Nu
știu la alții cum e, dar... știu cum e la noi. La noi, cei ce
decid destinul patriei au două
necazuri mari : mărimea și numărul.
Ce mărime și ce număr ? Mărimea și numărul ouălor. Sunt
nemulțumiți că sunt prea mici și prea puține. Mărimea ca
mărimea, că ce poți face ? Cum e, așa e. Dar numărul ? Ei
vor mai multe, nu sunt mulțumiți cu câte... le-a dat Domnul. Din
partea mea poate să le dea și 100 de bucăți per căciulă, că doar nu le port
eu.
Câteva
cazuri despre
asemenea... necazuri :
Primul
(ne)caz.
Tonul
nemulțumirii l-a dat un nene ministru
în urmă cu vreo 10, 12, 13 ani. Dumnealui a mers în piață și
s-a certat cu țăranii pentru că ouăle nu aveau mărimea dorită
de domnul sinistru. Pardon, domnul ministru, vreau să spun. Eu cred
că era invidios pe țărani că aveau ouă mai mari decât dânsul
și de aia a găsit nod în papură. Întrebări pentru domn sinistru
: ce vină aveau țăranii dacă ouăle lui erau mici ? Și de unde
să fi ghicit cineva ce idei geniale pot să-i vină unui ministru ?
Că dacă ghiceau poate rezolvau cumva problema. Dar
ei nu erau ghicitori, ci muncitori cinstiți. Adică, din aceea în
care dă orice măgar cu copita, știind că ei n-au timp nici să se
apere.
Al
doilea (ne)caz.
Nenea ex-premier Bombonel a spus clar și la obiect :
„Număra-mi-ați
ouăle !” . Ei, mare problemă
! Un ou, două ouă. Gata, le-am numărat. Sunt toate !
Al
treilea (ne)caz.
Recent, nenea V. Hoțganian
(hai,
că-l știți, nenea acela simpatic, care poartă o prea-frumoasă chelie deasă)
vrea să ne ia toate ouăle. Oare de ce îi trebuie așa multe ? Ce
să facă cu ele ? Nu-i ajung câte are ? Treaba
asta a generat scandal în unele familii. De exemplu, soțul Savetei
i-a spus Savetei : „Auziși, Saveto, că domnul ăla de
la tv., ăla ce poartă o frumoasă chelie deasă, ne vrea ouăle ?”
Și Saveta, ca o năroadă, zice că : „Pagubă-n
ciuperci ! Dacă arată mai bine decât tine, nu mă deranjează !”
Să vezi scandal, după aceea. Cine plătește, oalele, adică, ouăle
sparte ? (Actualitatea
acidă, autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu