Undeva, într-un sat, locuiesc printre alții, doi cetățeni onorabili: nenea Culaie (sau Culiță) și nenea Iliuță. Nu fac nici o aluzie la cei doi la care vă gândiți.
Copiii lor adesea se joacă în grădină. A cui grădină ? Nu contează.
Azi, în timp ce se jucau ei frumos în grădină, mămăițele lor, adică bunicuțele, vreau să zic, stăteau și ele la o cafeluță, în foișor.
La un moment dat, ce le aud urechile, bunicuțelor ? Copiii se certau în gura mare și făceau referire la... mame și bunicuțe ! Ba chiar și la tați și bunici. Ba chiar și la prețuri ! Doamne, ce vorbe ! Cică să își bage, scuze, să își pună prețurile în cur...te, că asta nu e viață!
Mămăițele se crucesc și îi cheamă pe mucoșii obraznici la ocară.
- Vai de capul nostru ! Ce ați putut să spuneți! Ce vorbe sunt astea ?! Unde ați auzit așa ceva ?
- Unde ? Chiar aici în grădină, unde stăm noi acum !
- Așa e mamaie. Și știi cine spunea asta? Tata.
- Adică, Culiță al meu ??!! El vorbea așa??!! întreabă mirată rău de tot mamaie, mama lui Culiță.
- Da. Și tata la fel !
- Adică, Iliuță al meu ???!!! întreabă și mai mirată cealaltă mămăiță, mama lui Iliuță.
- Da, bunicuțelor. Seara, când vin tăticii noștri de la cârciumă fac o oprire aici ca să mai bea câte ceva, că drumul de la cârciumă până aici le provoacă multă sete. Drumul e greu până acasă când sunt și picioarele grele și capetele... pline.
- Așa e, bunicuțelor. Vin tăticii aici și mai vorbesc una-alta și adesea pomenesc de mame. Și de bunicuțe. Și de tot neamul ! Și de neam de neamul...
- Nu putem să credem !!! strigă în cor mămăițele. Oamenii sunt mai răi decât animalele! Uitați-vă la cățelușii ăștia ce cuminți sunt ! Luați exemplu de la ei !
- De unde știi matale ce ar spune ei dacă ar putea vorbi? Poate și ei ar înjura! Poate înjură în gând ! zice Iliuță Mic.
- De unde știm noi ce înseamnă "ham-ham" ? Spune Culiță Mic.
- Exact! Poate se traduce prin "du-te în... cușcă".
- Noi, bunicuțele voastre, spun bunicuțele în cor, suntem șocate de acest limbaj suburban! Uitați-vă la pisicuțele astea mici, ce frumos se joacă! Jucați-vă și voi ca ele ! Luați exemplu de la animăluțele astea mici, nu de la tăticii voștri !
Copiii au urmat sfatul, au privit joaca pisicuțelor, iar după 20 de minute țipau în gura mare:
- Aaaaaauuu ! Urechea mea !
- Ce s-a întâmplat? întreabă bunicuțele.
- M-a mușcat de ureche ! Și de labă ! strigă Iliuță Mic
- Care labă !? strigă mama-mare.
- Asta ! arată copilul mâna.
- Aia e mână, nu e labă, idiotule ! își educă bunicuța nepotul.
- Iar tu m-ai zgâriat, ticălosule !
- De ce? întreabă bunicuțele.
- Ne-am jucat ca pisicile.
- Nu vă mai mușcați și zgâriați! Luați exemplu de la oameni.
- Adică de la tăticii noștri ???!!! (Gabriela Morar, https://gabrielamorar.blogspot.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu