POLIŢAII E CULŢI RĂU, BĂ FRATE !

Pentru prima dată în viaţă vedeam o mare minune : un poliţai în faţa unui raft de cărţi ! Mare minune mare ! Dar părea că se cam uită la cărţi aşa, cum se spune, ca mâţa-n calendar. Ce s-o mai lungesc, am fost tare mirată, nu m-am putut stăpâni şi l-am întrebat :

-     Ce cultură ai, domn’ poliţai ?

-     Am cultură de cartofi, bă frate.

-     Da’ cărţile îţi plac ?

-     Cărţile ? Îmi place cărţile, cum să nu, bă frate. Aş juca cărţi toată ziua, bă frate.

-     Ai comis o cacofonie.

-     Da, dimineaţă la baie. Încă mă mai doare stomacul, băăă frateeee !

-     Te întrebam despre cărţi de citit. Ca astea din raft.

-     Am citit unaaaaa, băăăă frateeeee !

-     Cum se cheamă ?

-     Abecedar, bă frate.

-     Frumoasă carte ai citit, domn poliţai. Bă frate, ca să te citez.

-     Dar mă cam inervează ! Bă frate ! Ce carte-i asta ?!

-     Poate te enervează, vrei să spui.

-     Care-i diferenţa ?

-     Dacă ceva ne produce nervi, înseamnă că ne enervează.

-     Exact asta zic şi eu, bă frate ! Mă inervează rău de tot, bă frate !

-     Numai muşchii se inervează ! Oamenii se enervează ! Degeaba îţi explic, e greu să înţelegi. Mai bine spune-mi de ce te enervează Abecedarul ?

-     Nu l-ai văzut ce mare-i ? Are o grămadă de foi, bă frate ! Am nevoie de vreo 30 de ani să-l dau gata. Da’ până la pensie tot îl citesc ! Am ajuns la litera M, bă frate.

-     Evoluezi foarte bine ! Dar despre acordul subiectului cu predicatul ai auzit ?

-     Nu-s de acord, bă frate !

-     Cu acordul ?

-     Cu acordul !

-     Deci nu eşti de acord cu acordul. Îţi place dezacordul, domn’ poliţai ?

-     Mult ! Sunt în total dezacord cu predicatorul, bă frate !

-     Cu predicatorul ?!!! Da’ ce treabă are el ?

-     Are treabă ! Că zice să nu furi, bă frate. Atunci eu ce fac ? Ce muncesc ?

-     Păi, muncă cinstită.

-     Sigur că da, bă frate !

-     Deci acordul dintre subiect şi predicat…

-    Cu predicatorul nu-s de acord, bă frate. Dar cu subiectul sunt de acord, bă frate.  Să-l lase în pace pe subiect, bă frate ! Că eu când eram mic mergeam cu el la furat, bă frate.

-     Cu cine ?

-     Cum, cu cine ?! Cu subiectul, bă frate !

-     Cum adică, cu subiectul ?!

-    Cu Ionică, bă frate. Acum e subiect de anchetă, că l-au prins la furat, băăăă frateeee ! Am încercat eu să-i pun pile, bă frate, că-i cunosc pe magistraţi, bă frate, dar…

-     Fapta asta se cheamă trafic de influenţă, domn poliţai. Cum să încerci să-i pui pile ? Doar nu vrei să fii penal ?

-   Nu înţelegi că e prietenul meu din copilărie, bă frate ? Nu înţelegi că mergeam la furat împreună, bă frate ? Atunci nu eram penal, bă frate ? Bietul meu prieten, Ionică. Bă frate ! Auzi, Ionică e subiect de anchetă, bă frate ! Sigur că sunt de acord cu subiectul Ionică, bă frate ! Dar nu-s de acord cu predicatorul, bă frate ! Sunt sătul de predicile lui, bă frate ! Auzi, cică : “Să nu furi”, bă frate !

-     Eu vorbeam despre alt acord.

-     Să nu mă crezi prost, bă frate ! Ştiu la ce acord te refereai, bă frate.

-     Nu sunt convinsă că ştii.

-   Ba ştiu, bă frate. Te refereai la acordul ăla pe care îl semnează două persoane, bă frate !

-    Acela se mai numeşte contract şi nu la contract mă refer ! Mă refer la acordul subiectului cu predicatul.

-   Exact asta spun şi eu, bă frate ! A încercat predicatorul să-l convingă pe subiectul Ionică să semneze acordul ăsta, de care zici…

-     Eu nu zic…

-     Prin care subiectul s-ar fi obligat să nu mai fure ! Eu nu am fost de acord ! Subiectul nu va semna niciodată un asemenea acord ! Niciodată !!! JOS ACORDUL !!! BĂ FRATE !       (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).