O discuţie ca-ntre creştini :
-
Noi suntem creştini ! Noi suntem creştini !
-
Bravo, foarte bine. Dar de ce o spuneţi în gura mare ?
-
Ca să ştie toată lumea.
-
Aaaa, înţeleg. Sunteţi creştini ca să ştie lumea.
-
Mergem la
Biserică în toate duminicile !
-
Bravo. Dar de ce spuneţi asta în gura mare ?
-
Ca să ştie lumea.
-
Mda, lumea.
-
Când Biserica e plină de lume, noi ne rugăm şi ne
închinăm muuuuuult.
-
Bravo. Dar nu trebuie să vă vadă lumea. Domnul ştie.
-
Domnul ca Domnul ! Dar trebuie să ne laude lumea !
-
Şi credeţi că vă laudă ?
-
Da, toţi ne laudă că suntem foarte credincioşi.
-
Mă rog.
-
Roagă-te că şi noi mergem să ne rugăm, că e ora la care
vin vecinii acasă.
-
Şi ?
-
Şi trebuie să ne audă.
-
Vă rugaţi în gura mare ?
-
Altfel, cum să ne audă ?
-
Dar Dumnezeu vă aude oricum. Vă aude chiar şi dacă vă
rugaţi în gând !
-
Dumnezeu, da. Dar vecinii ?! Vecinii, cum să afle ? Da’
ştii ce ticăloşi sunt ? Ei vor să ne arate, că sunt mai creştini ei decât noi !
Şi încep şi ei să se roage mai tare decât noi. Atunci noi ridicăm tonul cât de
tare putem. Apoi ridică şi ei tonul. Apoi noi le strigăm :”Măi jegoşilor, mai
încet !”
-
Şi ei ?
- Şi ei, normal, urlă la noi : “Băi, jegoşi sunteţi voi”.
Iar noi zicem: “Măi, amărâţilor, voi când aţi venit aici nu aveaţi nici
farfurii. Nici tigăi nu aveaţi. Vă dădeam noi, amărâţilor ! Dacă nu eram noi,
mureaţi de foame, nerecunoscători, ce sunteţi.”. Apoi îi provocăm la duel. Ne
batem, apoi ne îmbătăm, apoi iar ne batem.
-
Ca nişte “creştini adevăraţi”.
-
Exact ! Peste câteva zile, scăpăm de post şi dăm o mare
petrecere. Se va lăsa cu beţie mare. Acum e încă post şi nu ne îmbătăm în văzul
lumii şi nici nu mâncăm nimic “de dulce”.
-
Nu vă îmbătaţi în văzul lumii ? Lumea e mai importantă
decât Domnul ?
-
Lumea trebuie să vadă că suntem nişte mari creştini.
- Înţeleg, dar nu postiţi şi verbal ? În urmă cu câteva
minute, vorbeaţi foarte vulgar.
-
Da, şi ? Vrei să mă enervezi ?! Poate nu ţi-e bine cu
dinţii-n gură ! Fii atent ce vorbeşti, că vărul meu ăla ce-i vice, o să-ţi facă
probleme dacă nu ne respecţi.
-
Dar pe mine nu mă interesează viaţa voastră !
-
Ba să te intereseze ! Şi să ne lauzi !
-
Da’ ce sunteţi voi ? Zei ?
- Mai mult ! Suntem veri de vice ! Pricepi ? Suntem verii
vicelui ! Iar vicele, poate orice !
-
Deci despre voi, numai de bine.
-
Vezi, că înţelegi ? Despre noi numai de bine.
-
Se spune: “despre morţi numai de bine”.
-
Ce-ai zis ?! Ai zis ceva rău despre noi ?
-
Nuuuu !
-
Deci ne vedem duminică la ora 10, la nişte bârfe.
-
Unde ?
- Cum, unde ?! Unde merge orice creştin adevărat
duminica, la ora 10 ?! Înainte de cârciumă ?! Unde ?
-
Laaa… . Doamneee…. iartă….. (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu
îţi dă, dar să nu te duci cu sacul “ autor Gabriela Morar).