CUM SE ÎNŢELEG OLTENII

În prag de alegeri, doi politicieni merseră să discute cu lumea din piaţă, despre viaţă. Politicienii veniră şi plecară, vorba aia "fuse şi se duse", iar oltenii din piaţă rămaseră cu promisiunile şi cu minciunile. Şi dădură de ştire la toată lumea :

-         Fură pe la noi doi politicieni.

-         Numai doi ?! Fură toţi.

-         Ba nu fură toţi. Fură numai doi.

-         Cum să fure numai doi ? Tu nu văzuşi ce hoţie generală e la noi în ţară ?

-         Nu mă, nu fură ! Fură !!

-         Fură, fură !

-         Nu fură.

-         Ba fură !

-         Nu fură, fuseră. Fuseră şi se duseră.

-         Auzi, cică fură pe la noi prin piaţă, doi politicieni.

-         De ce fură ?

-         De foame, îşi dădu cu părerea Ion.

-         Fugi, domnule. Ăştia nu fură de foame. Ăştia fură din obişnuinţă.

-         Ce ziceaţi ? Fură politicienii pe la noi prin piaţă, de foame ? Şi ce furară ? Cartofi ? Ceapă ?

-         Nu furară. Veniră.

-         Nu înţeleg, cum adică, veniră la noi, de foame ? Şi îşi făcu cineva pomană cu ei, cu un cartof, o ceapă, ceva ? Poate veni criza şi la ei, săracii, dacă veniră la cerşit.

-         Încă nu veni criza la ei, dar o să vină şi la ei dacă nu mai câştigă alegerile. Acum fură la cerşit de voturi.

-         Cum : "fură la cerşit de voturi" ? Asta înseamnă că fură voturi, nu cartofi şi ceapă ?

-         Acum veniră la cerşit de voturi, dar în curând vor veni la cerşit de cartofi şi ceapă.

-         Asta dacă nu mai fură voturi.

-         Sau dacă fură mai puţine. Cum zicea un preşedinte de partid : "ăştia furară mai multe voturi decât noi, d’aia câştigară."          (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).