MARE NECAZ ARE UN EDIL

Mare necaz a dat peste nea Ionică de la Primărie. Vila lui cea mare şi luxoasă, făcută din bani furaţi, scuze, vreau să zic, din bani curaţi, e în pericol să fie demolată. De ce ? Păi, uite ce s-a întâmplat :

În parcul cel frumos al oraşului erau nişte copaci seculari. Dar, copacii aveau paraziţi, respectiv la 12 metri înălţime, îşi făcuseră cuiburi două familii de ciori. Nea Ionică de la Primărie a spus că e prea complicat să strici nişte cuiburi aflate la o înălţime aşa mare şi ar fi mai simplu să fie tăiaţi copacii. Copacii seculari, plantaţi de strămoşii noştri ! Din păcate, dacă un cap pătrat are foarte multă putere, face mari prostii. Şi aşa, copacii au dispărut. Dar cele două familii de ciori au fost nevoite să se relocheze. Şi ghici unde s-au relocat ? Fix pe viloiul lui nea Ionică de la Primărie. Căci păsările, ce şi-au zis : “Păsărică, mută-ţi cuibul şi te du pe vila lui nea Ionică, măi, dragă, păsărică”. 

Acum nea Ionică de la Primărie va trebui să-şi dărâme vila, că altfel cum să scape de cuiburile de ciori de pe acoperiş ?!       (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

VICTORAŞ, CRINUL ALB, KLAUS ŞI BABA CLOANŢA

În Ţara Păcălelilor, a fost nuntă mare. Un Făt-Frumos pe nume Victoraş cel Victorios s-a căsătorit cu o Ileană-Cosânziană pe nume Crinuţa sau Crinul Alb-Gălbui. Peste şapte milioane de nărozi (norod = popor, nărozi = cetăţeni din popor) au participat la nuntă.

La nuntă, Crinuţa l-a invitat şi pe vecinul lor, Zmeul Zmeilor, care se mai numea şi Klaus. Acesta văzu ce bine se trăieşte în familia Crinuţei (cred şi eu ! Că doar Victoraş are victorie după victorie). Drept urmare, Zmeul Zmeilor pe nume Klaus, în calitatea sa de terţă persoană în actul de căsătorie a lui Victoraş cu Crinuţa, a spus :

-         Eu, vecinul vostru, Zmeul Zmeilor, vă anunţ că începând de mâine, voi fi invitat permanent la voi la masă.

-         Dar, stimate vecine, tu nu faci parte din familia noastră. Eu, Victoraş, m-am unit cu Crinuţa, nu cu tine. Tu nu faci parte din familie, deci nu poţi veni zilnic la masa noastră.

-         Ba da !

-         Ba nu !

-         Atunci va trebui să divorţaţi !

-         Ceee ?!

-        Să di-vor-ţaţi ! N-am fost destul de clar ?! Vrei să mai repet o dată ? Eu sunt Zmeul Zmeilor ! Eu dacă spun o dată o vorbă, e vorbă ! Totuşi îţi mai spun o dată, aşa, mai pe înţelesul tău : ori eu primesc de la voi ceea ce am cerut, ori nu primesc şi atunci voi TREBUIE să vă despărţiţi !

-         Nu, dar…, nu înţeleg. Tu nu erai în calcul, când noi ne-am căsătorit.

-         Dar sunt acum.

-    Căsătoria e un contract între două persoane. Nu poate veni o a treia persoană să modifice contractul. Şi încă post-factum ! Nu se poate aşa ceva, spune Victoriaş, dar interesant, pe un ton mieros.

-       Eu nu mai am nimic de zis, a spus Zmeul, apoi a luat-o pe Crinuţa de mână şi a dus-o  la el acasă.

Un timp, Crinuţa a gătit păpică bună pentru Zmeu.

Într-o zi, trecea pe la poarta Zmeului, Baba Cloanţa, care se mai numeşte şi P. D., adică Prima Doamnă. Cloanţa i-a spus Zmeului :

-         Zmeule, frumosule, frumoasă e Crinuţa ta. E ca un Crin Alb. Dar să ştii că dacă mă iei pe mine în locul ei, eu pot fi frumoasă ca un trandafir.

-         Ca un trandafir ?!? Uuuuuaaaauuuu, ce mult îmi plac trandafirii ! Ce fel de trandafir ?

-         Trandafir portocaliu !

-         Foarte frumos ! Îmi place mai mult trandafirul portocaliu decât crinul alb, a spus Zmeul şi i-a dat papucii Crinuţei, cu toată păpica ei bună cu tot.

Până acum Baba Cloanţa, tot urâtă a rămas. Nu seamănă deloc cu un trandafir, ci, mai degrabă, cu un şobolan. Mai ales că-i şi roade buzunarele Zmeului. Zmeul se trezeşte că are buzunarele rupte şi nu ştie de ce. Habar n-are că-i le roade Cloanţa.

Iar Crinuţa a rămas pe drumuri, e a nimănui.

Victoraş îşi caută altă familie.

Zmeul Zmeilor are speranţe mari de viitor, graţie succeselor din ultimul timp. (ssssttttt, “succese” – aşa crede el, dar eu vă spun un secret : succesul cu Baba Cloanţa e cel mai tare. Ce va păţi bietul Zmeu…...).

               Va urma.             (“Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

EFECTUL RECLAMELOR

Ginela şi Gigel sunt în vacanţă la bunici şi trebuie să se suporte vreo două, trei zile, căci au fost lăsaţi singuri acasă.

-         Copii, o să fiţi singuri două, trei zile. Aveţi mâncare în frigider. V-am cumpărat şi două tigăi, poate vreţi să faceţi cartofi sau omletă. Să fiţi cuminţi, le-a spus bunica.

-         Ca întotdeauna, bunico.

După trei zile, se reîntorc bunicii. Frigiderul se golise. Oare au mâncat toate mezelurile, doi copii, în doar trei zile ? Dar, nu. Bunica a descoperit mezelurile în coşul de gunoi.

-         De ce aţi aruncat mezelurile ?

-         Ne-am uitat la Tv. şi le-am văzut în reclame.

-         Dar, copii, rolul reclamelor este ca produsele să se consume, nu să se arunce.

-       Aşa crezi matale, bunico. Uită-te mai atentă la reclame şi o să vezi adevărul.

-         Ce vorbeşti ?

-         Ai văzut cum arată nenii şi tantile din reclamele alea ?

-         Mda, sunt cam grăsuţi.

-        Au cel puţin 150 de kilograme. Acum ai înţeles de ce le-am aruncat ? Nu vrem să ajungem şi noi, aşa. Ştii ce ar mai lipsi ? Ar lipsi doar ca nenii şi tantile din reclamele alea să ne spună aşa :  „Ce mănânci, aia eşti. Uitaţi-vă la noi ce mâncăm şi cum arătăm. Cine face ca noi, ca noi să păţească.”

-         Dar tigăile unde sunt ?

-         Le-am aruncat.

-         De ce ?

-         Ne-am uitat la reclamele la tigăi. Şi am înţeles acelaşi lucru, ca în cazul reclamelor la mezeluri.     (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

ĂLA MICU’ PICĂ

Familiile A, B, C şi D, plus Bâlbâilă stau în grădină la un pahar de vorbă, sau mai bine zis, stau de vorbă, la un pahar. D-l Alcooleanu şi d-l Beţivescu sunt deja afumaţi. Fiul familiei Beţivescu, în vârstă de patru ani, s-a urcat pe o masă, atras de nişte sticle cu care vrea să se joace. Văzându-l că se dezechilibrează, d-l Consumeanu spune :

-         Ăla micu’ pică.

-         Bine ar fi, zice d-l Derutescu.

-         Cum să fie bine ?!

-         Ar avea şi românii o viaţă mai bună.

-         Crezi ? Mă Bâlbâilă, tu ce părere ai ? Auzi ce zice D, cică dacă pică ăla micu’, va fi bine.

-         Eu zic că, că, că tă, tă, tătucul e ma, ma…

-         Cum, tătucul e mama ?

-         E ma, ma, ma, ma, ma, marea be, be, be, be, belea. Că, că pe, peş, peştele de la ca, ca, cap se-mpute, pute. Şi bu, bu, buruiana din gră, gră, grădină trebuie scoasă cu ră, ră, rădăcină. Dacă ai o Bă, Bă, Bălărie sau un Tra, Tra, Trandafir sălbatic trebuie să-l în, în, îndepărtezi cu ră, ră, rădăcină. Degeaba în, în, îndepărtezi numai un bo, bo, bo, boboc, boc.          (S. 26.06.2011).       (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

DICŢIONAR AMUZANT 4: I, Î, L, M, N, O, P, R.

1)      Ienupăr = acea ie nu-i din păr ;

2)      Încă o lecţie = în colecţie ;

3)      Închisoare = soarele închis ;

4)      Întrebare = spaţiul dintre bare ;

5)      Liliac = acul lui Lili ; Lili are ac ;

6)      Liliana = Lili şi Ana ;

7)      Mânărită = mâna Ritei;

8)      Medalion = Meda e la Lyon ;

9)      Mituit = uitarea mitului ;

10)  Muşamaliza = muşamaua Lizei ;

11)  Nervos = osul nervului ;

12)  Noroios = un os în noroi ;

13)  Ocolită = o colită ;

14)  Omisiune = o anumită misiune ;

15)  Omoară = o moară ;

16)  Opoziţie = o anumită poziţie ;

17)  Opta = a alege opţiunea cu numărul opt ;

18)  Opune = a o pune ;

19)  Paparude = rudele papei ;

20)  Paralele = ele au parale;

21)  Parapantă = o pară pe pantă ;

22)  Parcare (de maşini) = are parc (de maşini) ;

23)  Parvenit = un venit par ;

24)  Poluat = un pol luat ;

25)  Portocală = port o cală ;

26)  Portofel = un fel de port ;

27)  Popas = popa e un as ;

28)  Popasul = sulul popii ;  asul popii ;

29)  Portabil = port abil ;

30)  Postură = ură pentru post ;

31)  Prăjitură = a se prăji o tură ;  prăjit cu ură ;

32)  Prevenit = înaintea venitului ;

33)  Procuratură = a procura o tură ;

34)  Profana = Ana e proafă ;  pentru fană ;

35)  Promisiune = pentru misiune ;

36)  Pronume = pentru nume;

37)  Prostie = prost cu ie ;

38)  Provenit = pentru venit ;

39)  Proverbe = pentru verbe;

40)  Puterea = pute şi e rea;

41)  Restaura = aură cu rest ;

42)  Roman = romul anului ;

43)  Romantic = un rom antic ;

44)  România = mânia romului ;

45)  Roşia Montană = roşie de munte, necoaptă, adică: gogonea ;           (Din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).