-
Eşti supărată ?
-
Sunt îngrijorată pentru sora mea, Eli. Ea are un prieten.
Vechi, de vreo cinci ani.
-
Biata fată.
-
În aceşti cinci ani, tipul a ocupat funcţia de manager la
mai multe firme, în domenii diferite. Eli, ca orice femeie, pretinde cadouri.
-
Şi primeşte ?
-
De la ăsta primeşte cadouri, în funcţie de firma la care
lucrează.
- Aaa, înţeleg. E zgârcit şi îi oferă doar ceea ce se poate
„cumpăra” gratis. În felul acesta, are o prietenă pentru care nu cheltuieşte
nimic.
- Exact. Când era manager la confecţii, Eli primea bluze şi
pantaloni tricotaţi.
-
Măgarul ! Nici bunica n-ar accepta aşa ceva.
- Când era manager într-un birou, Eli primea pixuri şi hârtie
pentru imprimantă.
-
Escrocul !
-
Când lucra la o editură, Eli primea cărţi.
-
Asta da.
- Când lucra în domeniul panificaţiei, Eli primea pâine şi
plăcinte. Apoi a lucrat la o firmă care vindea animale de companie. Eli primea
căţei şi pisici.
-
Dar papagali, nu ? Eu aş fi preferat un papagal.
-
Nu. Apoi, în construcţii. Îi aducea var şi ciment.
-
Vaaai, ce porc ! În loc să-i ofere un apartament.
-
Sau măcar o garsonieră. Mai târziu a ajuns manager la o
firmă de mezeluri. Îi aducea salam, cârnat, parizer.
- Asta îmi aminteşte de întrebarea : „Ce oferă porcul, omului
?” Răspunsul : „Cârnat şi caltaboş”. Dar
bijuterii din aur, nu-i oferea ?
-
Poate pe viitor, dacă va lucra la vreun magazin de
bijuterii.
- Cred că nici atunci, pentru că ar trebui să le plătească, nu
ca pantalonii tricotaţi şi pixurile.
- Acum sunt îngrijorată pentru sora mea, căci tipul iar şi-a
schimbat locul de muncă şi mă tem de cadourile pe care o să i le facă.
-
Unde lucrează acum ?
- La pompe funebre.
(Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, capitolul II : "Unde capul se pleacă, e vai de picioare", autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu