Culiță și Iliuță - frumoase caractere

   Undeva, într-un sat, locuiesc printre alții, doi cetățeni onorabili: nenea Culaie (sau Culiță) și nenea Iliuță. Nu fac nici o aluzie la cei doi la care vă gândiți. 

  Copiii lor adesea se joacă în grădină. A cui grădină ? Nu contează. 

  Azi, în timp ce se jucau ei frumos în grădină, mămăițele lor, adică bunicuțele, vreau să zic, stăteau și ele la o cafeluță, în foișor.

  La un moment dat, ce le aud urechile, bunicuțelor ? Copiii se certau în gura mare și făceau referire la... mame și bunicuțe ! Ba chiar și la tați și bunici. Ba chiar și la prețuri ! Doamne, ce vorbe ! Cică să își bage, scuze, să își pună prețurile în cur...te, că asta nu e viață!

 Mămăițele se crucesc și îi cheamă pe mucoșii obraznici la ocară.

  -  Vai de capul nostru ! Ce ați putut să spuneți! Ce vorbe sunt astea ?! Unde ați auzit așa ceva ? 

   -  Unde ? Chiar aici în grădină, unde stăm noi acum ! 

   - Așa e mamaie. Și știi cine spunea asta? Tata.

  -  Adică, Culiță al meu ??!! El vorbea așa??!! întreabă mirată rău de tot mamaie, mama lui Culiță.

    -  Da. Și tata la fel ! 

  - Adică, Iliuță al meu ???!!! întreabă și mai mirată cealaltă mămăiță, mama lui Iliuță.

   - Da, bunicuțelor. Seara, când vin tăticii noștri de la cârciumă fac o oprire aici ca să mai bea câte ceva, că drumul de la cârciumă până aici le provoacă multă sete. Drumul e greu până acasă când sunt și picioarele grele și capetele... pline.

    - Așa e, bunicuțelor. Vin tăticii aici și mai vorbesc una-alta și adesea pomenesc de mame. Și de bunicuțe. Și de tot neamul ! Și de neam de neamul...

  - Nu putem să credem !!! strigă în cor mămăițele. Oamenii sunt mai răi decât animalele! Uitați-vă la cățelușii ăștia ce cuminți sunt ! Luați exemplu de la ei !

  - De unde știi matale ce ar spune ei dacă ar putea vorbi? Poate și ei ar înjura! Poate înjură în gând ! zice Iliuță Mic. 

  -  De unde știm noi ce înseamnă  "ham-ham" ? Spune Culiță Mic.

   - Exact! Poate se traduce prin "du-te în... cușcă".

  - Noi, bunicuțele voastre, spun bunicuțele în cor, suntem șocate de acest limbaj suburban! Uitați-vă la pisicuțele astea mici, ce frumos se joacă! Jucați-vă și voi ca ele ! Luați exemplu de la animăluțele astea mici, nu de la tăticii voștri ! 

  Copiii au urmat sfatul, au privit joaca pisicuțelor, iar după 20 de minute țipau în gura mare:

    - Aaaaaauuu ! Urechea mea !

    - Ce s-a întâmplat? întreabă bunicuțele.

  - M-a mușcat de ureche ! Și de labă ! strigă Iliuță Mic

   - Care labă !? strigă mama-mare.

   - Asta ! arată copilul mâna.

  - Aia e mână, nu e labă, idiotule ! își educă bunicuța nepotul.

    - Iar tu m-ai zgâriat, ticălosule !

     -  De ce?  întreabă bunicuțele.

     -  Ne-am jucat ca pisicile. 

   - Nu vă mai mușcați și zgâriați! Luați exemplu de la oameni.  

  - Adică de la tăticii noștri ???!!!  (Gabriela Morar, https://gabrielamorar.blogspot.com).

      

         

Am pornit la colindat... când boierii nu-s acasă

   Am pornit la colindat

   Când boierii nu-s acasă 

   Și-am primit ca rezultat

   O gogoașă mare, grasă.

     Din nou, o zi pierdută. Merg românii să-i colinde pe politicieni, pe nenea Ilie (și mai era și ziua lui, dar nu a făcut cinste nici măcar cu apă minerală ! Zgârcitul !  Să vină cetățenii să îți zică de bine de ziua ta, pe caniculă, iar tu să nu îi cinstești nici măcar cu apă minerală ! Rușine ! Aoleooo, am zis APĂ ! Nu, mai bine nu ! Le-ar fi cerut bani 💰 pe apă, o avere le-ar fi cerut pe o sticlă de apă! Nu, mai bine fără apă, lasă că facem... setea). 

    Oricum, cei colindați nu erau acasă. Adică, ba da, erau acasă, dar acasă - acasă, nu acasă la palat.

   Ei, ce să faci dacă așa-s românii ? Românilor le place să meargă la colindat când boierii nu-s acasă, adică duminica, când boierii sunt plecați în vacanță, de unde privesc amuzați la televizor și râd de naivitatea colindătorilor. Pentru boieri, așa e cel mai bine. Nu îi deranjează deloc versul:

       Ne dați ori nu ne dați ?

     Oricum răspunsul lor este : Vă dăm ! Biruri, taxe cât mai multe și mai mari, să nu le puteți duce !

      Și mai poftiți la colindat ! Tot duminica! Voi cu colindul, noi cu distracția !   (Gabriela Morar, https://gabrielamorar.blogspot.com).

Șmecheria lui Nicușor

     Contrar a ceea ce cred (sau spun) cei din mass-media, eu am părerea mea personală, care e total diferită în legătură cu contestația lui Nicușor la CCR în legătură cu o lege anti-români propusă de o căpățână seacă și rea care urăște națiunea noastră, după cum rezultă din atitudinea lui (parlamentarul ăla ridicol, cu nume ciudat V-nu-știu-cum-xer-sau-ler-sau-leru-i-ler sau așa ceva). Nicușor părea că este de partea poporului și a contestat aberația, care evident, e anticonstituțională. A contestat-o pe drept cuvânt, dar eu personal nu cred că a fost sincer. 

    Mass-media ne sugerează că Nicușor e ofticat pentru că Măria Sa, CCR i-a respins contestația. Eu nu cred că e ofticat nici un pic. Eu cred că erau înțeleși așa : el se preface că e de partea poporului și face contestație, iar ei resping contestația. 

     La fel cum s-a prefăcut și cu TVA. A dat în scris că nu va crește TVA, dar imediat ce ne-a binecuvântat Nicușor cu Guvern, Guvernul lui, premierul lui a încălcat promisiunea.

   La fel și elevilor și studenților le-a promis viață mai bună, dar le-a dat viață mai grea cu tăieri de burse, etc.

      Mi se pare că reușește foarte bine să îi păcălească pe mulți, reușește să le câștige încrederea. Promite cele bune și le dă pe cele rele. 

     Și toate astea cu zâmbetul pe buze. Cred că e mult mai viclean decât pare. Viclenia a dovedit-o și prin felul cum s-a descurcat în viață, a pus mâna pe funcții bine plătite din bani publici, funcții dorite de mulți. Alții mult mai merituoși nu au reușit nici pe departe să aibă atât de multe realizări pe plan personal (nu profesional).

     Concluzia mea e : omul e foarte șmecher, păcălește multă lume.      (Gabriela Morar, gabrielamorar.blogspot.com).

     

Cântece de vitejie, de George Coșbuc

 Raport (luarea Griviței, la 30 august 1877) 

 

La ceasul trei pornirăm iuți,

Dar ne-am întors în văi bătuți.

Din nou am dat asalt erou,

Dar ne-am întors bătuți din nou.

De-al treilea rând deschis-am drum

Dar n-am bătut-o nici acum.

Ne-am dus de-a patra oar-apoi

Și-acum răzbim și-i batem noi.

Ne-ar și fi fost rușine-amar

De ne-am fi dus și-acu-n zadar.       (George Coșbuc, "Versuri, Cântece de vitejie").

Am încredere în autorități, dacă ele spun că avem înseamnă că avem !

      Ne spun autoritățile noastre că am avea prin țară niscaiva legionari. Unii nu cred așa ceva sub nici o formă. Alții se întreabă la care legiune se face referire pentru că au fost foaaaaarte multe legiuni în decursul timpului și în foaaaaarte multe locuri pe planeta noastră.

      Eu am încredere deplină în autoritățile noastre minunate ! Dacă dânsele, autoritățile vreau să zic, zic o vorbă, păi e vorbă, nu e joacă !  Eu chiar cred că sunt niscaiva legionari pe aici. Uite, chiar ieri, când veneam de la cumpărături am văzut vreo douăzeci, treizeci... patruzeci. Unde erau ? Într-un copac. Făceau o gălăgie infernală ! Cip-cip, cip-cirip și iar cip-cip și iar cip-cirip ! Mi-am zis: 

    Măi, ale naibii vrăbii guralive ! Astea sigur pun ceva la cale ! Au dreptate autoritățile să fie bănuitoare ! Astea sigur sunt legionare sau dacă nu, ceva periculos oricum. Pericol public, cu siguranță ! Ar fi bun un procuror din ăsta deștept și cinstit, să le ia la întrebări ! Ce tot ciripiți voi acolo ?! Ce puneți la cale ? Să nu vă pună Aghiuță să ciripiți ceva rău despre nenea Ilie sau despre nenea Nicu ! Împielițatelor ! Și vorba aia, "ciocu mic, că acum noi... etc."

   Am mai mers puțin și într-o curte au văzut o bunicuță care vorbea cu... cinci gâște, un cățel și două pisici. Gălăgie mare, ga, ga, ham, ham, miau, miau. Și bunicuța le întreba dacă le este fomiță.  Uite, mi-am zis, aici sunt alte pericole publice, ar fi bun un procuror. Cum adică, dacă le este fomiță ?! Iar ele strigau in gura mare că da, le este, adică:  ga, ga, ham, ham, miau, miau !!! Adică ce vor să insinueze ?! În România condusă de cei mai onești și mai inteligenți băieți, se rabdă foame ???! Huuuuuoooo ! Pericole publice și legionare păcătoase ! Bunicuța asta cu gâștele ei ! Și patrupedele la fel ! 

     Am mai mers puțin și am văzut niște acoperișuri luate de vânt și căzute peste ce s-a nimerit. Acoperișurile astea au fost făcute de maaaaare mântuială de falși meșteri constructori, gabori care pun fluturași cu oferte otrăvite pe la porți. Fac treabă de maaaaare mântuială și la prețuri imense, de zeci de ori mai mari decât e înțelegerea inițială. Și care gabori fură și contractul și chitanțele provizorii în urma cărora promiseseră aducerea contractului oficial cu chitanțele emise la birou. 

       Acești gabori nu sunt pericol public ?! Ba da !!!

    De ce sunt liberi acești infractori mizerabili ? De ce nu sunt prinși, de ce continuă să pună fluturași cu oferte mincinoase pe la porți ?

    Alo, stimate autorități, CAD ACOPERIȘURI !!! De ce închideți ochii, de ce nu vedeți adevăratele pericole publice ?  Acești infractori își fac de cap de foarte mulți ani ! Buruienile au prins rădăcini adânci !

    Falșii meșteri de acoperișuri pun în mare pericol cetățenii !!! PERICOL PUBLIC !!!  HEEELP !       

     Despre acoperișuri făcute de mântuială de infractorii gabori și luate de vânt, vedeți mai multe pe blogul "Contra infractorilor" la adresa  Https://gabimorar.blogspot.com          (autor Gabriela Morar).