Despre Vâlva Aurului

       Despre Vâlva Aurului lumea nu a prea auzit. Dar cei ce ne-am născut și am trăit mulți ani în zona auriferă a jud. Alba, am auzit niște chestii... 

      Iar subsemnata GM, în calitate de fostă bibliotecară în acea zonă, știu ceva mai mult. De exemplu, știu că localitatea RM a avut în urmă cu mulți zeci de ani, o scriitoare pe nume M. B.  Ciobanu care a scris despre vâlve. Cred că doamna chiar credea în existența vâlvelor. Eu, ca bibliotecară, am aflat despre această scriitoare abia când a trebuit să mă documentez despre personalitățile localității - pentru un raport cu care trebuia să mergem la Inspectoratul pentru Cultură toți reprezentanții bibliotecilor din județ. 

   Părerea mea este că vâlvele au fost inventate în vremuri de sărăcie, înainte de venirea comuniștilor, atunci când cetățenii nu aveau salarii și fiecare se descurca pe cont propriu, adică făcând minerit pe cont propriu. Unii găseau aur puțin, alții poate nu găseau deloc, alții, după foarte multă și grea muncă găseau mai mult. Și atunci se întâmpla ca în balada Miorița, unde cei doi ciobani mai săraci pun la cale uciderea ciobanului bogat, pentru a-i fura avutul. Diferența e că ciobanii nu au inventat niște vâlve pe care să dea vina.

 Dar venirea comuniștilor a oprit "activitatea" vâlvelor. De ce ? Pentru că comuniștii au dat salarii pentru toate familiile și nimeni nu mai mergea în mină să caute aur pe cont propriu, ca apoi, după muuuuult efort, dacă avea "norocul" să găsească aur, urma să aibă ghinionul să întâlnească "Vâlva", iar "cei doi ciobănei" anunțau că al lor coleg nu mai era printre ei, în urma unei întâlniri cu "Vâlva" - care vâlvă cică ar fi apărut în mină și ar fi cerut mâncare de la cei trei : "Noi i-am dat mâncare, dar el nu a vrut să îi dea și Vâlva l-a pedepsit".  Oamenii erau foarte naivi și credeau aceste povești. Cercetări penale nu cred că se făceau. 

     Chiar și în anii post-comunism, mai erau oameni foarte naivi care nu înțelegeau unde au dispărut vâlvele și se întrebau : "Oare de ce, după venirea comuniștilor, nu s-a mai auzit de vâlve ?".  De ce ? Fiindcă nu mai erau necesare ! Oamenii aveau locuri de muncă ! Fiecare avea salariu, nu mai căutau aur pe cont propriu, veniturile lor nu mai depindeau de noroc. Care noroc dacă nu venea, se întâmplau tragedii, oamenii inventau vâlve rele care comiteau fapte oribile.    (autor Gabriela Morar).

Nu știam că bunica era bunica. Îi spuneam "tanti"

   Trebuie să fac niște precizări legate de scrierile mele.

     În multe dintre schițele mele umoristice apar ca personaje principale : bunicii și nepoții Ginela și Gigel. 

Prenumele "Ginela" vine de la prenumele meu "Gabriela", care fiind un prenume prea lung, îți ia o săptămână până îl pronunți, am decis să îl transform într-un nume mai mic, format din prima literă și ultimele trei și am obținut prenumele "Gela". Scrierile mele fiind citite de o prietenă bibliotecară și poetă, ea mi-a sugerat că poate ar fi bine să modific numele pentru a nu se crea o confuzie cu o doamnă care are acest nume. Așa că am introdus un "in" de la "introdus" și am obținut "Ginela"). 

    Trebuie să fac o mică spovedanie. Legat de personajele "bunica" și "bunicul". Îmi amintesc de un moment când un scriitor talentat din orașul nostru, un epigramist de valoare, după ce îmi citise textele, mi-a spus : "E bine că nu ți-ai uitat bunicii." Dar realitatea e alta. Nu i-am avut niciodată pe acești bunici simpatici și drăguți cu nepoții lor. I-am inventat pentru că am nevoie de personaje simpatice în gura cărora să pun textele mele. Da, recunosc, am inventat aceste personaje ca să le pun vorbe în gură.

    Cuvintele "bunic" și "bunică" încep cu "bun". Adică niște părinți buni, răbdători, care se poartă frumos cu nepoții lor. Doar bunica din partea tatălui ar fi putut fi o asemenea bunică. Dar ea era deja destul de bătrână când eu am apărut, așa că abia am apucat să o cunosc. Soțul ei, bunicul era demult plecat la cele veșnice. 

  Cât despre ceilalți bunici, din partea mamei... ce pot să spun. Am aflat că am bunici când aveam vreo 5, 6 ani, deși locuiau foarte aproape de noi. 

  Bunicul nu vorbea nimic, mă rog, nu cu mine (să nu mint, o dată m-a întrebat de ce mă tot uitam în oglindă), fuma non-stop și avea în cap o singură idee : cum să facă să meargă la cârciumă. Dar, lumea spunea că la cârciumă, după ce lua bine la bord, bunicul era sufletul petrecerii. (Avea totuși și o calitate, era foarte priceput într-o anumită parte a gastronomiei. Nimeni nu făcea acele produse atât de gustoase cum le făcea el.) Altfel, asemănarea lui cu personajul e doar partea legată de surzenie, poate uneori prefăcută. A, și iubirea pentru tărie. La alcool mă refer.

 Cât despre bunica din realitate... asemănarea cu bunica din scrierile mele este total inexistentă, zero asemănare. Nici nu știam că acea tanti e bunica. Îi spuneam "tanti". Aveam vreo 4 sau 5 ani și am făcut-o de râs, în sensul că surorile ei au început să râdă de ea când eu i-am spus "tanti" : "Îți zice "tanti", nu știe că ești bunica ei !" Atunci mi-au spus că pe viitor trebuie să îi zic "bunică", iar eu nu înțelegeam de ce. Mi-au spus că bunica îți este mai apropiată decât o tanti. Dar eu știam că avusesem o singură bunică, care nu mai era printre noi, bunică cu adevărat bună. Dar tanti asta cine era, de ce să o numesc "bunică" ? Mi-au explicat că ea este mama mamei și de aceea trebuie să îi spun "bunică". Am fost mirată și încântată aflând că și mama are o mamă. Și da, am început să îi spun "bunică". Dar ce bunică a fost...

    O dată într-o vară, aveam 6 sau 7 ani, aflasem de la copiii cu care mă jucam, că în acea zi e sărbătoare, e Sfânta xxx, nume pe care îl avea și bunica. Și cum învățasem la școală că atunci când e ziua de naștere sau ziua de nume a cuiva, e bine să faci un gest frumos, să îi duci o mică atenție, un cadou, flori, dulciuri, etc., m-am gândit să îi fac o bucurie. I-am cules flori de câmp, frumoase, și am mers la ea acasă să i le ofer. I-am spus că i-am adus flori de ziua ei. S-a uitat la mine mirată, parcă vedea un extraterestru, pe chipul ei am citit : "Ce a apucat-o pe idioata asta să îmi aducă buruieni ? " Nu a zis absolut nimic. Nici nu știa că era ziua ei de nume. Am lăsat florile și am plecat. Sunt sigură că le-a aruncat după ce am plecat.

    Altă dată, când aveam vreo 7, 8 ani, trecând cu o prietenă pe lângă casa ei, prietena mi-a spus că îi era sete, am zis "hai să intrăm la bunica, să îți dea apă". Am intrat, am cerut apă pentru prietena mea, prietena a primit apă, dar eu eram invizibilă pentru bunica care a întrebat-o pe prietena mea ce fac părinții ei, cu care ea, bunica nu avea nici o treabă. Dar a "uitat" să mă întrebe pe mine despre ginerele ei, tata, care era grav bolnav și nu mai avea multe zile de stat pe aici, printre noi. Asta era bunica. 

    Am făcut aceste destăinuiri pentru a nu induce lumea în eroare, să nu mai creadă lumea că bunicii din scrierile mele au existat și în realitate. Nu, nu au existat.     (Gabriela Morar).

Oare doamna portocalie "Votați Victor P" va fi ministresă la Educație? Mamăăăă!!! Nuuuuuu!!!

   Va fi oare doamna portocalie "Votați Victor P." ministresă la Educație ?! Mamăăăăăă !!! Nuuuuuu !!! 

      A, scuze. Sigur unii nu știți despre cine vorbesc. E o doamnă pe nume Paula Nu-mai-știu-cum, care în memoria mea a rămas mulțumită unei gafe foarte simpatice, atunci când, la un miting electoral al partidului portocaliu a strigat în gura mare, îndemnând lumea să voteze cu... candidatul altui partid (partidul roșu).

      Am scris despre asta în schița "Cum și de ce au/n-au votat românii". Găsiți în Arhivă la anul 2015, luna martie .

    Eu am aplaudat-o sincer pentru acea gafă, dar asta nu înseamnă că aș fi votat vreodată cu Victor Po(a)nta, așa cum îndemna dânsa. Dar gafa a fost simpatică. Totuși, nu aș vrea ca dânsa să ocupe funcții înalte în stat. Pălăria de ministru e foarte mare.

      Nu a fost singura care a dat un șut în fund, involuntar, propriului partid. În decembrie 2012 a comis-o și  buldogul (poreclă pentru care cred că marinarul are drept de autor), adică domnul politician Vasile B., când într-o seară de iarnă (9 decembrie 2012), imediat după alegeri, a recunoscut că partidul lui (ARD - adunătură de partide)  "a dus o campanie îngrozitoare de mistificare a adevărului și de manipulare a opiniei publice". Am scris despre asta, la cald (deși era iarnă), în secundele imediat următoare comiterii gafei. Găsiți în Arhivă la anul 2012, 9 decembrie.   (Gabriela Morar).

Avânt mic, manipulare mare

        Dacă avântul e mic, dar manipularea e mare (deși e făcută cu o simplă întrebare, o întrebare micuță, aparent nevinovată, dar foarte eficientă), se întâmplă așa: 

       Cetățenii revoltați :

    - Nu mai suportăm !!! Așa nu se mai poate !!! Trebuie să înceteze bătaia de joc ! Vom merge până în pânzele albe ! Nu ne dăm bătuți ! Trebuie să se facă dreptate!

     Dar jurnaliștii care se prefac că sunt de partea cetățenilor, dar care gândesc : "Nu vă dați bătuți ? O să vă dați nebătuți !", pun întrebări ce au ca scop tăierea avântului cetățenilor nedreptățiti și revoltați :

       - Credeți că veți reuși ? Credeți că aveți șanse ?

      În acest moment, apare neîncrederea în șansele reușitei, avântul scade, iar cetățenii răspund :

       - Sperăm. Încercăm. Poate reușim.

   Unde e avântul de la început, când cetățenii revoltați de nedreptate spuneau : "Nu ne dăm bătuți ! Mergem până în pânzele albe !" ? Avântul se pare că a fost mic și a dispărut din cauza unui întrebări adresate de un jurnalist rău-intenționat. Fleoșc avânt !     (Gabriela Morar).

      

      

Zestrea a fost mică, așa că a cumpărat numai un bou

       Badea Gheorghe și nevasta lui, Măria, aveau 4 copii, două fete și doi băieți. 

     - Măi Mărie, ar trebui să se mărite și fetele astea ale noastre, că au amândouă peste 20 de ani.

      - Așa e, măi Gheorghe, dar pentru asta trebuie să dovedim că avem avere mare. Mai ales că tu vrei neapărat gineri cu multă școală, cu facultate. Iar ăștia pretind avere.

    - Da, vreau gineri cu facultate, chiar dacă fetele au puțină școală, una are numai 10 clase, cealaltă liceul.

      -  Cam mari pretenții ai.

      - Nu e vina mea că din 4 copii, nici unul nu are facultate. Cu băieții, ai văzut, am cheltuit o mică avere cu profesorii, dar tot nu au reușit să termine nici măcar primul an.

   - Cred că și profesorii au fost cam șmecheri. Dacă mereu mergeai cu plicul și cu sacoșele pline... îi tot picau, ca să mergi din nou.

   - Nu le ține partea băieților, că nu învățau nimic, se țineau numai de prostii. Meritau să pice la toate examenele.

     - Mă doare sufletul pentru banii cheltuiți degeaba. Nu s-a prins școala de ei.

      - Tocmai de aia, dacă nu am avut noroc de copii deștepți, cu facultăți, măcar să am gineri intelectuali. Să am cu cine mă mândri. Pentru asta trebuie să arătăm lumii că suntem bogați. Că avem avere mare, că avem multe animale. O să merg săptămâna viitoare la târgul de animale să cumpăr niște animale. O turmă de oi sau de capre sau doi boi.

     Și a mers badea Gheorghe să cumpere animale, pentru ca lumea să vadă că e bogat și în felul ăsta să apară un ginerică intelectual, pe placul lui. Dar animalele erau scumpe și banii lui nu erau destui pentru o pereche de boi. Dar un prieten i-a propus o soluție. Afacerea a fost încheiată, iar badea Gheorghe i-a trimis nevestei un mesaj : 

     " Dragă Mărie, te informez că animalele sunt foarte scumpe, dar eu vreau neapărat ca fata noastră, Ilenuța să se mărite cu un om titrat, să mă facă mândru. Când merg la cârciumă să mă pot lăuda că ginerele meu este intelectual ! Prin urmare, animalele fiind scumpe, nu am destui bani pentru o pereche de boi. Dar prietenul meu, Ionică, mi-a propus o afacere foarte bună. Știi tu că are el un nepot, inginer. Așa că nu am cumpărat doi boi, ci un boy. O să ajungem acasă mâine. Te pupă Gheorghe."

     Măria a citit mesajul și a înțeles că Gheorghe a cumpărat numai un bou, în loc de doi. S-a cam enervat și s-a spovedit prietenelor ei : 

      - Uitați, dragele mele, ce boacănă mi-a făcut Gheorghe. S-a dus să cumpere doi boi și a cumpărat numai unul. O să sosească acasă azi, pe la ora 14. Veniți la mine să vedeți ce o să îi fac. Îl trimit să ducă boul înapoi de unde l-a cumpărat.

   Și iată, oprește la poartă o mașină, coboară Gheorghe și un băiat. Dar unde e boul ? 

      - Unde e boul ? întreabă Mărie.

     - Dragă Mărie, zice Gheorghe, ți-l prezint pe acest băiat. El este boy-ul despre care ți-am scris. Se numește Nae și are facultate ! Problemă rezolvată ! 

    Ce mai contează părerea celor doi tineri? Se plac, nu se plac ? Până la urmă, interesul poartă fesul !

      Da, știu, societatea a evoluat, nu mai e de actualitate o asemenea poveste. Dar în urmă cu vreo 30 de ani, încă era. Mulți părinți gândeau așa. Apoi, boy-ul intrat în capcană, se întreba: "Cine m-a pus să intru bou pe moșie ? Muncesc ca un sclav ! Mai bine nu mergeam la facultate ! La ce mi-a folosit ?" 

     Dar, vorbind la figurat, metaforic, treaba cu boii este și va fi valabilă multă vreme de acum încolo.    (Gabriela Morar).

Când comentează capetele seci...

      Când comentează capetele seci... te iei cu mâinile de cap. Poftim recenzie la un model de plapumă. În speță, familia Popescu vrea să își cumpere o plapumă. Sau două. Sau mai multe.

      - Să citim recenziile pentru plapumă albă cu bej, spune doamna Popescu. O recenzie luuungă scrie așa: 

  Titlu : "Am cumpărat cinci bucăți".

    - Deci e o recenzie pozitivă, spune domnul Popescu. Dacă a cumpărat cinci, persoana e mulțumită. Probabil inițial a cumpărat una, apoi, fiind mulțumită a cumpărat pentru toată familia.

     - Da, păi așa și spune. Uite ce scrie: "Pentru că am fost mulțumită de prima plapumă, am mai cumpărat patru."

      - Spune: "am fost mulțumită", deci este o doamnă. Femeile se pricep mai bine decât noi, când e vorba de obiecte pentru casă, spune domnul Popescu.

     - Nu e o doamnă, e un domn, se numește Nicușor.

      - Se numește Nicușor, dar spune că e "mulțumită" ? Se cam contrazice. Dar asta contează mai puțin. Să vedem ce spune despre produs.

      - Deci,  "pentru că am fost mulțumită, am mai cumpărat patru bucăți. Dezamăgire totală. Două dintre ele, cele din dormitorul copiilor, au fost rupte de cei trei câini foarte jucăuși. Dacă ar fi fost de calitate superioară, ar fi trebuit să reziste ! Pe celelalte trei m-am chinuit să le înghesui în mașina de spălat. Abia am reușit. Necesitau o spălare serioasă, fiind murdărite de căței."

   - Dar aceste produse nu sunt jucării pentru căței ! Și încă ceva : cum adică s-a chinuit să le înghesuie în mașina de spălat ? Cred că se spălau foarte ușor cu mâna. Mai departe ce spune ?

   - Spune așa: " Mașina de spălat le-a degradat puțin.

     - Doar "puțin" ? Înseamnă că sunt de foarte bună calitate ! 

      - Mai departe: "Sunt de calitate proastă, nu merită nici zece lei ! Le folosesc de doi ani ! Sunt de unică folosință !

     -  Nu mai citi !!! Persoana asta, când a scris ori a fost beată, ori drogată. Ori e idioată. Le folosește de doi ani, dar sunt de unică folosință ???!!!

      - Stai să citesc tot ce a scris. Scrie mai departe așa: "Deși materialul este subțire, totuși nu s-a decolorat și nici nu s-a rupt."

      - Deci e de calitate dacă nu s-a rupt și nici nu s-a decolorat ! Dar, din nou lipsă de logică, auzi prostie, nu s-a decolorat deși e subțire. De unde ideea că materialul subțire trebuie să se decoloreze ? Când prostul are opinii ...

   - Hai că poate nu e prost. Sau nu e proastă. Nu știu dacă e doamnă sau e domn, căci vorbește despre sine la feminin, dar semnează : "Nicușor".

     - Nu mai citi ! Turbez de furie ! Persoana asta se contrazice în tot ce spune ! Auzi, le folosește de doi ani, dar sunt de unică folosință !!!  Sunt de proastă calitate, dar nu s-au degradat, deși le-a înghesuit în mașina de spălat rufe ! Nu s-a degradat nici cusătura, nici culoarea, deci sunt ca noi după doi ani de folosire (le-au folosit chiar și câinii), dar sunt de proastă calitate !  Nu mai citi că înnebunesc !

     - Am ajuns aproape de final. Deci spunea : "Cu toate că materialul este subțire, totuși nu s-a decolorat și nici nu s-a degradat cusătura."

       -  Deci e de calitate.

   - Apoi continuă : "În concluzie, nu recomand acest produs. E de proastă calitate ! Nu cumpărați așa ceva ! Sunt bani aruncați ! Produs de unică folosință ! Am dat totuși două stele."

Vezi, a dat totuși două stele din cinci. Majoritatea au dat maxim posibil, adică cinci stele. Eu zic să cumpărăm acest produs, concluzionează doamna Popescu. Dar domnul Popescu nu mai era lângă ea, făcuse o criză de nervi, îi crescuse tensiunea și sunase la Salvare. Acum aștepta să sosească Salvarea. Și asta din cauza unui comentariu idiot, o recenzie scrisă de o persoană nătângă. Plapuma o vor cumpăra altă dată. Acum e mai importantă sănătatea domnului Popescu.   (Gabriela Morar).

      

 

Care e treaba cu mămicile ?

     Uneori o pomenim pe "Muma Pădurii" - personaj din basme, care, ciudat, se spune că e urâtă (și rea ?). De unde ideea că Mama Minunatei Păduri e urâtă ? De ce nu e frumoasă, superbă, minunată la fel ca fiica ei ?

    Uneori pomenim de "Mama Dracului". Cine mai e și asta ? De unde am scos-o ?! Din ce carte ? Aghiuță cred că nu are mamă. S-a născut orfan, săracul ? Sau poate... a fost îngeraș cuminte, dar apoi a făcut rele, a făcut drăcii și i-au crescut cornițe și codiță și s-a făcut negru ca smoala. Și a fost redenumit: din îngeraș în drăcușor. Și de sus a fost aruncat jos. Cât de jos ? Răspuns : ??????. Nu știm ! Dar, pe vremea când era îngeraș, cui îi spunea el "mămică" ? Nimănui ? 

     Deci, care e treaba cu mămicile ?

   Părerea mea : Mama (Muma) Pădurii - personaj de basm - trebuie să fie o zână superbă, minunată, la fel ca Pădurea cu copacii ei minunați, cu păsările cântătoare și cu animalele superbe.

  Iar cealaltă, Mama Dracului nici nu există. Nu există în nici o carte. Cine o fi inventat-o în vorbirea curentă ? E la fel de inexistentă ca și... politicienii cinstiți din România !      (Gabriela Morar).

Să fie egalitate, fără discriminări

        Iliuță Cheliuță zice că el e prea-cinstit și nu face discriminări și dacă taie bani, taie de la toți, chiar și de la cei foarte bolnavi, chiar și de la copii, etc.

    Nenea Iliuță Cheliuță, cu puțin timp în urmă, îți dădeai și aere de credincios. Păi atunci, uită-te ce multe discriminări a lăsat Doamne-Doamne pe pământ. Fiecare e diferit de ceilalți, e unic. Unii sunt bogați, alții săraci. Unii sunt bolnavi, alții sănătoși. Unii cinstiți, alții hoți. Unii cinstiți și săraci, alții hoți și bogați. Unii înalți, alții scunzi. Unii blonzi, alții bruneți. Unii au mono-sprânceană, alții nu au. Unii premieri au cinci vice-premieri, alții nu. Chiar, ce nevoie ai de așa mulți ? Că îi întrebai tu pe primari de ce au angajat atât de multe persoane care să îi ajute pe cei bolnavi. Cum, de ce ? Pentru că bolnavii trebuie ajutați. Mătăluță nu ai fost niciodată bolnav ? Sigur ai fost. Și cineva te-a ajutat.

       Dacă vrei cu adevărat egalitate, atunci dă venituri mari (ca ale tale) pentru toți cetățenii, mai ales pentru cei care produc ceva de calitate.  Fără nici o discriminare. Dacă voi, politicienii aveți salarii babane, dă și poporului muncitor, la fel. Plus toate celelalte facilități. (Apropo de discriminări, uită-te la Cultură, la Cultura adevărată. E cea mai discriminată.) Deci, nea Iliuță, fără discriminare !     (Gabriela Morar).

Cine e bun și cine e rău

          Cine ar fi cel mai bun pentru fruntea țării  ?

        Tabără de ticăloși într-o parte, tabără de ticăloși și în cealaltă parte. Vrem oameni cinstiți în fruntea țării. De unde să îi luăm ?

   Tabăra 1. Câteva partide, câțiva independenți și câteva televiziuni par să fie de partea poporului. 

Dar... se revoltă când se cere ca justiția să fie corectă, să îi pedepsească pe marii infractori, nu să tot găsească tertipuri de amânare a dosarelor până când intervine prescripția. Infracțiunile de mare corupție nu ar trebui să aibă termen de prescripție. Dacă am avea parlamentari bine-intenționați, aceștia ar trebui să modifice legislația, astfel încât să nu mai existe termen de prescripție pentru infracțiunile de mare corupție. 

Și aceste partide, persoane independente și televiziuni mai au o mare problemă: cea legată de religie. 

Religia este un lucru intim, nu trebuie să te lauzi cu asta. Dacă te lauzi cu așa ceva, nu ești credibil și cu siguranță nu ești sincer, vrei doar să manipulezi oamenii, să îi păcălești să te creadă mai bun decât ești. 

Poți să fii om bun, cinstit, fără să fii religios. 

Pe de altă parte, poți să mergi zilnic la biserică, dar să comiți tot... Codul Penal.  

Sunt persoane care au fost foarte credincioase, credincioase chiar până la credulitate, dar în urma unei tragedii și-au pierdut credința. De asemenea, sunt persoane care au altă gândire, altă cultură, au citit alte cărți. Aceste persoane se vor simți jignite de atitudinea celor ce vor să pară foaaaarte credincioși.

     Tabăra 2. Tabăra ăstora care sunt la putere acum și cred că țara e moșia lor, iar cetățenii sunt sclavii lor. 

Dar... au dreptate atunci când cer ca justiția să fie corectă, marii corupți să fie pedepsiți. Ar fi bine să fie sinceri când pretind o justiție corectă, dar nu știu cât de sinceri sunt. Căci atitudinea pe care o au față de popor, nu dovedește bune-intenții.

Cât despre atitudinea față de cei ce se laudă cu viața personală, la fel cum se laudă ceilalți cu religia, astea sunt lucruri urâte. Viața personală e treaba fiecăruia, e intimă (ca și religia), nu te lauzi cu ea, că nu interesează pe nimeni. Altele sunt problemele reale ale societății. Dar, probabil de aceea se inventează false probleme, ca să ne distragă atenția de la adevăratele probleme.

       În concluzie, care sunt buni și care sunt răi pentru țară ? Cine ar fi bun la conducerea țării ? Eu aș vrea pe cineva cu gândire logică, care să ia doar calitățile de la fiecare tabără. Dar astea sunt speranțe deșarte, asemenea oameni nu vom avea niciodată la conducerea țării pentru că oamenii sunt răi și sunt multe interese murdare.     (Gabriela Morar).

Hoția e răsplătită, iar hărnicia e pedepsită

   Hoția e răsplătită, iar hărnicia e pedepsită în demoNcrația românească. 

     Comuniștii ne-au învățat că trebuie să fim harnici, căci : "Cine-i harnic și muncește / Are tot ce-i trebuiește". Apoi sloganul acela comunist, foarte disprețuit de politicienii noștri democrați : "Nici muncă fără pâine / Nici pâine fără muncă". 

      Ne-au îndemnat să învățăm : "Cine are carte, are parte", "Învățați, învățați și iar învățați".

     Tot comuniștii ăia răi, ne-au învățat că trebuie să fim cinstiți. "Cine fură azi un ou / Mâine va fura un bou". Și o altă povață spunea că nu trebuie să ai încredere în omul mincinos, căci omul mincinos e și hoț : "Cine minte, și fură".

      Povețe comuniste ! Democrația post-decembristă le-a aruncat la gunoi. Acum avem alte valori : 

     - omul trebuie să fie șmecher ;

    - "hoțul neprins e negustor cinstit" - un proverb mai vechi, dar mai actual decât oricând. Cine să îl prindă pe hoț ? Cine să facă dreptate ? Doamna aceea oarbă, cu cântarul ? Dacă hoțul pune niște valori materiale (bani, aur, etc.) pe cântar, doamna aia oarbă ce va spune ? Va spune : "Acest hoț e negustor cinstit ! Și e liber să facă tot ce vrea" ;

    - să nu îți pese de nimeni și de nimic, să faci, să comiți orice pentru binele tău și al familiei și găștii tale ;

    - munca este pentru fraieri, deștepții au alte metode de îmbogățire ;

    - pentru a intra la o școală bună, pentru a-ți lua examenele, nu trebuie să înveți, nu e nevoie de inteligență. Trebuie doar să ungi rotițele. La fel se va proceda și la angajare.

      E din ce în ce, tot mai bine ! Mai nou, dacă te pune dracu să fii harnic, vei fi taxat, vei fi amendat, pedepsit ! Hărnicia trebuie amendată, pedepsită ! Cultivi legume în grădina ta personală (nu în grădina statului), primești amendă, ticălosule. Cine te-a pus să fii harnic ?! Legumele pline de chimicale și modificate genetic, din magazine, cine să le cumpere ? Nu le mai vrei ?! Vrei să le dai exemplu și altora ?! Să nu se mai vândă legumele pline de chimicale din magazine, din cauza unora ca tine ? Și ce dacă nu au nici un gust ? Și ce dacă fierb foarte greu ? Și ce dacă par a fi din plastic ? 

   ( Ați uitat ce brânzeturi ați consumat pe vremea marinarului ? Mă rog, adevărul este că nu a durat mult pentru că lumea pur și simplu nu le mai cumpăra. Cumpărai brânză din orice magazin, era la fel : cauciuc. Făcută se pare, din ulei de palmier. Cumpărai din piață, era la fel, pentru că vânzătorii din piață nu erau producători de lactate, erau bișnițari. Cumpărau și ei acea "brânză" și o revindeau. Te întrebai unde dispăruseră toți producătorii de lactate ? De ce nu aveau voie să vândă ? Da, știu de ce. Ca să ne oblige să cumpărăm cauciuc în loc de brânză. Dar după câteva luni, s-a renunțat la brânza falsă pentru că nu o cumpăra nici dracu.) 

    Taxa pe hărnicie - marca Iliuță Cheliuță. Te pune Necuratul să fii harnic ? Amendă ! Întrebare : care e baza legală pentru toate măsurile anti-cetățeni ? Nu există ! Statul e dator să își protejeze cetățenii și să găsească soluții pentru bunăstarea lor ! Altfel, ce rost mai are ? Pentru ce să mai avem clasă politică, dacă nu e bună de nimic ?    (Gabriela Morar).

Lista rușinii e plină de politicieni paraziți

    -  Ai auzit, Ioane vestea cea nouă ? Dacă nu plătești fuguța muuuuult mai mult decât datorezi, nenea boloooo...jaaaaf te puuuuneee pe...

    - Pe ce dracu mă mai pune ? Că m-a pus deja pe pastile. Când am văzut ce măsuri ia împotriva noastră, mi-a crescut tensiunea, am chemat Salvarea. Dar acum nici bani de medicamente nu mai am. 

     - Și cu ce te tratezi de tensiune ?

     - Cu aer ! Și cu apă !

     - Nu cred că e un tratament bun.

  - Altul nu am, mulțumită lui Iliuță Cheliuță.

     - Taci ! Să nu spui nimănui că te tratezi cu aer și apă. Dacă află nenea Iliuță, te taxează. El are un talent foarte mare : pune taxe pe orice ! Cred că în curând o să taxeze și vrăbiuțele fiindcă ciripesc ! 

     - Nu le-ar strica ! Că prea sunt guralive !

    - Da, dar taxa aia nu ar plăti-o ele, ci tu ! 

     - Cum adică ?!

     - Ele nu au bani !

     - Și ce ?! Eu am ?!

     - Din puținul pe care îl ai !

     - Adică din mai-nimicul pe care îl am.

    - Dacă nu m-ai ascultat ! Eu ți-am spus să intri în politică dacă vrei bani mulți. Chiar nemunciți ! 

     - Ți-am spus că nu pot primi nici un leu dacă nu îl merit. Așa am fost educat. Prin urmare, ce dracu să caut în politică ? Nu am talente de hoț și nu mă interesează. Îi disprețuiesc maxim pe hoți. Politica nu e pentru oameni ca mine.

     - Ei, atunci lasă că e pentru alții. Uite de exemplu, nenea ăsta... Bolo...jaf. Pentru el e bună politica. Și după ce îți pune o mie de taxe absurde, când te-a lăsat fără para chioară, ce face ?

     - Îți dă înapoi banii furați !

   - Nu mai visa ! Te pune pe o Listă a rușinii dacă nu continui să plătești taxe absurde pentru îmbogățirea paraziților.

     - Lista aia e pe hârtie ? Dacă da, să mi-o dea și mie, că mereu uit să cumpăr hârtie igienică. Uneori uit, alteori nu am bani, mulțumită dumnealui, nea Iliuță. Da, bă, nea Iliuță, mulțumită iubirii tale imense pentru poporul ăsta, nu mai avem nici bani de hârtie igienică. Așa că, dă-ne lista aia, avem MARE  NEVOIE !!!  Nevoie mare, înțelegi nea Iliuță ?!

     - Noi poporul, trebuie să facem o Listă a Rușinii care să cuprindă toți politicienii corupți, toți politicienii care și-au bătut joc de țara asta și de poporul ăsta în ultimii 36 de ani. LISTA PARAZIȚILOR  !!! Lista politicienilor care au zero respect pentru popor ! Lista politicienilor care nu înțeleg care este rostul lor. 

     - Rostul lor este să slujească poporul, să facă totul pentru bunăstarea cetățenilor ! Dar ei ce fac ? Se comportă ca niște boieri, stăpâni de sclavi.

   - Sau ca niște paraziți, care distrug munca cetățenilor, munca albinuțelor harnice.

      - Așa e, de o parte suntem noi, poporul, albinuțele harnice. De partea cealaltă sunt ei, politicienii asupritori, paraziții. Și paraziții vor să facă o listă a rușinii împotriva albinuțelor ???!!! De ce ?! Nu muncesc destul albinuțele ?! Asta e CULMEA NESIMȚIRII !!! În loc să ne mulțumească, să își ceară mii de scuze (pentru că ne cam deranjează cu atitudinea lor ticăloasă) și să ne zică "sărut-mâna" !

     - Haideți români ! Să facem LISTA RUȘINII cu politicienii PARAZIȚI care își bat joc de țară ! O listă foarteeee lungă !    (Gabriela Morar).

    

Nu gândim la fel

   Omul necinstit, hoțul vrea să obțină bani, bunuri materiale, funcții pe care nu le merită.

   Omul Cinstit și muuuuult prea binevoitor își zice: "Îl îngăduim pe hoț de data aceasta. Doar de data aceasta. Îi dăm bani, apoi gata, scăpăm de el. Ne va lăsa în pace și noi ne vedem de treburile noastre în liniște și pace, fără să ne mai deranjeze oamenii ăștia necinstiți."

    Dar hoțul nu gândește așa. El nu își va spune : "Gata, Omule Cinstit, mi-ai dat, acum te las în pace." Nuuuu ! El nu va gândi așa, dimpotrivă. Hoțul își va spune: "Omule Cinstit și fraier, dacă te-am păcălit o dată, voi încerca să te păcălesc și a doua oară, și a treia oară, și a patra oară ! Și a suta oară ! Și... la infinit ! Cât vei îngădui să te fur și să te înșel, atât te voi fura și te voi înșela. Până vei rămâne fără nimic ! Căci, câinele nu pleacă de la mâncare. Și... prost nu e ăla care cere, ci ăla care dă. Cât vei îngădui să te fur, atât te voi fura ! Nu mă voi împiedica de bun-simț sau de moralitate, că nu știu ce sunt astea. Mi se pare că sunt vorbe goale, care nu duc la îmbogățire. Deci, Omule Cinstit, banii jos ! Dă tot ce ai !" Asta e gândirea omului penal.

   Dar tu, Omule Cinstit, dacă vrei să scapi de infractori, nu le da ceea ce îți cer, dă-le ce merită ! Căci dacă le dai ceea ce vor, nu vei scăpa de ei niciodată ! În schimb vei scăpa de toate bunurile și valorile tale ! Nu cred că vrei asta !   (Gabriela Morar).