PAPAGALUL LUI PANFIL

-         Să vezi ce am păţit. Am mers până la Cluj să-mi cumpăr un papagal, povesteşte Panfil.

-         De ce tocmai la Cluj ?

-         Am auzit eu, că acolo ar fi tatăl papagalilor. Am văzut unul prăpădit, mic, chel.

-         Cum, chel ?

-         Aşa, cu mutră de primar. Zic : "Mă, ce mutră de primar are ăsta." Dar vânzătorul zice : "Domnule, dacă îl luaţi pe ăsta, n-o să vă pară rău. E vorbitor. Vorbeşte propoziţii întregi." "Mă, zic, dacă-i aşa vorbăreţ, îl iau. Numai să nu fie bârfitor". Zice : "Nu vă temeţi, că nu-i."  "Aş vrea, mai ales, să fie discret. Să nu mă pârască la nevastă, dacă vede că mai fac şi eu câte o treabă."  "Nu te pârăşte, domnule, fii liniştit. Ăsta e discret. Uite, l-ai şi jicnit cu o asemenea bănuială. Uite cum s-a bosumflat."  "Dar, aş vrea, ca dacă o vede pe nevastă-mea că face câte o trebuşoară, să-mi spună."  "Îţi spune, d-le, fii sigur. Cum să nu-ţi spună ?"  "Păi cum, că ai zis că e discret ?"  "Ei, păi nici chiar atât de discret nu e !"

Acestea fiind zise, m-a convins. L-am luat. De cum am ajuns acasă, a început : "Stăpâne, sluga ta ! Stăpâne, sluga ta !". Mai târziu zice : "Eu sunt Poc ! Eu sunt Poc !". Eu am zis : "Puteai să îţi alegi şi tu un nume mai frumos : un Popescu, Ionescu, Codreanu, Văcăroiu, Roman. Dar dacă aşa vrei tu, să te cheme Poc, treaba ta. Dacă vrei să te faci de râs, e problema ta". Apoi zice : "Tu eşti Păse ! Tu eşti Păse !" "Eu Păse ?! Păse eşti tu, măi măgarule ! Eşti un măgar de papagal ! Eu sunt Panfil ! Aşa să ştii ! Eu sunt om serios, măi papagalule !". Dar papagalul : "Tu eşti Păse ! Eu sunt Poc ! Tu, primar ! Eu, primar !" 

Atunci am avut o bănuială, anume că papagalul meu zice « p » în loc de « b ». Aşa că l-am testat : "Mă, băiatule, ia zi : Baba" El : "Papa". Spune : "Bălării", el : "Pălării". Zi : "Baba are bălării.", el : "Papa are pălării."  "Zi : "băcănie", el : "păcănie".

 "Mă, papagalule, zic eu, eu sunt Panfil, iar tu eşti papagalul meu ! Repetă după mine : « Tu eşti Panfil, eu sunt papagalul lui Panfil ». Şi am tot repetat asta, timp de două săptămâni.

-         Cine a repetat, tu sau papagalul ?

-         Amândoi. După aceea papagalul a început să zică : "Tu eşti Păse, eu sunt papagalul lui Păse". Asta e tot ce am reuşit. Măcar acum nu mai zicea că e Poc. Dar minunea a ţinut numai două zile. După care a început : "Eu sunt papagalul lui Păse ! Eu sunt Poc ! Eu sunt Poc ! Eu sunt papagalul lui Păse ! Eu sunt Poc ! Eu sunt Poc !"

-         Are şi papagalul tău dreptate.

-         Doar în parte. El nu e papagalul lui Păse.

-         Da, dar Poc… Poc e !      

Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu papagali reali, pardon, cu persoane reale, este pur întâmplătoare.          (J. 12.05.2011).          (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", capitolul I : "Despre politicieni", autor Gabriela Morar).

BUCURIA DE DUPĂ

Bucuria de după alegeri e mare. Naţiunea e fericită căci a scăpat de vechii parlamentari. Au fost aleşi alţii, care au promis că, încă din prima şedinţă, vor lua măsuri în favoarea naţiunii. Şi, întradevăr, încă de la prima şedinţă au decis nişte măriri de salarii. Salariile lor, ale parlamentarilor. Pensii mai bune, tot pentru ei, maşini noi, scaune noi, telefoane de ultimă generaţie, etc. Foarte multe beneficii, şi toate pentru dânşii. Iar cetăţenii întrebau :

-         Dar pe noi, ne-aţi uitat ?

 Dar aleşii, nu i-au uitat nici pe cetăţenii cinstiţi. Pentru ei, au inventat noi taxe şi impozite şi le-au majorat pe cele vechi. Ca să se simtă şi poporul, băgat în seamă ! Să nu creadă că a fost dat uitării !

Apoi, a urmat un mare scandal între putere şi opoziţie. Naţiunea se bucură :

-         E bine că se ceartă. Aşa se vor alege soluţiile cele mai bune pentru binele poporului.

Dar, ţeapă ! Nu se certau de la soluţii pentru binele poporului, ci de la funcţiile ce reveneau partidelor.

Şi tot aşa au ţinut-o, timp de patru ani.

După patru ani, naţiunea e sătulă şi de ăştia, ca de dracu. Vin din nou, alegerile. După alegeri, naţiunea se bucură :

-         În sfârşit, ăştia sunt cinstiţi. Au promis că vor face curăţenie. Se va termina cu hoţia.

Dar, ţeapă ! Imediat după ce noii aleşi s-au instalat, au început să explice de ce continuă şi ei buna tradiţie a corupţiei :

-         Dar, de ce pentru noi nu e voie ? Toţi cei dinaintea noastră au făcut la fel ! Asta e tradiţia ! spun ei, uitând că tocmai promisiunea de stârpire a corupţiei, le-a adus puterea.

Iar lumea se întreabă :

-         Ce vom face când scăpăm de ăştia ?

-         Ce să facem ? Slujbe, deratizare, dezinsecţie… . Ca să scăpăm de draci, de şobolani, de căpuşe… .

După alţi patru ani, se apropie din nou, alegerile. Acum, lumea se bucură dinainte (probabil că şi-a dat seama că bucuria de după, e doar o iluzie) :

-         Uraaa ! Vom scăpa de hoţii ăştia ! Uraaa ! Vin alţii !

Şi vin alţii… . Şi vin alţii… .                ( V. 23.09.2011).           (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", capitolul I : "Despre politicieni", autor Gabriela Morar).

CUM SE ÎNŢELEG OLTENII

În prag de alegeri, doi politicieni merseră să discute cu lumea din piaţă, despre viaţă. Politicienii veniră şi plecară, vorba aia "fuse şi se duse", iar oltenii din piaţă rămaseră cu promisiunile şi cu minciunile. Şi dădură de ştire la toată lumea :

-         Fură pe la noi doi politicieni.

-         Numai doi ?! Fură toţi.

-         Ba nu fură toţi. Fură numai doi.

-         Cum să fure numai doi ? Tu nu văzuşi ce hoţie generală e la noi în ţară ?

-         Nu mă, nu fură ! Fură !!

-         Fură, fură !

-         Nu fură.

-         Ba fură !

-         Nu fură, fuseră. Fuseră şi se duseră.

-         Auzi, cică fură pe la noi prin piaţă, doi politicieni.

-         De ce fură ?

-         De foame, îşi dădu cu părerea Ion.

-         Fugi, domnule. Ăştia nu fură de foame. Ăştia fură din obişnuinţă.

-         Ce ziceaţi ? Fură politicienii pe la noi prin piaţă, de foame ? Şi ce furară ? Cartofi ? Ceapă ?

-         Nu furară. Veniră.

-         Nu înţeleg, cum adică, veniră la noi, de foame ? Şi îşi făcu cineva pomană cu ei, cu un cartof, o ceapă, ceva ? Poate veni criza şi la ei, săracii, dacă veniră la cerşit.

-         Încă nu veni criza la ei, dar o să vină şi la ei dacă nu mai câştigă alegerile. Acum fură la cerşit de voturi.

-         Cum : "fură la cerşit de voturi" ? Asta înseamnă că fură voturi, nu cartofi şi ceapă ?

-         Acum veniră la cerşit de voturi, dar în curând vor veni la cerşit de cartofi şi ceapă.

-         Asta dacă nu mai fură voturi.

-         Sau dacă fură mai puţine. Cum zicea un preşedinte de partid : "ăştia furară mai multe voturi decât noi, d’aia câştigară."          (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).

ASEMĂNĂRI DE COMPORTAMENT LA RASE DIFERITE

La şcoală, profesorul le face elevilor educaţie politică. La final, întreabă :

-         Aţi înţeles ?

-         Daaaa ! răspunde clasa.

-      Ce aţi înţeles ? Ia spune Gigel : care este comportamentul politicianului ?

-       E acelaşi cu comportamentul şoarecilor din beciul mătuşii.

-  Gigel, trebuie să fim respectuoşi cu demnitarii noştri.

-         Dar ei, de ce nu ne respectă pe noi ?

-         Cine a spus asta ?

-         Ooooo, toată lumea. Să vedeţi seara când vin toţi vecinii la unchiul sau la bunicul. Să-i auziţi ce spun ! Nenea Tomică zice că  : „ De ce îşi bat atâta joc de noi ? De ce ne închid spitalele, în loc să investească în ele ? Şi de ce lasă medicii să plece din ţară ? Ca să murim ?! Asta vor ?! ”. Asta spune nea Tomică.

Iar tanti Aglaia e şi ea foarte furioasă, pentru că nepotul ei, care este cercetător, a inventat ceva pentru care străinii îl apreciază, iar aici nu dă nimeni doi bani pe talentul lui. Dimpotrivă, i se pun chiar beţe-n roate. El nu vrea să-şi vândă străinilor inteligenţa, dar e posibil să nu aibă altă soluţie, căci aici n-are şanse pentru că le-ar strica afacerile unor escroci, implicaţi în politică.  Asta spune tanti Aglaia.

Iar fiica lui nenea Pandele, lucrează în cultură. Spune că e dezastru, că şi-a băgat dracu, pardon, partidul coada în cultură, şi că prea o controlează. Că nu e normal să se amestece un partid de agramaţi într-un domeniu pe care nu-l cunoaşte. Că toţi ăia de la partid, care-şi bagă coada, ar trebui mai întâi să meargă la şcoală, să-şi continue studiile, că şi le-au lăsat neterminate când au intrat în politică. Şi să citească măcar câteva zeci de mii de cărţi. Abia după aceea să privească spre acest domeniu. Chiar şi atunci, cu sfială.

-         Deci, Gigel, ce ai înţeles tu din lecţia de educaţie politică de azi ?

-         Din lecţia predată de dvs. ?

-         Da.

-     N-am înţeles mare lucru. Însă am înţeles multe despre comportamentul politicianului din discuţiile care au loc în toate serile la noi în grădină. Am înţeles aşa : politicienii din ţara noastră seamănă foarte mult cu şoarecii din beciul mătuşii. Iar mătuşa seamănă cu naţiunea muncitoare.

-         Explică-ne.

-  Adică mătuşa munceşte în zadar, atâta vreme cât nu stârpeşte rozătoarele. Toată munca ei e zadarnică. Şoarecii strică tot. Astă-toamnă, mătuşa a făcut multe provizii pentru iarnă, pentru toată familia. A muncit mult pentru cele 300 de borcane de zacuscă, legate cu celofan. Toate celofanele au fost roase de şoareci, care au gustat câte puţin din fiecare borcan. Oare n-ar fi putut să aibă un pic de respect faţă de munca mătuşii şi să strice numai vreo două, trei sau zece borcane, şi să mănânce tot din ele, dar să nu le strice pe toate ?

-         Ha, ha, se amuză Ionuţ. Le-a fost mai comod aşa. Gândeşte-te, Gigele că dacă ar fi mâncat tot din borcan, ar fi trebuit să intre înăuntru. Apoi n-ar mai fi putut ieşi. Vezi, Gigele, nu sunt ei chiar proşti. Au ştiut ei de ce au gustat din toate borcanele.

-         Poate au fost şi curioşi să vadă dacă e acelaşi gust la toate sau sunt gusturi diferite. Poate au făcut degustare, la fel cum fac oamenii degustare de vinuri, spune Dănuţa.

-         Da, exact, au făcut degustare de zacuscă, spune Ionuţ.

-         La toamnă poate o să le pregătească mătuşa ta mai multe borcane, poate vreo 8 – 900 de borcane, că vezi ce curioşi sunt, spune Cătălina.

-         Voi cu cine ţineţi ? întreabă Gigel dezamăgit.

-         Cu tine. Ar trebui ca mătuşa ta să se simtă măgulită, fiindcă munca ei a fost apreciată.

-         Vedeţi ? La fel fac şi politicieii. Oricât ar munci naţiunea e zadarnic, căci ei vor găsi modalităţi şi pretexte să-i ia tot. Cu alte cuvinte, pentru cetăţeni există doar muncă în zadar. La fel ca munca mătuşii : muncă pentru prosperitatea şi înmulţirea rozătoarelor.

-         Constat că lecţia s-a prelungit şi pe perioada pauzei şi că de fapt adevărata lecţie, la care s-a implicat şi clasa, a fost predată de Gigel, nu de mine, spune domnul profesor.

-         Vai, domn' profesor, nu-i adevărat. Noi am fost foarte atenţi la ce ne-aţi predat.

-         Da ? Şi ce aţi reţinut din lecţia de azi ?

-         Că politicienii seamănă cu şoarecii, răspunde clasa în cor.

-         Şi cine v-a învăţat asta, eu sau Gigel ? 
          -         Gigel, răspunde clasa-n cor.         (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar)

ACTIVUL ŞI PASIVUL (CE AVEM ŞI CE NU AVEM)

Politicienii ne spun în fiecare zi, că ne merge bine, dar noi suntem foarte suspicioşi şi nu vrem să-i credem. Pentru că nu-i credem, ei caută soluţii să ne convingă. Au înfiinţat o comisie, formată din economişti, contabili, finanţişti căreia i s-a cerut să redacteze un " Raport asupra stării naţiunii " şi s-au sfătuit cum să facă astfel ca "rezultatul să dea cu plus" şi astfel să ne poată convinge că ne merge bine. Tanti Miţa, contabila, s-a angajat să analizeze situaţia activului şi a pasivului pentru întreaga ţară, în mod ştiinţific, contabiliceşte, aşa cum numai ea ştie. Nu degeaba e ea omul de nădejde când e vorba să facă un raport aşa cum trebuie. Dacă i se cere să-i dea "plus", atunci sigur o să-i dea "plus", chiar dacă adună numai "minusuri".

-         O să fac eu Activul şi Pasivul.

-         Dar vezi să iasă cu plus. Vezi cum faci, căci la câte minusuri avem, mă tem că o să-ţi iasă un Pasiv plin de datorii şi un Activ gol. Trebuie să iasă bine.

-         Iese. Cred că ştiu soluţia. O să trec la Activ tot ce avem, iar la Pasiv ceea ce nu avem. Şi mă voi referi la toate domeniile. Astfel o să iasă bine, vorba aia, "mulţi văd, puţini pricep". Vom avea un Activ mult mai mare decât Pasivul.

Activul (ce avem) : Accidente, agresivitate, ameninţări, analfabetism, aroganţă, atitudine de stăpâni din partea celor ce ar trebui să slujească naţiunea. Bani pentru foarte multe găuri negre, băşcălie, bătăi, bătrâni înşelaţi, bârfe la TV, "beţe în roate", beţie, beţivi în funcţii importante,  beţivi la volan, birocraţie, blaturi între partide, boli. Campanie electorală cu găleţi şi cozonaci, cartiere în noroi, capcane în şosele, capcane pe Internet, cămătari, ceartă în Parlament, cerşetori, chiulangii, concursuri măsluite, conducte sparte, conspiraţii, contorizare şmecheră, contrabandă, corupţie, copiuţe la examene, corigenţe, crimă organizată, criminali. Datorii, defăimare, delapidare, dependenţă de FMI, depresivi, deturnare de fonduri sub diferite pretexte (uciderea maidanezilor, etc.), dezamăgire, dezorganizare, disperare, dispreţ, diversiune, drepturi tăiate, droguri legale şi ilegale. Escroci, executări silite, explozii, expulzaţi din Franţa, E –uri în alimente, evaziune. Fabrici de diplome, facturi umflate artificial, filme oribile cu multă violenţă şi vulgaritate, firme controlate la comandă politică – unele, firme necontrolate la comandă politică – altele, foame, frică, frig, funcţionari corupţi. Greve inutile, gripă aviară, gripă porcină, "gropi săpate altuia", gunoaie. "Haite de lupi", haos, hoţi. Imixtiuni, imoralitate, impertinenţă, impostori, impozite mai multe şi mai mari, incendii, incompetenţi pe funcţii, indiferenţă, inducere în eroare, infractori în libertate, interceptări, interlopi,  intrigi, ipoteci, invidie, inundaţii. Îmbolnăviri în spitale, înjurături, înmormântări televizate, înşelăciuni, învăţământ la lumânare. Jocuri de noroc, justiţie oarbă. Laşi, lene, licitaţii măsluite, limba maghiară în şcoli româneşti, linguşitori, lucrări de licenţă identice. Magazine de vise, manifestanţi ignoraţi, marfă contrafăcută, mascaţi ce intră la adrese greşite, microbi în spitale, minciună, ministere înfiinţate cu dedicaţie, mită, mituirea votanţilor din banii statului, moarte. Naivi păcăliţi, nepotisme. Obiecte străine în alimente, opoziţie adormită, oraşe inundate la cea mai mică ploicică. Paraziţi la putere, parlamentari somnoroşi, păduri tăiate, piromani, politicieni interesaţi doar de propriile afaceri, politicieni semi-analfabeţi, poluare chimică şi fonică, portiţe pentru fentat legea, pretexte pentru arestări – în cazul unora, pretexte pentru eliberări – în cazul altora, produse scumpe de calitate proastă, promisiuni mincinoase, prostie, protestatari ignoraţi, proteste inutile, putere coruptă şi total lipsită de credibilitate. Răpiri, reclame idioate, recolte distruse (de ploi, grindină, secetă, dăunători). Sate neelectrificate, sărăcie, scandaluri, sfidarea permanentă a naţiunii de către clasa politică aflată la ciolan (vezi : nu sunt bani pentru spitale, canalizare etc., însă sunt bani pentru telegondole, terenuri de fotbal inutile şi alte aiureli inutile), sicrie la ofertă (plăteşti unul, primeşti două), sinucideri, spionări,  spitale desfiinţate, submediocrii cu mult succes. Şantaje, şobolani, şomaj, şosele cu gropi, şpagă. Taxă pe apa de ploaie, taxe noi, teribilişti, trădări. Ţara lăsată în voia sorţii, ţapi ispăşitori (vreo 20 de milioane), ţânţari. UDMR la putere non-stop, ură. Vicii ascunse şi alte păcăleli în domeniul imobiliar, violări de domicilii, violenţă, violuri, viruşi, votanţi mituiţi, voturi furate, vulgaritate.

 Avem de toate, ar spune cineva.

Pasivul  (ce nu avem) :  agricultură, apă caldă, apă rece, bani, bun-simţ, bună-credinţă, căldură în case, căldură în spitale şi şcoli, concursuri corecte, condiţii bune de muncă, corupţi pedepsiţi, dialog, grijă pentru valori, industrie, infrastructură, învăţământ de calitate, licitaţii corecte, locuri de muncă, medicamente, medici, moralitate, opoziţie activă, organizare, politicieni cinstiţi şi credibili, respect pentru natură, sănătate, sisteme de irigaţii, sisteme de ventilaţie, spitale dotate.

N-avem nimic, ar spune altcineva.

Dar analizând contabiliceşte, activul şi pasivul, rezultă că ACTIVUL ESTE MAI MARE DECÂT PASIVUL.  

Deci,   N E    M E R G E    B I N E   !!!             (D. 26.09.2010).                  (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).

PUTEREA EXEMPLULUI

Intră pofesoara la oră, dar elevii fac grevă, au lozinci :

-  « Noi nu mai învăţăm ! / Noi vrem să ne culcăm ! / La şcoală când venim / Noi vrem să dormim ! »,  « Noi vrem să dormim / Noi, miniştri vrem să fim ! »

-         Copii, pentru a ajunge mari oameni politici, trebuie să citiţi mult, spune d-na profesoară.

-         «  Nici o carte nu citim / Noi,  deputaţi  vrem să fim ! »

-         Dacă nu citiţi, va trebui să depuneţi efort fizic. Să munciţi din greu.

-         « Noi nu vrem să muncim / Noi nu vrem să citim / Noi, demnitari vrem să fim / Noi, vrem bine să trăim ! » 

-         Copii, aşa nu se poate ! Hai să renunţăm la grevă şi să discutăm, să negociem…

-         Suntem de acord să discutăm. Mama a zis că în ţara asta nu dă nimeni doi bani pe oamenii inteligenţi, şi că cu cât eşti o nulitate mai mare, cu atât vei fi luat în seamă mai mult, de toţi, şi statul va investi mult în tine. Cică, pentru a te integra. Dar, zice mama, în timp ce integrăm nulităţi, celor valoroşi le spunem să plece din ţară, dacă nu le convine. Atunci, de ce să mai învăţăm ?

-          Întotdeauna cei mici iau exemplu de la cei mari. Asta facem şi noi. Vrem să devenim nulităţi, să nu ştim să spunem nici măcar o frază fără a face greşeli, dar să avem funcţii importante !

-         Vrem şi noi să fim nulităţi din astea, nu nulităţi, cum le zice, personulit…, personalităţi din astea, care nu ştiu să facă acordul subiectului cu predicatul, dar au multe "succesuri".

-         Vrem să uităm de acordul subiectului cu predicatul !

-         Ce acord au semnat ăştia doi ? întreabă un elev chiulangiu, poreclit Deputatul.

-         Cine ?

-         Subiectul şi predicatul. Şi cine sunt ăştia ?

-         Afli tu când ajungi în Parlament !

-         Apropo de acordul dintre "ăştia doi", vrem să putem spune, fără să primim notă mică : "Parlamentarii doarme la serviciu ."

-         Sau "Ăştia e şi hoţi, şi proşti", cum a zis un nene primar.

-         Tot nenea primar a zis că "Ăştia e atât de proşti, că nici să fure nu ştie".

-         Acum “ştie” !

-         Poate i-a învăţat nenea primar.

-         Şi mai vrem să nu ni se facă observaţii fiindcă nu ştim cu câţi "i" se scriu unele cuvinte pe care le folosim zilnic ! Şi vrem să avem "succesuri"!

-         Succese, copii !

-         Vrem să putem folosi cuvinte a căror înţeles nu-l cunoaştem, fără ca cineva să ne facă observaţii.

-         Vrem să nu ni se mai atragă atenţia atunci când credem că  "a cita"  e sinonim cu  "a parafraza" . Şi demnitarii cred la fel !

-         Dar nu cred bine.

-         Şi vrem norocuri !

-         Noroace, mă. Nu-i bine. Oare care este pluralul cuvântului "noroc" ? Un noroc, doi noroci… .

-         Vrem să decidem soarta ţării !

-         Parcă ziceaţi că vreţi să fiţi nulităţi, zice d-na profesoară.

-         Tocmai !

-         Tata a zis că : "Bine poţi să trăieşti / Dacă furi şi nu munceşti. / Şi nici vreo carte nu citeşti !"

-          « Vrem şi noi să dormim / Vrem şi noi să nu muncim / Vrem şi noi să chiulim / Vrem, bine să trăim ! / Vrem demnitari să fim ! »

-         Voi ştiţi ce înseamnă să fiţi "demnitari" ? 

-         Da, demni şi tari.

-         Adică ?

-         Adică să ai demnitate şi tărie ! Când dormi în Parlament, să dormi cu demnitate. Să sforăi !

-         Să sforăi ?!

-         Normal, trebuie să sforăi, ca să nu-ţi faci de ruşine colegii.

-         Şi, de asemenea, trebuie să ai tărie ! Când nu vrei să-ţi recunoşti hoţiile, pardon, greşelile, s-o faci cu tărie ! Să ştii să minţi cu mult tupeu, încât să crezi şi tu ce spui ! Asta înseamnă să fii demnitar ! Demn şi tare !

-         Noi ne-am împărţit în două găşti : gaşca miniştrilor şi gaşca parlamentarilor. Din gaşca miniştrilor face parte Neluţu, pe care l-aţi…

-  Spun eu. M-aţi ascultat acum două săptămâni, şi n-am ştiut nimic, dar luând exemplu de la un nene ministru, am zis : « Nu ştiu, n-am discutat. ». Dvs. v-aţi enervat, aţi spus că s-a discutat şi mi-aţi dat nota 4. Nenea ministru n-a luat nota 4 ! Nu-i corect !

-         Tot din gaşca miniştrilor face parte Onuţa şi Dănuţ.

-         Acum două zile, l-aţi ascultat pe colegul meu de bancă, Dănuţ, care nu a ştiut lecţia, iar eu mi-am amintit de un alt nene ministru, care nu ştia ce să vorbească, iar o colegă îi şoptea. Atunci i-am şoptit şi eu lui Dănuţ, iar dvs. ne-aţi dat nota 2, la amândoi. Dar domnilor demnitari  nu le-a dat nimenea nota 2. Nu-i corect !

-         De premier ar fi foarte bun Confuzilă, căci el tot timpul confundă binele cu răul. Despre albinele din flori a zis : "Ăştia sunt nişte paraziţi foarte leneşi, care consumă zi şi noapte şi nu produc nimic." "Cum să fie leneşe albinele ?! Ele muncesc toată ziua !", am încercat eu zadarnic să-l luminez la cap. "Nu sunt albine, sunt paraziţi." "Sunt albine, culeg polen, produc miere, polenizează florile !" "Nu-i adevărat. Sunt păduchi de flori." Iar despre puricii din blăniţa lui Azorel, a zis : "Uite ce albine hărnicuţe !" "Care albine hărnicuţe ?! Sunt puricii lui Azorel !" "Nu-i adevărat, sunt nişte fiinţe minunate, foarte harnice." Confuzilă e foarte bun de premier, dacă face confuzie între albine şi paraziţi.

-         Cât tupeu ! Să spună despre albine că sunt leneşe !

-         Doar nu te aşteptai să zică despre purici că sunt paraziţi ! Ştii cum se spune : "corb la corb, nu-i scoate ochii."

-         Nici parazit, la parazit.

-         Şi mai are o "calitate" : nu-şi recunoaşte niciodată greşelile. Confuzilă, prim-ministru să te faci !

-         Iar Măciuca, scuze, Măriuca, ar fi foarte bună de consilier al primului ministru, pentru că şi ea, la fel ca şi Confuzilă, confundă binele cu răul. A numit şoarecii, "furnicuţe" : "Minunate furnicuţe, ce adunătoare sunt ele, cum adună ele bob cu bob ! Hărnicuţele, muncesc toată ziua !"

-         Mai ales noaptea !

-         Cam uriaşe "furnicuţele " astea !

-         Şi foarte păguboase ! Şi aducătoare de microbi !

-         Ce zicea că adună ? Bob cu boc ?

-         Boc cu boc. Adică, nu. Bob cu bob. De grâu. E meniul preferat al şoarecilor.

-         Să faci confuzie între şoareci şi furnici ! Măriuca, tu, consilier de premier să te faci !

-         Eu zic că şi Mitică ar fi un bun premier, căci nu îşi recunoaşte greşelile, dă vina tot timpul pe alţii pentru nepriceperea lui, îşi atribuie meritele altora…

-         Şi mai are o mare pasiune necesară unui premier : pasiunea de a tăia panglici.

-         Ce panglici am tăiat eu ?!

-         Panglicile din codiţele Lenuţei.

-         Alea erau panglici ?!

-         Te prefaci că nu ştii ?

-         Păi nu ziceai că sunt bun de premier ? E şi asta o condiţie : să ai demnitatea şi tăria de a recunoaşte numai ceea ce îţi convine.

-         Cu aşa "demnitate şi tărie ", poţi fi şi preşedinte. Dar să revenim la panglici. Când a venit Lenuţa pentru prima dată cu panglici în codiţe, tu ai zis că vrei să-i inaugurezi panglicile, c-ai văzut tu cum face domn’ premier. Şi le-ai tăiat.

-         Am tăiat panglici, dar ca premier voi şti să tai multe altele : salariile, concediile, drepturile de toate felurile. Dar voi începe cu tăiatul ierbii.

-         Şi vei sfârşi prin a tăia frunză la câini.

-         Iar acum, să-l cunoaştem pe cel mai potrivit pentru a fi preşedinte. Acesta este colegul T.B.

-         T.B. înseamnă Tiran Beţiv ?

-         Muşcă-ţi limba ! Dacă te aude directorul te exmatriculează ! Şi mai încetaţi cu aluziile astea ! Căci, dacă află Cineva, o păţiţi ! spune şeful clasei.

-         Domnule coleg, dar tu la Cine faci aluzie ?

-         La nimenea. Să-l cunoaştem deci, pe T.B. El este Tirănel Beţí (cu accent pe "i"). El ar fi un preşedinte foarte bun, căci ce spune azi, uită mâine. Şi, după numai o zi, se contrazice total. Iar când îi atragi atenţia, spunându-i că numai cu o zi înainte zicea altceva, el se scuză spunând că "am reevaluat situaţia."

-         Acum vă prezint gaşca parlamentarilor. Romică e bun de parlamentar. A furat un pix.

-         Stai liniştit, că mă perfecţionez eu. Nu rămân la nivelul ăsta, deşi mi s-a spus că voi fi exmatriculat dacă mai fur. Şi eu am furat numai un pix, zice Romică. Dar tanti aia, care a furat voturi, n-a păţit nimic, nu a fost exmatriculată ! Nu-i corect !

-         Ei, măi Romică, tu nu poţi să te compari cu Romberta !

-         Iar mie, fiindcă am vorbit urât, mi s-a scăzut nota la purtare. Dar şi eu am luat exemplu tot de la domnii miniştri şi parlamentari. Însă lor nu le-a scăzut nimeni nota la purtare ! Nu-i corect !

-         Iar eu am adormit odată la oră şi am fost dat afară. Pe nenii parlamentari nu-i dă nimeni afară ! Eu nici măcar n-am sforăit ! Nu-i corect !

-         Eu am întârziat şi n-am fost primit la teză.

-         Eu am lipsit a dată timp de trei zile, şi d-na dirigintă i-a sunat pe părinţi şi i-a certat. Dar în Parlament nenii ăia lipsesc cu lunile de la serviciu şi nimeni nu-i sună pe părinţi.

-          Iar eu fiindcă am minţit-o o dată pe d-na dirigintă, a zis că nu mă mai crede niciodată. Dar eu am minţit numai o dată ! Demnitarii mint în continuu, aşa zice tata.

-         Eu am vorbit în timpul orei, şi m-a ascultat. M-a ascultat la lecţia pe care o preda domn profesor în acel moment, nu la ce vorbeam eu. Mi-a dat nota 3.

-         Eu răsfoiam o revistă porno şi am fost dat afară. Dar în Parlament ai voie să te uiţi şi la filme porno şi nu te dă nimeni afară.

-         Eu am vorbit la telefon şi mi s-a confiscat telefonul.

-         Şi mie la fel pentru că mă jucam pe telefon, la ora de mate. Dacă eşti ministru sau parlamentar, ai voie să le faci pe toate astea !

-         Aşa-i, dar dacă eşti persoană onorabilă, nu. Aşa zice mama.

-         Copii, nu vă mai comparaţi cu miniştri sau cu parlamentarii. Pentru dânşii, regulile sunt altele.

-         Vrem şi noi alte reguli !

-         Pentru aceleaşi fapte, noi primim pedepse, iar ei sunt răsplătiţi !

-         Ei sunt chiar avansaţi ! Vrem şi noi să fim răsplătiţi şi nu pedepsiţi, de fiecare dată când facem o faptă rea !

-         Cum adică ?! întreabă profesoara uluită.

-         Adică, aşa : ai furat un pix, primeşti un 10 la mate. Te-ai jucat pe telefon, în timpul orei, primeşti un 10 la geografie. Ai vorbit urât, nota 10 la chimie. Ai lipsit o săptămână de la şcoală, nota 10 la fizică ! Ai adormit la oră, nota 10 la istorie !

-         Vrem reguli noi ! « Noi nu muncim / Noi nu citim / Demnitari vrem să fim / Vrem bine să trăim ! »

-         Dacă e democraţie, să fie pentru toată lumea ! Nu doar pentru dulăi, ci şi pentru căţei ! « Căţeii nu mai vor sclavie / Căţeii vor democraţie ! »

Aceasta a fost revolta elevilor.

Apropo de puterea exemplului, sper să nu fie adevărat, dar am auzit că după elevi, urmează să facă şi profesorii asemenea revolte sau cum să le zic ? Apoi, medicii, funcţionarii, pensionarii, şomerii, muncitorii.

Şi toţi vor să ceară aceleaşi drepturi pe care le au demnitarii, adică : dreptul de a merge la serviciu numai dacă şi când au chef, dreptul de a dormi la serviciu, dreptul de a fura fără să fie pedepsiţi, dreptul de a băga mâna până la cot în buzunarul oricui, dreptul de a munci la serviciu doar în interesul propriilor afaceri, dreptul de a nu şti să faci nimic legat de atribuţiile de serviciu, dreptul la salarii foarte mari, dreptul de a fi arogant, nepoliticos şi de a da vina, tot timpul, pe alţii pentru propria incompetenţă ş.a.m.d.      (S. 11.12.2010).         (Schiţă extrasă din volumul "Ne merge bine", autor Gabriela Morar).

NOTELE CRESC PRECUM ECONOMIA

-         Dănuţ, trebuie să te pui cu burta pe carte. Vreau să ai note mai mari.

-         Bine, bunico.

După o lună :

-         Dănuţ, cum stai cu notele ?

-         În creştere.

-       Mă bucur. Hai să-ţi văd notele. Ce creştere e asta ? Înainte, majoritatea notelor tale erau de 6 şi 7, iar acum majoritatea sunt note de 4 şi 5. Despre ce creştere vorbeşti ?

-   Creştere negativă. La fel ca economia României.         (Mi. 15.02.2012).             (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).