-
Îl ştii pe prietenul meu, Tudorel,
ăla poreclit Păcăleală ?
-
Da.
-
M-a invitat în satul lui, să
cunosc lumea. El acolo îşi petrece concediul.
N-am intrat bine în sat, că văd într-o curte multă lume plângând şi o
maşină elegantă plină de flori. Plângeau şi se văitau aşa de tare că m-a apucat
şi pe mine plânsul. Mi-am zis : "Doamne, săracii, au
înmormântare." Se văitau :
"Ce ne facem noi acum, că rămânem singuri". Mi
s-a făcut milă, am intrat în curte şi am zis : "Nu vă mai
necăjiţi. La toţi ni se întâmplă asta într-o
zi". "Dar nu aşa devreme.
Biata copilă. Aşa tânără ! Doamne, pleacă fata
noastră şi ne lasă singuri".
Mie mi se rupea inima, nu mai ştiam ce să mai zic. Am plâns mult, apoi am zis : "Dumnezeu
s-o ierte ! " şi mă pregăteam să plec. "Da’ cu ce a
păcătuit ?!" au sărit ei ca arşi. "De unde o cunoşti mata ? Aaaaa, deci tu eşti ticălosul care a păcălit-o. Chiar şi azi a
plâns după tine. Zicea că e moartă după tine". "Săraca, a plâns azi, înainte să moară ?" "Cum să moară, mă, tâmpitule ?! Fata, azi e mireasă". "De asta plâng toţi
? Parcă ar duce-o la cimitir."
"Plâng şi ei, căci numai o fată au !"
După vreo 15 minute, am ajuns la o altă casă.
În curte era mare veselie. Lumea bea, mânca şi spunea glume pe seama
personajului principal. Mi-am zis : "Uite nişte oameni întregi
la cap ! Aşa trebuie să fie la o nuntă. Nu ca
dincolo, să plângă. Sigur ăstora li se însoară băiatul, căci dacă aveau fată şi
se mărita, ar fi plâns". Deci, fiind convins că
oamenii sărbătoreau căsătoria fiului lor, m-am autoinvitat în curte, ca să mă
bucur şi eu de bucuria lor şi să-i felicit. Ei m-au servit cu prăjituri şi
ţuică. Eu am zis : "Să trăiască sărbătoritul !" Toţi au început să râdă : "Auziţi,
fraţilor, cică ‘să trăiască mortul’. A
trăit destul până acum trei zile. Acum gata, e rece". Şi tot aşa râdeau de mine. "Haide şi tu cu noi la cimitir, căci
mergem să-l înmormântăm pe ‘sărbătorit’."
"La toate înmormântările e aşa
veselie ?" am întrebat. Fratele mortului zice : "Ne
mai distrăm şi noi, căci numai o viaţă avem !"
Nu înţelegeam nimic. Plângăcioşii aveau nuntă,
iar fericiţii aveau înmormântare. Când l-am întrebat pe Tudorel, cum vine asta,
mi-a răspuns doar atât : "Ai uitat că ai venit în satul lui Păcală şi
al lui văr-su, Păcăleală, din ţara lui
Păcală ? La ce te aşteptai ?" (S.
09.04.2011). (Schiţă
extrasă din volumul "Ţara
păcălelilor", autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu