EFECTUL RECLAMELOR

Ginela şi Gigel sunt în vacanţă la bunici şi trebuie să se suporte vreo două, trei zile, căci au fost lăsaţi singuri acasă.

-         Copii, o să fiţi singuri două, trei zile. Aveţi mâncare în frigider. V-am cumpărat şi două tigăi, poate vreţi să faceţi cartofi sau omletă. Să fiţi cuminţi, le-a spus bunica.

-         Ca întotdeauna, bunico.

După trei zile, se reîntorc bunicii. Frigiderul se golise. Oare au mâncat toate mezelurile, doi copii, în doar trei zile ? Dar, nu. Bunica a descoperit mezelurile în coşul de gunoi.

-         De ce aţi aruncat mezelurile ?

-         Ne-am uitat la Tv. şi le-am văzut în reclame.

-         Dar, copii, rolul reclamelor este ca produsele să se consume, nu să se arunce.

-       Aşa crezi matale, bunico. Uită-te mai atentă la reclame şi o să vezi adevărul.

-         Ce vorbeşti ?

-         Ai văzut cum arată nenii şi tantile din reclamele alea ?

-         Mda, sunt cam grăsuţi.

-        Au cel puţin 150 de kilograme. Acum ai înţeles de ce le-am aruncat ? Nu vrem să ajungem şi noi, aşa. Ştii ce ar mai lipsi ? Ar lipsi doar ca nenii şi tantile din reclamele alea să ne spună aşa :  „Ce mănânci, aia eşti. Uitaţi-vă la noi ce mâncăm şi cum arătăm. Cine face ca noi, ca noi să păţească.”

-         Dar tigăile unde sunt ?

-         Le-am aruncat.

-         De ce ?

-         Ne-am uitat la reclamele la tigăi. Şi am înţeles acelaşi lucru, ca în cazul reclamelor la mezeluri.     (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).