APĂ
PREŢIOASĂ
-
Mătuşico, m-am mutat şi eu aici la oraş, aproape de matale. Acum ne vom vedea mai des.
-
Mă bucur. Un prim sfat ţi-aş da : să nu cumva să consumi apă de la robinet.
-
De ce ? Costă prea mult ?
-
E şi asta, costă mai mult decât apa minerală. Dar, mai grav e că îţi dă dureri mari de stomac. Să nu păţeşti ca nepotul. A venit astă-vară la mine pentru două săptămâni, şi aproape tot timpul a stat în baie. L-am sfătuit să nu mai bea apă de la robinet sau măcar să o fiarbă. A zis că el nu-şi pierde timpul cu fiertul apei. Aşa că şi-a pierdut timpul stând pe… tron. El e obişnuit cu apă bună de munte, apă de izvor. Ştii ce a zis ? Auzi la el :
„Bunico, de ce nu te abonezi la o altă firmă de apă, care să-ţi dea apă de calitate ?” „Parcă am de ales.” „Probabil apa asta e foarte ieftină, de aceea e aşa mizerabilă.” „Da, e ieftină, mă costă numai jumătate de pensie.”-
Mătuşico, să ştii că şi eu, după ce m-am mutat aici, m-am mirat foarte mult, aflând că apa de la robinet e mai scumpă decât apa minerală. Am avut chiar intenţia să renunţ la abonamentul la firma asta care o distribuie, şi să o înlocuiesc cu apă minerală. Chiar şi la baie.
-
E o idee bună.
-
Fiind foarte revoltată, am mers la firmă, să îi iau la întrebări.
-
Dacă aş fi ştiut, veneam şi eu cu tine.
-
Să vezi tupeu la ei. I-am întrebat de ce e aşa scumpă apa. Mi-au spus că e normal să fie scumpă, pentru că firma aparţine partidului. Partidul acesta pare a fi foarte flămând.
-
Şi însetat. Parcă ar fi partidul lui Setilă şi Flămânzilă. Nu se satură niciodată.
-
Şi mi-au spus ca ar trebui să îmi pară bine pentru că ei binevoiesc să ne-o dea chiar şi aşa. Că, altfel, ce am face ?
-
Mult tupeu pot avea !
-
Simţeam că explodez de nervi. M-am întors acasă, am luat câteva medicamente, ca să mă calmez, am băut un litru de cafea şi mi-am zis, că singura soluţie este să încerc să fiu optimistă şi să-mi stăpânesc nervii. Sau măcar pentru o perioadă să mă calmez, până când se vor trezi la realitate şi alţi concetăţeni. Cafeaua am făcut-o cu apă minerală, însă medicamentele le-am luat cu apă de la robinet. Nu-ţi spun ce a urmat.
-
Bănuiesc. Ai stat pe tron câteva ore.
-
Exact.
-
Dar măcar te-ai calmat.
-
Pentru un timp.
Vine încă o vecină, specializată în diversiuni. (Am o bănuială, că ar fi omul partidului stăpân pe apa oraşului) :-
Despre ce vorbeaţi ?
-
Despre calitatea proastă şi preţul uriaş al apei din oraşul nostru.
-
Să ştiţi că şi eu am fost furioasă la început. Dar, privind cu atenţie apa, am înţeles de ce are aşa preţ mare.
-
De ce ?
-
Ai văzut ce culoare frumoasă are ?
-
Ooo, da. E gălbuie. Sau maronie.
-
Exact. Văzând frumoasa culoare gălbuie a apei, mi-am zis :
„Să ştii că firma asta furnizoare de apă are multă grijă de consumatori, şi purifică apa cu aur”.După câteva zile, culoarea apei era galben-maronie. Mi-am zis :„De data asta au cam exagerat cu grija faţă de sănătatea consumatorului şi au pus cam mult aur. Şi din cauza asta, de galbenă ce e, a devenit maronie”. Mi-am zis : „Culoarea diferă, ca şi la hepatită. Când e mai puţin gravă, te îngălbeneşti şi ai hepatită. Când boala e mai gravă, devii maroniu şi ai icter. Deci apa este super-purificată. Cu o mare cantitate de aur. De aia e maronie”.Gândind aşa, am băut un pahar din apa minunată. E adevărat că imediat după aceea, am avut dureri groaznice de stomac, dar mi-am zis că apa super-purificată, n-are ce rău să-mi facă. Ce mai e şi prostia aia, că apa de calitate trebuie să fie incoloră, inodoră şi insipidă ?-
Ce înseamnă asta ?
-
Fără culoare, fără miros şi fără gust. Ba uite că poate să aibă şi culoare, şi miros, şi gust.
-
Da, să ştii că ai dreptate. Apa noastră de la robinet are culoare, miros şi gust. Uneori miroase a ceva, mi-e şi ruşine să zic cuvântul. Cât despre gust… . Şi nepotul zicea că are nu ştiu ce gust ciudat şi că îi lasă pe limbă un strat de nisip.
-
Mătuşico, eu îţi spun că nu trebuie să mai bârfim firma distribuitoare de apă, era să zic firma care fabrică apa. Firma are mare grijă de noi. Ne dă apă de super-calitate, ce dacă are culoare, miros şi gust ? Apa e de super-calitate ! Drept dovadă : o plătim scump ! (D. 08.01.2012).
-
- (Schiță extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloșul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu