Gigel are cinci ani şi la fiecare aniversare a lui, părinţii dau petrecere.
Evident, cu tort şi lumânări. Şi evident, lui Gigel i se spune : „Pune-ţi
o dorinţă şi suflă în lumânări”. Iar Gigel crede că de fiecare dată
când vede o lumânare aprinsă, trebuie să-şi pună o dorinţă şi să sufle în
lumânare până când se stinge.
Aşa a procedat Gigel, când părinţii l-au dus la Biserică, unde Gigel şi-a
pus multe dorinţe, căci erau multe lumânări. Dar părintele cred că s-a
supărat un pic. De asemenea, săptămâna trecută, la o înmormântare, Gigel a fost
tare bucuros când a văzut lumânările. Nimeni nu l-a putut opri să-şi pună dorinţe.
Aseară s-a întâmplat iar ceva. Gigel a căzut şi s-a lovit
la frunte. Părinţii l-au dus urgent la medic. Au intrat în cabinet şi ca la
comandă, tocmai când medicul se pregătea să-i vadă fruntea, energia electrică
s-a oprit, cabinetul a rămas în beznă. Medicul a aprins o lumânare şi a
apropiat-o de fruntea lui Gigel. Iar Gigel şi-a pus o dorinţă şi a
suflat în
lumânare. (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i
cap, paloşul nu-l taie”, capitolul II : "Unde capul se pleacă, e
vai de picioare", autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu