INVESTIŢII ÎNTR-UN VIITOR PORTOCALIU

-         De ce eşti supărat, Ioane ?

-         Sunt furios. Toată lumea în oraş îi critică pe ăştia de la PD, cică ăsta-i Partidul Demolator. Cetăţenii nici nu bănuiesc că acest partid e pe cale să ne facă un mare bine. Chiar ei au spus că se gândesc doar la viitorul nostru.

-         Dar la al lor, nu ? Chiar deloc ?

-         Deloc ! Ştii Spitalul acela unde ai fost tu internat imediat după nuntă ? PD-ul ne promite o surpriză legată de acest Spital.

-         Pe mine mă trec fiori când aud de surprize portocalii. Spitalul ăla e foarte util. Cine ştie ce trăznăi mai fac ăştia.

-         Fii serios.

-         Toată lumea ştie că PD face lucruri trăznite.

-         Ai încredere în mine. Dacă îţi spun eu o vorbă, ştii că e adevărul gol-goluţ.

-         Întotdeauna am avut încredere în tine. Şi atunci când m-ai convins să mă însor cu vară-ta.

-         Şi ţi-a fost bine, nu ?

-         Da, după ce am ajuns la spital, la două săptămâni după nuntă, mi-a fost foarte bine. N-aş fi crezut niciodată că mă pot bucura fiindcă sunt în spital, şi nu acasă. Spitalul mi se părea Raiul.

-         E bine că gândeşti pozitiv. Trebuie să vezi partea bună a lucrurilor.

-         Cum altfel ? Până atunci nici nu voiam să aud de spital, mi-era teamă de injecţii, de aparate, de ustensile, de medicamente amare. Credeam că „spital egal durere”. Acum spitalul mi se părea Raiul.

-         Mă bucur că ţi-am deschis ochii.

-         După ce bătaie îmi dăduse nevasta pentru că nu munceam îndeajuns – aşa spunea ea – acum în sfârşit aveam linişte. (Fac o paranteză : mi se pare că nevastă-mea semăna mult cu Partidul Demolator, iar eu, bătut, cu naţiunea năpăstuită. Închid paranteza). Acasă era Iadul, nu mă puteam odihni, dacă mă vedea că vreau să dorm câteva ore, începea : „Nu ţi-e ruşine să dormi ? Eşti puternic ca un urs, treci la muncă !” Era bine dacă reuşeam să dorm jumătate de oră pe noapte. Ziua la serviciu, iar noaptea, reparaţii prin casă : aparate, tâmplărie, mobilier, zugrăvit, vopsit uşi, iar o dată la trei zile, tot mobilierul mutat în altă parte. Îşi bătea joc de mine.

-         Nu. Te ajuta să înţelegi viaţa.

-         Eram epuizat şi mort de somn, când a venit cireaşa de pe tort, respectiv, am luat o bătaie soră cu moartea pentru că adormisem, în loc să schimb o ială. Spitalul a fost Paradisul. În sfârşit puteam dormi.

Vezi, eu am încredere în tot ce spui tu. Dacă spui tu că va fi bine, sigur va fi. După ce ţi se face mult rău, un rău mai mic, ţi se pare o binecuvântare. Aşa cum spitalul de care mă temeam atât de mult, a devenit tot ce putea fi mai bun, poate tot aşa şi PD-ul, de data asta, pentru prima dată de când există, va face ceva bun.

-         Aşa-i, important e să învăţăm că din două rele, răul cel mic e o binecuvântare. Iar acest partid, întotdeauna ne-a spus că a ales pentru noi, răul cel mic.

-         Dar ştii ce spune lumea, că de fapt toate relele alese de ei au fost foarte mari, şi că răul cel mic e numai unul.

-         Care ?

-         Ăla care taie panglici în fiecare zi.

-         Vezi ce răi sunt oamenii ? O să vezi ce surpriză frumoasă ne vor face, că doar ne-au promis. Ştii ce cred eu ? Cred că vor extinde Spitalul, cred că vor mai construi o clădire şi vor mai aduce medici. Poate chiar şi din străinătate.

-         De ce eşti atât de optimist ?

-         Pentru că Spitalul e apreciat în tot judeţul. Pe mine m-au salvat de la moarte de trei ori, pe nevastă-mea de două. Şi mai sunt optimist şi pentru că partidul ne-a promis o mare surpriză legată de Spital şi de viitorul nostru.

După câteva zile s-a aflat surpriza : spitalul se închide, clădirea va fi demolată.

-         Şi cum rămâne cu viitorul nostru ? Şi cu surpriza ?

-         Partidul se gândeşte doar la viitorul vostru. Iar surpriza o veţi vedea în curând.

Drept dovadă că PD se gândeşte doar la viitorul cetăţenilor, după câteva luni, în locul spitalului, a răsărit… un cimitir.          (Schiţă extrasă din vol. "Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie", autor Gabriela Morar).