Cine mă plagiază, mă apreciază. Totuși se impun ghilimele și citarea sursei. Chiar și niște comentarii pe blog, chiar și niște cereri de colaborare. Așa faci când apreciezi munca cuiva, dacă ești o persoană onorabilă. Dacă nu ești, atunci îl plagiezi, îi furi munca și câștigi bani, aprecieri și renume din munca altuia.
E plăcut să constat că lumea citește și apreciază ceea ce scriu. Dar e destul de enervant să constat ce multe idei îmi sunt furate de personalități din jurnalism și politică. Chiar și în reclame s-au folosit textele mele (exemplu: o reclamă la ciocolată).
Din fericire pentru mine, televizorul meu nu mai prinde nici un post tv încă de pe vremea lui PoAnta (ce coincidență, chiar acel Poanta-plagiatorul), care a desființat antenele de cameră. Folosesc televizorul doar pentru a viziona DVD-URI și filmările și fotografiile proprii. Mă uit la posturile tv doar pe net și e mai bine așa, altfel m-aș enerva și mai mult, văzând cum mi se fură idei ca în codru.
Aici se vede caracterul urât al românului. Dacă poate românul să câștige bani din munca altuia, o face fără jenă. Și culmea, adesea e vorba despre personalități, nume mari care au nevoie de ideile mele, dar "uită" să citeze sursa. Dânșii se pretind mari moraliști, dar dacă s-ar uita în oglindă, ce ar vedea ? Niște lupi deghizați în oi. (Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu