Uneori, reporterii care fac muncă de teren, pun victimelor sau celor
întâlniţi, oricine ar fi ei, întrebări, cam netoate. Căci, dacă e vorba despre
o moarte neaşteptată, ce rost are să întrebi : "V-aţi fi aşteptat să
moară ?". Sau, după o explozie, să întrebi : "V-aţi
speriat ?"
Uneori, răspunsurile sunt la înălţimea întrebărilor. Unele, chiar mai
presus. Câteva cazuri :
Cazul 1 : După o explozie la un
bloc :
Reporterul : - În
momentul exploziei, v-aţi speriat foarte tare ?
Răspuns :
- Deloc. Căci nu eram acasă.
Cazul 2 :
Cineva moare pe neaşteptate.
Reporterul :
- V-aţi fi aşteptat să
moară ?
Răspuns : - Da, într-o zi, da. Nimeni nu-i nemuritor.
Cazul 3 : Cineva a furat în
ziua de Paşti.
Reporteriţa : - E normal să fure în ziua de Paşti ?
Răspuns : - Nu, în ziua de Paşti, nu. Are destul timp 364 de zile pe an.
Cazul 4 :
Cineva a furat dintr-o biserică.
Reporterul : - Vi se pare normal, să fure din
Biserică ?
Răspuns : - Nu, din Biserică, nu. Sunt destule alte
locuri de unde se poate fura.
Cazul 5 : După stingerea
unui incendiu dintr-o gospodărie, care risca să se extindă la anexe şi la
casă :
Reporterul : - V-a
fost teamă ?
Răspuns :
- Cum să nu. Că aveam în magazie o ladă de bere şi un butoiaş de vin. Ar fi fost
păcat să se piardă.
Cazul 6 : O bătrână a fost
violată.
Reporterul întreabă familia :
- V-aţi fi aşteptat la aşa
o tragedie ?
Răspuns : - Noi, nu. Dar ea… Ştiţi vorba aia : “Speranţa moare ultima”.
Cazul
7 : A intrat o maşină
într-o casă.
Reporteriţa : - V-aţi
speriat ?
Răspuns : - Nu, ne-am obişnuit. Aia de ieri a fost şi
mai şi.
Reporteriţa. : - V-a intrat şi ieri o maşină în casă ?
Răspuns : - Nu. Dar am întâlnit şi ieri o reporteriţă.
Cazul 8 : La un concert :
Reporterul : - Doamnă, fără exagerare, ce
notă i-aţi da acestui interpret ?
Răspuns :
- Fără exagerare : 5. Cu
exagerare: 8.
Cazul 9 :
Soţul unei doamne, din când în când face ceva incredibil : găteşte.
Reporterul : -
Doamnă, ce părere aveţi, de fapt şi de drept, soţul dvs., găteşte
bine ?
Răspuns : - Domnule
reporter, soţul meu, de fapt sau “de facto”, găteşte prost. Dar de drept sau “de
jure”, habar n-am. Nu ştiu să existe o reglementare legală care să prevadă care-i
treaba cu gătitul, dacă e prost sau nu.
Cazul 10 :
Pe o stradă cu noroi :
Reporteriţa :
- Doamnă, spuneţi-mi, în adevăratul
sens al cuvântului, e frumoasă zona asta ?
Răspuns :
- Aş perfera să vă spun dacă
e frumoasă zona asta, în sensul fals al cuvântului.
Cazul 11 : Într-un cartier cu probleme :
Reporterul : - Doamnă, ce părere aveţi despre cartierul
acesta, care este, ca să zic aşa, dacă vreţi, cam urât ?
Răspuns : - Nu, să zici aşa, noi nu vrem. Zi că e
frumos.
Cazul 12 : După un
scandal :
Reporterul : - Ce părere aveţi despre omul ăsta, la
propriu ?
Răspuns : - Proastă, atât la propriu, cât şi la figurat.
Cazul 13 : Vorbind despre cosmetice :
Reporteriţa :
- Dvs. ce credeţi, practic,
e bine să ne dorim frumuseţe ?
Răspuns :
- Atât practic, cât şi teoretic.
Cazul 14 : Pe stradă e oprită o
doamnă.
Reporterul : - Ce este fericirea ?
Răspuns : - Domnule, la capătul străzii…
Reporterul : -
Acolo e fericirea ?
Răspuns : - Nu, acolo e o librărie. Ia-ţi un dicţionar.
Cazul 15 : Un tip merge la starea civilă, să se cunune.
La intrare îl aşteaptă o ziaristă.
Reporteriţa: -
Sunteţi sigur că doriţi să faceţi asta ?
Răspunsul mirelui : - Nu,
fată. Am venit până aici ca să te văd pe tine. Eşti unică. Păi, acum mă întrebi,
zăpăcito ?
Cazul 16 : Cineva a fost arestat.
Reporteriţa : - Arestatului
i s-a interzis să comită infracţiuni pe perioada arestului.
Prietenii arestatului : -
Bine că are voie, după. Puţintică răbdare. (Schiţă extrasă din vol.
« Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).