Niciodată nu i-am înțeles pe cei ce apreciază violența. Pe cei ce pot să spună despre un film cu violență că este bun. Nu este bun, e oribil. Sau pe cei ce spun despre o carte cu conținut violent, că este bună. Nu e bună, e oribilă. Nici teatrul radiofonic nu e bun dacă are teme violente. Pentru toate acestea, eu dau dislike.
Trebuie să ai o natură malefică ca să apreciezi violența.
Trebuie să fii ticălos ca să nu îți pese de violență sau mai rău, chiar să te bucure. Cum să dai like unui film cu conținut violent ? Sau unei piese de teatru (chiar radiofonic) în care personajele au o atitudine violentă ?
Sunt și persoane egoiste care apreciază răul întâmplat altora. Ei doresc doar binele lor și sunt în stare să provoace rău altora. Și chiar îi bucură. Sunt malefici. Sunt persoane cu o inteligență scăzută, sunt sălbatici.
Sunt și unii oameni care nu au avut necazuri în viață și simt și ei nevoia să plângă. Ei, când citesc o carte oribilă în care personaje nevinovate sunt ucise gratuit de un autor sadic, plâng. Uneori, plâng zile întregi. Dar declară : "Ce carte frumoasă !". Acești oameni vor și ei să cunoască suferința, dar viața i-a scutit de suferință, le-a dat un trai ușor, fără necazuri. Ei nu știu ce își doresc, ei nu știu că suferința e oribilă, iar suferința sufletească e mai grea decât cea trupească.
Cât despre scriitori... ca să fii scriitor valoros trebuie oare să scrii romane în care să fie cât mai multe decese ? Romane în care personajele principale mor, mai ales dacă sunt nevinovate ? Asta te face scriitor mare ? Malefic...
Dislike pentru toată violența din filme, teatru, cărți. Ajung necazurile din viața reală, nu avem nevoie de ele și în cultură. Cultura trebuie să fie un refugiu. Un loc unde viața fictivă trebuie să fie frumoasă. Un loc unde să uiți de urâțenia vieții reale, de suferința animalelor nevinovate, de moartea celor nevinovați. (Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu