Nenea Poanta e
tare credincios. Nu știu cui. Dar, sigur e. Vreau să înțeleg și
CUI !
Azi a încercat
dumnealui să facă niște paralele cu o pildă biblică despre
înmulțirea pâinilor și peștilor.
Asta îmi
amintește că și soața dumnealui ne-a dat o dată o dovadă la fel
de frumoasă despre cât e dânsa de credincioasă (oare CUI ?) când,
în urmă cu câțiva ani, mergând să voteze, își făcea cruci în
fața buletinului de vot. E clar că îl văzuse pe Aghiuță. Oare
unde ?
Și încă un mic
exemplu de corectitudine dat de nenea PoAnta pe vremea când premier
fiind, a făcut o vizită oamenilor munților, acelor oameni și
munți la care se referă și poezia pomenită azi de parlamentari :
„munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”.
Oamenii i-au vorbit premierului Poanta despre viața grea, viața de
muntean și l-au rugat să îi ajute să aibă o viața un pic mai
bună, luând a anumită măsură. În fața oamenilor, lașul
Poanta, a spus „DA, se rezolvă”. Iar,
ajuns la București, lașul și mincinosul Poanta, a spus DA
– în calitate de premier,
și, ATENȚIE, a spus NU
– în
calitate de parlamentar
!!! Ăsta e prea-cinstitul Poanta ! Om de mare încredere !
Cu
cele sfinte în gură și cu cele drăcești în fapte !!!
Lasați cele
sfinte, domnilor politicieni, că aveți gura spurcată ! Cât despre
fapte...
În schimb,
Olguța, bun discurs. Luați exemplu, luați notițe, voi ceilalți.
Voi, cei cu spume la gură, luați exemplu, învățați să vorbiți
logic și inteligent ! Priviți în jur.
(Din „Actialitatea
acidă”, autor Gabriela Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu