VICTORAŞ, CRINUL ALB, KLAUS ŞI BABA CLOANŢA

În Ţara Păcălelilor, a fost nuntă mare. Un Făt-Frumos pe nume Victoraş cel Victorios s-a căsătorit cu o Ileană-Cosânziană pe nume Crinuţa sau Crinul Alb-Gălbui. Peste şapte milioane de nărozi (norod = popor, nărozi = cetăţeni din popor) au participat la nuntă.

La nuntă, Crinuţa l-a invitat şi pe vecinul lor, Zmeul Zmeilor, care se mai numea şi Klaus. Acesta văzu ce bine se trăieşte în familia Crinuţei (cred şi eu ! Că doar Victoraş are victorie după victorie). Drept urmare, Zmeul Zmeilor pe nume Klaus, în calitatea sa de terţă persoană în actul de căsătorie a lui Victoraş cu Crinuţa, a spus :

-         Eu, vecinul vostru, Zmeul Zmeilor, vă anunţ că începând de mâine, voi fi invitat permanent la voi la masă.

-         Dar, stimate vecine, tu nu faci parte din familia noastră. Eu, Victoraş, m-am unit cu Crinuţa, nu cu tine. Tu nu faci parte din familie, deci nu poţi veni zilnic la masa noastră.

-         Ba da !

-         Ba nu !

-         Atunci va trebui să divorţaţi !

-         Ceee ?!

-        Să di-vor-ţaţi ! N-am fost destul de clar ?! Vrei să mai repet o dată ? Eu sunt Zmeul Zmeilor ! Eu dacă spun o dată o vorbă, e vorbă ! Totuşi îţi mai spun o dată, aşa, mai pe înţelesul tău : ori eu primesc de la voi ceea ce am cerut, ori nu primesc şi atunci voi TREBUIE să vă despărţiţi !

-         Nu, dar…, nu înţeleg. Tu nu erai în calcul, când noi ne-am căsătorit.

-         Dar sunt acum.

-    Căsătoria e un contract între două persoane. Nu poate veni o a treia persoană să modifice contractul. Şi încă post-factum ! Nu se poate aşa ceva, spune Victoriaş, dar interesant, pe un ton mieros.

-       Eu nu mai am nimic de zis, a spus Zmeul, apoi a luat-o pe Crinuţa de mână şi a dus-o  la el acasă.

Un timp, Crinuţa a gătit păpică bună pentru Zmeu.

Într-o zi, trecea pe la poarta Zmeului, Baba Cloanţa, care se mai numeşte şi P. D., adică Prima Doamnă. Cloanţa i-a spus Zmeului :

-         Zmeule, frumosule, frumoasă e Crinuţa ta. E ca un Crin Alb. Dar să ştii că dacă mă iei pe mine în locul ei, eu pot fi frumoasă ca un trandafir.

-         Ca un trandafir ?!? Uuuuuaaaauuuu, ce mult îmi plac trandafirii ! Ce fel de trandafir ?

-         Trandafir portocaliu !

-         Foarte frumos ! Îmi place mai mult trandafirul portocaliu decât crinul alb, a spus Zmeul şi i-a dat papucii Crinuţei, cu toată păpica ei bună cu tot.

Până acum Baba Cloanţa, tot urâtă a rămas. Nu seamănă deloc cu un trandafir, ci, mai degrabă, cu un şobolan. Mai ales că-i şi roade buzunarele Zmeului. Zmeul se trezeşte că are buzunarele rupte şi nu ştie de ce. Habar n-are că-i le roade Cloanţa.

Iar Crinuţa a rămas pe drumuri, e a nimănui.

Victoraş îşi caută altă familie.

Zmeul Zmeilor are speranţe mari de viitor, graţie succeselor din ultimul timp. (ssssttttt, “succese” – aşa crede el, dar eu vă spun un secret : succesul cu Baba Cloanţa e cel mai tare. Ce va păţi bietul Zmeu…...).

               Va urma.             (“Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).