CENTENAR TRIST. 100 DE ANI DE LA MOARTEA MARELUI POET GEORGE COȘBUC

CENTENAR TRIST. 100 DE ANI DE LA MOARTEA MARELUI POET GEORGE COȘBUC

În 9 mai 2018 s-au împlinit 100 de ani de la moartea marelui poet român GEORGE COȘBUC, la doar 51 de ani.

Pentru mine cea mai frumoasă poezie a fost și a rămas o poezie a lui George Coșbuc, poezia „CONCERTUL PRIMĂVERII”. Se preda la școală această superbă poezie pe vremea când eram elevă. Cred că eram în clasa a III-a când am învățat această poezie. Erau doar 6 strofe, poezia e mai lungă, are 10 strofe. Mi-a plăcut atât de mult, că am citit-o doar o dată și am reținut-o.

O altă poezie frumoasă despre primăvară este „VESTITORII PRIMĂVERII”.

George Coșbuc a iubit mult primăvara, dacă a putut să scrie poezii atât de frumoase ! Dar, tot într-o zi de primăvară, în 9 mai 1918 a plecat spre veșnicie.

Coșbuc a iubit și țara. Vedem asta în „Cântece de vitejie” , din care enumăr câteva :

„Cântec”, „Dunărea și Oltul”, „Pentru libertate”, „Stema țării”, „Graiul neamului”, „Cântec (Țară-avem și noi sub soare)”. Iar în „Periodice”, poemul „Patria română”, etc.

Dar, nu a mai avut răbdare să mai stea puțin, până în decembrie 1918 ca să trăiască MAREA UNIRE. A plecat cu 7 luni înainte. Oare ce poeme ar fi scris despre UNIRE ?

George Coșbuc și-a iubit și fiul, dar acesta a avut o moarte violentă la numai 20 de ani. Probabil acest mare necaz, i-a grăbit poetului moartea.

Să ne amintim de marele poet George Coșbuc, la 100 de ani de la plecarea lui spre veșnicie.

„Cântec” de George Coșbuc

Ți-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,

Din stejarul Romei, tu mlădiță ruptă,

Și-ți cântai amarul din caval și nai,

Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă

Ștefan și Mihai.

Când ți-or pune piedici dușmanii să cazi

Spada ta să fie și de-acum, române,

Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,

Și te-ncrede-a pururi că vei fi și mâine

Tare cum ești azi !

Sus ridică fruntea, vrednice popor !

Câți vorbim o limbă și purtăm un nume,

Toți s-avem o țintă și un singur dor –

Mândru să se-nalțe peste toate-n lume

Steagul tricolor !

„Concertul primăverii”, de George Coșbuc

Chiar acum din crâng venii

Și c-o veste bună !

Iarăși e concert, copii;

Merg și eu, și tu să vii,

Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit ?

Stăi puțin să caut.

Cucul, un solist vestit,

De printr-alte țări venit,

Va cânta din flaut.

Cântăreața dulce-n grai

Cea numită „perla

Cântăreților din mai”,

Dulce va doini din nai

Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt

„Imnul veseliei”

Corul dintr-un fag înalt.

Vor cânta-n sopran și-n alt

Graurii câmpiei.

Turturelele-n tenor

Și-alte voci măiestre,

Toate după glasul lor.

Vor urma dup-acest cor

Fel de fel de orchestre.

Voci de gaițe care fac

Să coboare ploaia,

Și-ntr-o scoarță de copac

O să bată tica-tac

Tactul, gheunoaia.

xxxxxxxx

„Vestitorii primăverii”, de George Coșbuc

Dintr-alte țări de soare pline,

Pe unde-ați fost și voi străine,

Veniți, dragi păsări, înapoi –

Veniți cu bine !

De frunze și de cântec goi,

Plâng codrii cei lipsiți de voi.

În zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-ați lăsat ? Nu v-a fost dor

De țara voastră ?

N-ați plâns văzând cum trece-n zbor

Spre miazănoapte nor de nor ?

Voi ați cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, când v-ați adus

De noi aminte !

Străinilor voi nu le-ați spus,

Că doine ca a noastre nu-s ?

Și-acum veniți cu drag în țară !

Voi revedeți câmpia iară,

Și cuiburile voastre-n crâng !

E vară, vară !

Aș vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng !

Cu voi vin florile-n câmpie

Și nopțile cu poezie

Și vânturi line, calde ploi

Și veselie.

Voi toate le luați cu voi

Și iar le-aduceți înapoi !