Ion
vine acasă de la cârciumă şi o informează pe Mărie care sunt ultimele ştiri :
-
Am auzit că a
fugit preşedintele.
-
Doamne fereşte ! A fugit preşedintele ?!
-
Da.
-
Preşedintele ţării ?!!!
-
Da.
- O, Doamne, de asta mă temeam ! Doamne, ce necaz mare !
Ne-a fugit preşedintele. Doamne, de ce ne laşi orfani, de ce ?!!!!
-
Ei lasă, nu mai plânge, că nu-i aşa grav.
-
Cum să nu fie grav să-ţi fugă preşedintele ? Doamne !
De ce ?!!! Ce-am făcut să merităm asta ?
-
Lasă, nu mai plânge, că plânge destul domnul
preşedinte. Uite, a început din nou să plângă.
-
Săracul. Cine ştie ce necazuri îl macină dacă a început
să plângă. De aia o fi fugit. A fugit săracul de necazuri.
-
N-ai înţeles nimic.
- Ba da, am înţeles foarte bine ! Săracul popor fără
noroc ! Poporul ăsta n-are noroc de preşedinţi. Mereu ne fuge câte unul.
-
Ei, cum mereu ?
-
Păi acum peste 20 de ani a fugit şi nea Nicu. Cu
elicopterul, apoi cu Dacia…
-
Între timp ne-au fugit mulţi alţi preşedinţi.
-
Care ?
- Mulţi : preşedinţi de bănci, preşedinţi de bursă,
preşedinţi de la diferite asociaţii, firme, etc. Iar acum aflu că ne-a părăsit
şi actualul preşedinte al ţării.
-
Nu ne-a părăsit. Cine a zis asta ?
-
Tu. Tu ai zis că a plecat preşedintele. Îmi pare foarte
rău.
-
Nu am zis că a plecat. Am zis că a fugit.
-
Şi nu-i totuna ?
-
Nu.
-
Da, cred că ai dreptate. Când pleci, poţi să pleci
încet, nu-i obligatoriu să fugi.
-
Măi, femeie ! Omul a fugit, aşa, ca să râdă de
ziarişti. Să-i facă să fugă după el. Nu mai plânge !
-
Nuuuuuu ?! A vrut să râdă de lume ?!
-
Da. Aşa cum face Gheorghiţă când se joacă cu Vasilică
şi îi fură căciula. Apoi Vasilică fuge după Gheorghiţă ca să-şi recupereze
căciula. Sau, cum face Trăienică, în momentele lui de mare veselie, după o
săptămână de beţie. Îţi fură căciula şi fuge. Iar tu fugi sau alergi după el.
-
“Fugi” sau “alergi”, altfel spus. Păi,
zi aşa. A alergat ca şi Trăienică, când îţi fură căciula, după o săptămână de
beţie.
-
Exact.
-
Lui Trăienică al nostru îi place cârciumioara.
-
Exact. Acolo se simte cel mai bine. Cântec,
joc şi voie bună.
- Cântec, joc şi voie bună… . Daaaaa, ştiuuuuu,
câââââânteeeeec, tra-la, laa-laaa,
tra-la-laaaaaaaaa, tra-laaaaaa-laaaaaaaaaaaaaaaaaa.
Tataie
a lu’ nea Ion, nu aude prea bine. A reuşit să audă câte o frază din discuţie, când
şi când, şi a înţeles aşa :
-
Preşedintele a fugit ! Tra-la, laa-laaaa !!! Tra-laaaa-laaaaaaaaaa
!!!
Acesta
este un pamflet.
J.18.10.2012. (Actualitatea
acidă, autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu