SCARA
ÎNȚELEPCIUNII (SAU
: Animale folositoare și Animale
nefolositoare)
Toată familia e reunită în fața ecranului. Am zis TOATĂ
FAMILIA ! Cu cățel, cu purcel !
Privesc
niște mutre acre de politicieni, care și ei privesc niște hârtii
cu legi, din care, clar, nu înțeleg nimic. TOATĂ FAMILIA e
ochi și urechi.
Doamna
spune despre politicienii ce par căzuți din Lună :
- Se uită ca mâța, adică, ca mâțele-n calendar !
- Ba nu ! Se uită ca boul, adică, ca boii la poarta nouă ! spune Mâța, plină de înțelepciune.
- Nicidecum ! sare ca ars, Boul. Ăștia nu înțeleg chiar nimic ! Pe când boul... pricepe multe !
- Iar Mâța, și mai multe ! adaugă Mâța.
- Eu cred că ăștia știu ce a uitat Măgarul.
- Ăștia știu ce a uitat Măgarul ?! Ar vrea ei ! sări ca ars, Măgarul, căci era rândul lui să se simtă jignit de comparație.
- Așa-i.
- Câte am uitat eu până acum..., hă, hă !
- Râzi ca măgarul ! Spune Boul.
- Taci, Boule ! Eu, Măgarul de mine, am uitat aproape tot ce am știut ! Dacă nu uitam atât de mult, puteam fi academician ! Ăștia sunt deștepți ca oaia când se dubluK în lapte !
- Dacă Oaia se dubluK în lapte, a cui e vina ? Are cumva ochi la spate ? Nu e vina ei, zice Oaia. Vinovat e cine îi pune laptele sub coadă ! Așa să știi, Măgarule ! Oaia nu e proastă, ca ăștia ! Ăștia nu-s numai proști, sunt și ticăloși ! Sunt niște potăi rele ! Niște câini !
- Niște câini ?! Nu !!! Câinii sunt loiali, sunt buni. Își apără stăpânii ! spune Cățelul care e extrem de jignit de comparație. Ăștia sunt niște porci ! Cu „P” mare !
- Ceeee face ?! Guiț, guiț ! Protestez ! Să-ți retragi cuvintele ! Câine ce ești ! Ăștia sunt fricoși ca niște iepuri !
- Fricoși ca niște iepuri ? Să-ți fie rușine, Porcule ! Cu „P” mare ! Dacă și voi ați avea de înfruntat așa multe pericole ca noi, v-aș vedea eu ce viteji ați fi ! spune Iepurașul ofticat. Eu cred că-s guralivi ca vrăbiile.
- Guralivi ca vrăbiile ?! se dă jignită o Vrabie. Vrăbiile au multe de povestit, nu sunt guralive ! Eu cred că sunt certăreți și scandalagii ca ciorile !
- Cra-cra ! strigă o cioară din copac. Ciocu mic, Păsărico ! Noi nu ne certăm fără motiv ! Ne certăm de la cuib, de la nuci, etc. Dar ăștia sunt ca rozătoarele, pe care noi, ciorile, le stârpim când avem ocazia. Chiar acum îmi stă o rozătoare în gât ! Și nu pot nici să tușesc, mânca-o-ar câinii !
- Lasă câinii în pace, țipă Cățelul, că tu ai înghițit Șobolanul, Cioară neagră și rea !
- Șoricel, de unde șobolan ?! Aș fi vrut eu ! Urăsc rozătoarele astea. Sunt bune numai să le înghiți.
- Chiț-chiț ! Nu, zău ! Strigă în cor un Șoarece și un Șobolan. Cum adică, noi suntem inutili ?! Cine mănâncă mizeria făcută de oameni ? Noi ! Sau animalele moarte în locuri pustii. Cine face curățenie ? Noi ! Dacă nu am fi noi, ce miros pestilențial ar fi peste tot. Ce suntem noi, Viermi ?
- Viermi ?! au strigat în cor, pentru a fi auziți, niște viermi, care curățau locul unde făcuse niște treabă un cățel, probabil. Uitați-vă la noi ce facem acum !!! Curățăm locul ăsta, ca să nu pută ! Facem curat, apoi vin păsările și ne mănâncă. Ele zic că suntem gustoși. Dacă ar ști ele cu ce ne-am hrănit ! Dar asta ne e soarta, oricum noi murim imediat după ce curățăm locul infect.
- Parcă noi suntem mai fericiți ! Toți ne urăsc ! spun Șoarecele și Șobolanul.
- Mai ales eu, scârboșilor ! spune Mâța. Miau ! Am zis ! Și nici nu sunteți gustoși. Miaaaaaau ! Prefer laptele pe care ni-l dă Vaca, sora Boului !
- Nu vă mai certați, dragilor, că nu merită, spune Doamna, stăpâna ecranului, ce ecran o fi el, nu contează, de televizor, PC, laptop, telefon, smart, tabletă, nu contează. Dar concluzia contează și toată familia e de acord cu ea :
- TOATE ANIMALELE (ȘI MULȚI VIERMI) SUNT VIETĂȚI UTILE, CU O EXCEPȚIE : POLITICIENII !La mică depărtare, parcă se aude o cucuvea... (Schiță extrasă din vol.„Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).
