CE CREŞTINI !

O discuţie ca-ntre creştini :

-         Noi suntem creştini ! Noi suntem creştini !

-         Bravo, foarte bine. Dar de ce o spuneţi în gura mare ?

-         Ca să ştie toată lumea.

-         Aaaa, înţeleg. Sunteţi creştini ca să ştie lumea.

-         Mergem la Biserică în toate duminicile !

-         Bravo. Dar de ce spuneţi asta în gura mare ?

-         Ca să ştie lumea.

-         Mda, lumea.

-         Când Biserica e plină de lume, noi ne rugăm şi ne închinăm muuuuuult.

-         Bravo. Dar nu trebuie să vă vadă lumea. Domnul ştie.

-         Domnul ca Domnul ! Dar trebuie să ne laude lumea !

-         Şi credeţi că vă laudă ?

-         Da, toţi ne laudă că suntem foarte credincioşi.

-         Mă rog.

-         Roagă-te că şi noi mergem să ne rugăm, că e ora la care vin vecinii acasă.

-         Şi ?

-         Şi trebuie să ne audă.

-         Vă rugaţi în gura mare ?

-         Altfel, cum să ne audă ?

-         Dar Dumnezeu vă aude oricum. Vă aude chiar şi dacă vă rugaţi în gând !

-         Dumnezeu, da. Dar vecinii ?! Vecinii, cum să afle ? Da’ ştii ce ticăloşi sunt ? Ei vor să ne arate, că sunt mai creştini ei decât noi ! Şi încep şi ei să se roage mai tare decât noi. Atunci noi ridicăm tonul cât de tare putem. Apoi ridică şi ei tonul. Apoi noi le strigăm :”Măi jegoşilor, mai încet !”

-           Şi ei ?

-    Şi ei, normal, urlă la noi : “Băi, jegoşi sunteţi voi”. Iar noi zicem: “Măi, amărâţilor, voi când aţi venit aici nu aveaţi nici farfurii. Nici tigăi nu aveaţi. Vă dădeam noi, amărâţilor ! Dacă nu eram noi, mureaţi de foame, nerecunoscători, ce sunteţi.”. Apoi îi provocăm la duel. Ne batem, apoi ne îmbătăm, apoi iar ne batem.

-         Ca nişte “creştini adevăraţi”.

-         Exact ! Peste câteva zile, scăpăm de post şi dăm o mare petrecere. Se va lăsa cu beţie mare. Acum e încă post şi nu ne îmbătăm în văzul lumii şi nici nu mâncăm nimic “de dulce”.

-         Nu vă îmbătaţi în văzul lumii ? Lumea e mai importantă decât Domnul ?

-         Lumea trebuie să vadă că suntem nişte mari creştini.

-     Înţeleg, dar nu postiţi şi verbal ? În urmă cu câteva minute, vorbeaţi foarte vulgar.

-         Da, şi ? Vrei să mă enervezi ?! Poate nu ţi-e bine cu dinţii-n gură ! Fii atent ce vorbeşti, că vărul meu ăla ce-i vice, o să-ţi facă probleme dacă nu ne respecţi.

-         Dar pe mine nu mă interesează viaţa voastră !

-         Ba să te intereseze ! Şi să ne lauzi !

-         Da’ ce sunteţi voi ? Zei ?

-      Mai mult ! Suntem veri de vice ! Pricepi ? Suntem verii vicelui !   Iar vicele, poate orice !

-         Deci despre voi, numai de bine.

-         Vezi, că înţelegi ? Despre noi numai de bine. 

-         Se spune: “despre morţi numai de bine”. 

-         Ce-ai zis ?! Ai zis ceva rău despre noi ?

-         Nuuuu !

-         Deci ne vedem duminică la ora 10, la nişte bârfe.

-         Unde ?

-    Cum, unde ?! Unde merge orice creştin adevărat duminica, la ora 10 ?! Înainte de cârciumă ?! Unde ?

-         Laaa… . Doamneee…. iartă…..           (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul “ autor Gabriela Morar).