ca măgarul între oi !”           (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

ORICE E BINE-PRIMIT

Ginela într-o vacanţă a mers într-un orăşel, la o mătuşă. Mătuşa avea o vecină pe nume Leana. Leana îi propuse Ginelei o afacere:

-         Ginela, îţi dau în fiecare zi câte un coş cu fructe, dacă mă anunţi atunci când vezi că vine cineva la poartă. Eu sunt în grădină şi nu aud soneria.

-         Bine, s-a făcut, pentru două coşuri.

-         Dar să mă chemi numai dacă vine cineva ca să-mi dea ceva. Cum ar fi, poştaşul. Dacă vine cineva ca să-mi ia ceva, să nu mă chemi. De exemplu, dacă vin casierii-încasatori pentru facturi. Sau dacă vine vecina Angela de la care am împrumutat o oală şi nu i-am înapoiat-o. Dacă vine să-mi ia oala, nu sunt acasă. Mă ajuţi ?

-         Absolut. Fii sigură.

-         Deci, ai înţeles : dacă vine să-mi dea, mă chemi, dacă vine să-mi ia, nu mă chemi.

-         S-a făcut.

Chiar a doua zi, a venit un tip la poarta Leanei . Ginela îl întreabă:

-         D-le, văd că o cauţi pe vecina mea ?

-         Da.

-         Ai venit să îi dai sau să îi iei ceva.

-         Să-i iau.

-         Atunci, nu-i acasă.

-         Nu-i bai. Mă descurc.

Şi i-a luat. Curentul. Fiindcă nu plătise factura, zicea nenea.

Când a văzut vecina că n-are curent :

-         Nu ştiu de ce nu am curent.

-         Ţi-a fost luat.

-         De cine ?

-         De electrician. Zicea că n-ai plătit factura.

-         Dar am plătit-o. De ce nu m-ai chemat, să-i arăt chitanţele ?

-         Păi nu tu ai zis, să nu te chem dacă vine să îţi ia, şi să te chem numai dacă vine să îţi dea ?!

-         Ba da, aşa-i.

După două zile, iar vine cineva la poartă. Ginela :

-         Domnule, ai venit să îi iei, sau să-i dai ?

-         Să-i iau.

-         Nu-i acasă.

-         Păcat. Voiam să-i iau un cadou de ziua ei, o maşină de spălat şi voiam să o întreb ce preferă. Acum, dacă nu-i acasă, a pierdut ocazia.

Când află vecina:

-         De ce nu m-ai chemat?

-         Nu aşa ai zis ? Că dacă vine să îţi ia…

-         Aşa-i, oftă vecina.

În următoarea zi, cineva este la poartă. Ginela :

-         Doamnă, ai venit să îi iei sau să îi dai ?

-         Să îi dau.

-         Atunci e acasă. Vecinăăăă ! Hai, că a venit să îţi dea !

Şi a venit Leana la poartă. Şi doamna i-a dat. Două perechi de palme. Asta fiindcă o minţise, zicea doamna, în legătură cu nu ştiu ce post. Apoi, Leana:

-         De ce m-ai chemat ?

-         Ca să-ţi dea !

-         Palme ?!

-         Orice. La tine întotdeauna a fost bine-primit orice. Numai să ţi se dea. Să nu ţi se ia ! Până ce şi de la Azorel ai cerut răsplată, când te-a lăsat mătuşa să ai grijă de el, timp de două zile. Ai zis că ai grijă de el, dacă îţi dă ceva. Şi Azorel ţi-a dat !

-         Ce mi-a dat Azorel ?!

-         Ţi-a dat şi el ce-a avut : purici !            ( L. 11.05.2009).       (Schiţă extrasă din vol. "Ne merge bine", autor Gabriela Morar).

CIOBURILE ŞI MÂŢELE NEGRE

Superstiţii:

1.      “Cioburile aduc noroc.”

2.      “Mâţele negre aduc ghinion, dacă îţi taie calea.”

Iată o nouă temă de abureală, de discuţii aiurea-n tramvai, oferită de clasa noastră politică.

-      Am auzit că politicienii vor să facă un mare bine, patriei. Chiar acum, de anul nou.

-       În sfârşit ! Mulţumim Doamne că le-ai dat minte !

-       Dar cum ? Ce vor face ? Ştim cu toţii că politicienii nu prea ne aduc noroc.

-   Dar măcar le au cu superstiţiile. Dacă nu găsesc alte soluţii pentru bunăstarea naţiunii, ne dau cioburi, să ne aducă ele noroc. Vor să spargă nişte pahare, sticle, farfurii, ferestre, tot ce se poate. Ca să avem cioburi cât mai multe. Că de acolo ne va veni norocul.

-     Dacă-i aşa, eu o să sparg tot ce se poate, la mine acasă. Sparg şi ferestrele să-mi intre în casă norocul.

-        Mai întâi o să-ţi intre gerul.

-       Ce spuneai ? Politicienii nu ne aduc noroc ?

-       Nu ne aduc. Dar, în schimb, ne aduc ghinion.

-      Ai dreptate. Ar trebui ca vorba aia: “Mâţa neagră aduce ghinion, dacă îţi taie calea”, să fie schimbată cu: “Politicianul îţi aduce ghinion, după ce îl votezi.”

-       Până una, alta, clasa politică va sparge ghinionul sub forma unor pahare, farfurii…

-      Să nu păţească ca mine, când i-am spus viitoarei soacre că vreau să mă însor cu fiică-sa. Ea a zis să-mi pun pofta-n cui, că fiica ei nu-i de nasul meu, că eu n-am nimic, nici casă, nici bani şi fata ei nu poate avea noroc cu unul ca mine. Că voi fi doar o pacoste, un ghinion. Atunci i-am spus că sunt gata să sparg ghinionul. Şi am spart ghinionul, respectiv, farfuriile soacră-mii. Apoi mi-a spart ea capul. Adică a spart sticla din care băusem, de capul meu. Cică, să vadă care e mai tare, sticla sau capul.

-       Şi ?

-      Capul meu s-a dovedit mai tare, deşi s-a spart şi el. Dar de atunci se spune că sunt TARE DE CAP.

-       Cu aşa cap, ai fi bun de primar. Sau măcar de vice-primar.

-       Fii sigur că aş fi. Sunt foarte tare de cap.

-       Şi cu ghinionul cum a rămas ?

-       S-a spart şi el. Cioburile au adus noroc. M-am însurat cu fiică-sa.

-       Iar acum eşti fericit.

-     Aş fi dacă nevastă-mea nu s-ar îmbăta zilnic. Şi e rea la beţie. Mă bate. Înainte nu mă bătea nimeni.

-     Ei, acum, înţelege şi tu că nu există câştig fără pierdere. Ai avut noroc de nevastă, dar ai ghinion fiindcă te bate. Cred că aşa va fi şi cu ţara asta. Avem noroc căci scăpăm de vechea clasă politică, dar avem şi ghinion, căci dăm de noua clasă politică.

-     Eu cred că de acum gata cu ghinioanele, va fi bine în ţară, iar câinii vor umbla cu covrigi în coadă.

-     Vezi să nu ! Ştii ce am aflat ? Nişte mâţe negre, aducătoare de ghinion, vor să le taie calea ăstora cu cioburile aducătoare de noroc.

-     Oare cine va câştiga: mâţele negre sau cioburile ?

-     La cât suntem noi de nrocoşi… cred că mâţele.
         -    Şi rămânem şi fără pahare şi farfurii !                 (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).