Viitorul țării e pe mâini bune

     La școală, profesoara-dirigintă:

    -  Georgel, tu ce vrei să te faci când vei fi mare?

   -  Vreau să mă fac maestru. Am văzut eu la tv. Prin diverse emisiuni, cum toți își spun unii altora "Maestre". Vreau să mi se spună și mie "Maestre". Mama spune că țara asta s-a umplut de maeștri, că e epidemie de "maeștri". Zice că pe vremuri erau foarte puțini maeștri. Mama spune că acum dacă un individ știe să lălăie un cântecel, să strige un tra-la, la-la-laaaa sau un tri-liiiii-lili, gata, i se spune: "Maestre". Sau dacă știe să facă o ciorbă, gata vere, e declarat maestru. Chiar dacă ciorba e proastă.

    -  Dar tu, Dănuț?

   -  Eu vreau să mă fac judecător. Eu vreau să împart dreptatea!

    -  Să o împarți? Și cum o împarți? 

   -  Cum? Nu te îngrijora tu! O să îmi spună partidul cum.

   -  Copii, lăsați politica, intervine profesoara. Dar tu Ionică, ce vrei să te faci?

    -  Eu vreau să mă fac mafiot politic.

    -   Cum?! De ce?!

    -  Ca să îl văd pe Dănuț, împărțitorul dreptății, cum stă în poziție de drepți în fața mea. Și cum mă întreabă: "Ce ordin dați, șefule?" Iar eu îi voi spune: "Infractorii să fie eliberați! Urgent! " Iar Dănuț o să-mi răspundă: "Am înțeles, să trăiți!".

  - Vai, copii! Ce păreri urâte aveți voi despre politicieni și despre... dreptate.

  -  Doamna profesoară, ar trebui să îl auziți pe bunicul, spune Ionică.

    -  Și pe tata, spune Georgel.

   -  Și pe mama. Și pe bunica. Și pe mătușa. Și pe unchiul, spun toți elevii, unul după altul.

    -  Dar tu, Romulus?

    -  Eu mă fac hoț.

   -  Asta nu e meserie! spune profesoara supărată.

    -  Se câștigă bani frumoși din asta? Se câștigă! Atunci de ce spuneți că nu e meserie? 

    -  Copiii, meseria e brățară de aur, spune un proverb înțelept, așa cum sunt aproape toate proverbele, spune profesoara.

   -  Vedeți că sunteți de acord cu mine? Asta vreau și eu. Aur. Mult aur, kilograme de aur. Și vreau și palat. Cu turnulețe.

    Aceasta a fost o oră de dirigenție. Profesoara-dirigintă a dorit să afle ce planuri de viitor au elevii ei. Și a aflat. Viitorul țării pare să fie pe mâini bune dacă majoritatea elevilor gândesc precum elevii ei.     (Gabriela Morar, gabrielamorar.blogspot.com).