POPORUL NU E MOALE !

Georgică şi Pantelică se întâlnesc la un pahărel de tărie. Iar la cârciumă, după ce consumă multă tărie, devin şi ei, ca toţi confraţii de pahar, cei mai tari şi cei mai viteji.

-         Pari obosit.

-         Mi-e somn de pic, spune Pantelică în timp ce cască cu poftă.

-         Şi mie mi-e somn un pic, răspunde Georgică căscând cu poftă.

-         M-a enervat şi nevasta. Cică sunt moale, că sunt un adormit, un căscat, că nu ştiu să-mi apăr interesele şi toţi escrocii mă calcă-n picioare. M-a poreclit Căscatul şi  Adormitul.

-         A mea m-a poreclit Somnorosul. Dar nu-i adevărat ! Nu sunt somnoros !

-         Te cred ! Nici eu nu sunt căscat !

-   Nevastă-ta parcă e înţeleasă cu a mea. Şi a mea tot aşa. Cică : “Mă Somnorosule, te calcă în picioare toţi escrocii”.

De la o masă, un Mitică se bagă-n vorbă :

-     A mea, din Pămpălăul nu mă scoate.

-         Unii spun că aşa ne-ar fi firea, că am face parte dintr-un popor moale…

-         Asta e o mare minciună !

-          Mie-mi spui ?

-       Nu facem parte dintr-un popor moale ! Nu !!! Când suntem călcaţi în picioare ne enervăm cumplit ! Facem scandal mare ! Ne revoltăm !

-         Normal ! Se spune chiar că suntem de mămăligă, că cine a văzut mămăligă să explodeze ? Auzi, tupeu ! Noi, mămăligă ?! Noi, mă ?!!!

-         Nu suntem mămăligă !

-        Nu !!! Un exemplu că nu suntem o naţie de mămăligă, sunt chiar eu. Uite-mă aici, dovadă vie. Eu sunt Pantelică cel Viteaz sau Pantelică Fără Frică !

-         Şi eu la fel, eu sunt Georgică Fără Frică ! Suntem bătăioşi ! Suntem viteji !

-         Suntem demni de strămoşii noştri !

-     Asta zic şi eu, suntem demnii urmaşi ai unor strămoşi viteji ! Nimeni nu ne calcă pe noi în picioare !

-         Nimeni !

-         Mă, eu când mă enervez, îi bat pe toţi cei ce mă enervează. Pe toţi îi bat ! Uite, de exemplu, ieri am aflat că se închide spitalul din localitate, că se desfiinţează firma la care lucrează soţia, că scad pensiile şi salariile şi că ne taie lumina, că n-am avut bani s-o plătim de trei luni. Toate veştile astea le-am primit într-o singură zi ! M-am enervat cumplit. Mă, eu când mă enervez, fac urât de tot, fac…, fac… revoltă ! Asta fac eu când mă enervez !

-         Şi i-ai bătut pe toţi cei care te-au enervat.

-      Fii sigur că i-am bătut. Trebuia să dau palme cuiva ! Primul pe care l-am bătut a fost vecinul Ion cu care m-am întâlnit pe stradă. I-am dat cinci perechi de palme, de-a văzut stele verzi !

-         Da’ de ce te-ai enervat pe el ?

-       Fiindcă pe el l-am întâlnit pe stradă. Dacă te întâlneam pe tine, mă enervam pe tine.

-         M-a ferit Dumnezeu.

-         Apoi am mers acasă şi m-am enervat pe…

-         Pe cine ţi-a ieşit primul în cale.

-         Vezi, că ştii ?

-         Cine a fost nefericitul ?

-         Un fotoliu ! Scândurele l-am făcut ! Apoi l-am aruncat în curte !

-         Da’ te-ai enervat, nu glumă !

-         Mie-mi spui ?

-         Apoi a apărut nevasta. M-am enervat cumplit !

-         Să nu-mi spui c-ai bătut-o.

-         Ei, sunt eu viteaz, dar nici chiar atât de viteaz nu sunt ! Îşi cumpărase o rochie nouă şi pantofi noi tocmai acum când e criza asta aşa mare. Şi nici facturile nu sunt plătite, şi urmează să ne taie lumina… Iar ea îşi cumpără rochie şi panofi ! Cum să nu înnebuneşti de nervi ? Muream de nervi ! Trebuia să dau cuiva palme !

-         Şi nevestei, nu puteai.

-         Atât mi-ar fi trebuit, să îndrăznesc măcar să zic ceva.

-         Ei, şi dacă ziceai, ce păţeai ?

-     Ce păţeam ?! Pedepse grele : foame o săptămână plus reparaţii şi diferite munci grele, zilnic în casă, curte şi grădină. Aşa că am plecat de acasă, să-mi descarc nervii pe cineva. Pe oricine-oi întâlni.

-         Şi ai  avut noroc ?

-         Da, l-am întâlnit din nou pe Ion.

-         Păi, tocmai îi dăduseşi cinci perechi de palme.

-         I-am mai dat cinci !

-         Deci al doilea cetăţean pe care te-ai enervat cumplit, a fost…

-         Tot Ion.

-        Înţeleg. Deci, primul care a luat palme a fost Ion, iar al doilea, tot Ion. Acelaşi Ion.

-         Acelaşi. Apoi am mers acasă şi am distrus un dulap. După aceea am început să mă calmez.

-         Bravo, ai reuşit să scapi de nervi.

-         Am scăpat total de nervi. Că a venit soţia, a văzut ce pagube am făcut şi m-a dat afară. A zis că o lună nu mai am ce căuta pe-acasă. Azi-noapte am dormit în stradă.

-         Şi ce vei face timp de o lună ?

-         Cred că merg la Ion. Poate mă lasă să dorm la el. Crezi că am şanse ?

-         Dacă îl rogi frumos… poate.

După două zile :

-        Te-a primit Ion la el ? Ai unde să dormi ?

-         Nu m-a primit. A zis să-i cer iertare, în public.

-         Şi ?

-       Şi m-am enervat. I-am mai dat cinci perechi de palme ! Acum, ce să fac ? O să dorm pe stradă o lună… Ion nu mă primeşte fiindcă sunt prea viteaz. Nevasta îmi zice “Căscatul” şi “Adormitul”, dar când în sfârşit îi dovedesc că sunt viteaz, mă dă afară. Tare nedreaptă e lumea asta.

-         Dacă vitejia e… aşa mare…         (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).