ARMA ŞI FURTUL

  

Doi ofiţeri de poliţie, în ziua lor liberă, stau la o poveste. Unul e fudul de o ureche, altul e fudul de… felul lui.

-         Am auzit că îl acuză pe Ionică de furt.

-         Nu se amuză Ionică, nici vorbă. Ăla nu râde nici la nuntă.

-         Ziceam că îl acuză !

-         Pe cine abuză ?

-         Îl acuză ! De furt.

-         Păi nu-i o scuză, dar pe cine zici că abuză ? Ar trebui anunţată poliţia, dacă zici că abuză pe cineva.

-         Acolo e acum. Dar nu pentru abuz, e la poliţie.

-         Ei acum, abuz de funcţie, care funcţie, că-i un amărât fără nici o funcţie.

-         Are şi armă. Dar o deţine legal.

-         Ce spui ?

-         Are şi armă! Dar e legală !

-         E foarte grav. Ar trebui să-l aresteze imediat!

-         Dar e o armă legală !

-         Tocmai pentru că e letală !

Colegul cel ce nu era fudul de ureche, se cam enervă pe cel fudul de ureche şi îi spuse :

-         Vai cât de mult te iubesc, fiindcă eşti atât de surd ! Te ador !!!

-         Vezi, să nu te adorm eu pe tine. Cu două palme, se rezolvă.

Şi fără să mai stea pe gânduri, îi aplică colegului palmele promise.

-         Acum şi tu eşti infractor !, mai reuşi să spună colegul cel ce nu era fudul de ureche. După care adormi, întocmai cum i se promisese.       (Schiţă extrasă din vol. « Ne merge bine », autor Gabriela Morar).