NOI MUNCIM, NU GLUMIM

Buletin de ştiri : « În această dimineaţă, senatorii şi-au început şedinţa, cu pauză. »  Bunul exemplu dat de Cameră, e urmat de naţiune : muncitori, funcţionari, etc. Ar fi şi păcat, ca un exemplu atât de bun să nu fie urmat de nimeni. La multe birouri, mai ales la stat, ziua de muncă începe cu pauza de stat. Apoi, vine pauza de consultări. Urmează pauza de cafea. Apoi, pauza de masă, apoi, pauza de duş. Apoi urmează munca, cumplita muncă. Noroc că nu durează mult, doar zece minute. Apoi, din nou vine binecuvântata pauză, sfânta pauză de masă, care durează o oră. Apoi, la muncă toată echipa. Şi gândesc cu toţii până li se încing creierele, la găsirea unor noi pretexte pentru pauze lungi şi dese.

Pe şantiere, la fel. Muncitorii îşi încep ziua de muncă cu pauză :

-         Ce faceţi ? întreabă un reporter.

-         Suntem în pauză.

-         De la prima oră ?

-         Da, ca la Senat. Începem cu pauză de consultări.

-         Ce consultări ?

-         Uite, de exemplu, eu mă consult cu colegii, în legătură cu soţia. Nu ştiu ce să fac : să divorţez sau nu ? Matale ce zici ?

-         Divorţează. Acum că te-ai lămurit, poate începeţi munca.

-    Nu, nu. Acum urmează alte consultări şi consultaţii la medic. Pe unul îl doare o mână, pe altul îl doare un picior, pe altul îl doare în cot, pe altul îl doare în cu… .            (Schiţă extrasă din vol. "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).