SCARA ÎNȚELEPCIUNII (ANIMALE FOLOSITOARE ȘI DĂUNĂTOARE)

SCARA ÎNȚELEPCIUNII (SAU : Animale folositoare și Animale nefolositoare)

Toată familia e reunită în fața ecranului. Am zis TOATĂ FAMILIA ! Cu cățel, cu purcel !

Privesc niște mutre acre de politicieni, care și ei privesc niște hârtii cu legi, din care, clar, nu înțeleg nimic. TOATĂ FAMILIA e ochi și urechi.

Doamna spune despre politicienii ce par căzuți din Lună :

• Se uită ca mâța, adică, ca mâțele-n calendar !
• Ba nu ! Se uită ca boul, adică, ca boii la poarta nouă ! spune Mâța, plină de înțelepciune.
• Nicidecum ! sare ca ars, Boul. Ăștia nu înțeleg chiar nimic ! Pe când boul... pricepe multe !
• Iar Mâța, și mai multe ! adaugă Mâța.
• Eu cred că ăștia știu ce a uitat Măgarul.
• Ăștia știu ce a uitat Măgarul ?! Ar vrea ei ! sări ca ars, Măgarul, căci era rândul lui să se simtă jignit de comparație.
• Așa-i.
• Câte am uitat eu până acum..., hă, hă !
• Râzi ca măgarul ! Spune Boul.
• Taci, Boule ! Eu, Măgarul de mine, am uitat aproape tot ce am știut ! Dacă nu uitam atât de mult, puteam fi academician ! Ăștia sunt deștepți ca oaia când se dubluK în lapte !
• Dacă Oaia se dubluK în lapte, a cui e vina ? Are cumva ochi la spate ? Nu e vina ei, zice Oaia. Vinovat e cine îi pune laptele sub coadă ! Așa să știi, Măgarule ! Oaia nu e proastă, ca ăștia ! Ăștia nu-s numai proști, sunt și ticăloși ! Sunt niște potăi rele ! Niște câini !
• Niște câini ?! Nu !!! Câinii sunt loiali, sunt buni. Își apără stăpânii ! spune Cățelul care e extrem de jignit de comparație. Ăștia sunt niște porci ! Cu „P” mare !
• Ceeee face ?! Guiț, guiț ! Protestez ! Să-ți retragi cuvintele ! Câine ce ești ! Ăștia sunt fricoși ca niște iepuri !
• Fricoși ca niște iepuri ? Să-ți fie rușine, Porcule ! Cu „P” mare ! Dacă și voi ați avea de înfruntat așa multe pericole ca noi, v-aș vedea eu ce viteji ați fi ! spune Iepurașul ofticat. Eu cred că-s guralivi ca vrăbiile.
• Guralivi ca vrăbiile ?! se dă jignită o Vrabie. Vrăbiile au multe de povestit, nu sunt guralive ! Eu cred că sunt certăreți și scandalagii ca ciorile !
• Cra-cra ! strigă o cioară din copac. Ciocu mic, Păsărico ! Noi nu ne certăm fără motiv ! Ne certăm de la cuib, de la nuci, etc. Dar ăștia sunt ca rozătoarele, pe care noi, ciorile, le stârpim când avem ocazia. Chiar acum îmi stă o rozătoare în gât ! Și nu pot nici să tușesc, mânca-o-ar câinii !
• Lasă câinii în pace, țipă Cățelul, că tu ai înghițit Șobolanul, Cioară neagră și rea !
• Șoricel, de unde șobolan ?! Aș fi vrut eu ! Urăsc rozătoarele astea. Sunt bune numai să le înghiți.
• Chiț-chiț ! Nu, zău ! Strigă în cor un Șoarece și un Șobolan. Cum adică, noi suntem inutili ?! Cine mănâncă mizeria făcută de oameni ? Noi ! Sau animalele moarte în locuri pustii. Cine face curățenie ? Noi ! Dacă nu am fi noi, ce miros pestilențial ar fi peste tot. Ce suntem noi, Viermi ?
• Viermi ?! au strigat în cor, pentru a fi auziți, niște viermi, care curățau locul unde făcuse niște treabă un cățel, probabil. Uitați-vă la noi ce facem acum !!! Curățăm locul ăsta, ca să nu pută ! Facem curat, apoi vin păsările și ne mănâncă. Ele zic că suntem gustoși. Dacă ar ști ele cu ce ne-am hrănit ! Dar asta ne e soarta, oricum noi murim imediat după ce curățăm locul infect.
• Parcă noi suntem mai fericiți ! Toți ne urăsc ! spun Șoarecele și Șobolanul.
• Mai ales eu, scârboșilor ! spune Mâța. Miau ! Am zis ! Și nici nu sunteți gustoși. Miaaaaaau ! Prefer laptele pe care ni-l dă Vaca, sora Boului !
• Nu vă mai certați, dragilor, că nu merită, spune Doamna, stăpâna ecranului, ce ecran o fi el, nu contează, de televizor, PC, laptop, telefon, smart, tabletă, nu contează. Dar concluzia contează și toată familia e de acord cu ea :
• TOATE ANIMALELE (ȘI MULȚI VIERMI) SUNT VIETĂȚI UTILE, CU O EXCEPȚIE : POLITICIENII !
  La mică depărtare, parcă se aude o cucuvea...   (Schiță extrasă din vol.„Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

NOI ÎNJURĂTURI

CEA MAI URÂTĂ ÎNJURĂTURĂ

Aflarăm din ziare de toată încrederea, de alea ce ne dau Minciuna Zilei, adică, Știrea Zilei, vreau să zic (de la care am aflat cândva, demult, că o galinacee a fătat, se urâse pesemne să tot facă ouă), că Olguța l-ar fi înjurat pe nea Poanta. Vai de mine, mi-am zis ! I-o fi zis de mamă. Cică, nu de mamă, ci mult mai grav. Mai grav decât de mamă ?! Ce poate fi mai grav ?!!! Incredibil, dar se poate ! Există o înjurătură mult mai gravă. Despre ce ? Despre frigider, cică. Te întrebi ce poți să zici despre frigider ?! Ceva de genul : „xxxxxți frigiderul mă-tii !” Sau : „Mânca-mi-ai frigiderul !” ??? NU, NU, NU !!! Mult mai rău ! Auzi înjurătură la Olguța : „Uită-te în frigider !” Vaaaaaaaai !!! Asta da înjurătură ! Asta pe mine m-ar durea mai mult decât aia de mamă ! Că la mine e gol. La frigider mă refer.

Niște copii răi, au aflat și ei care sunt tendințele în materie de înjurături, au ieșit la joacă, s-au certat, iar apoi… să te ții înjurături ! Numai de frigider s-au înjurat !

Apoi au mers acasă și au spus părinților :

- Mami, azi Gigel m-a înjurat foarte urât ! Spune Marinică.

Gigel pârăște și el :

- Tati, azi la joacă, Ionel și Marinel m-au înjurat. Foarte urât ! Nici nu pot să-ți spun ce-au zis !

Acasă la Ionel, aceeași situație. Ionel vine plângând :

- Mami, tati, copiii ăia răi m-au înjurat foarte urât !

Părinții celor trei copii, fiind super-furioși, au ieșit să se certe. S-a lăsat cu MAAAAARE scandal și cu înjurături, bineînțeles, dar înjurături tradiționale, nu de astea moderne, că ei n-au aflat de ele. Și-au cărat și niște pumni, că se știe, cearta fără bătaie n-are rost.

Apoi, s-au calmat puțin, au mers la o cafea pentru a se calma și mai bine și au chemat copiii ca să-i ia la întrebări, acum când s-au calmat spiritele.

- Ia spune Gigele, cum te-a înjurat Marinică ?

- M-a înjurat foarte urât ! A zis : „Uită-te în frigider !”

- Și mai ce ?

- Atât.

- Atâââââât ?!

- Da !

- Și noi ne-am luat la bătaie și ne-am înjurat de mame (iartă-mă, mamă !), pentru asta ???! Pentru un biet frigider ?!!! Să vezi ce bătaie mănânci, Gigele ! Ajungem noi acasă !

Situația s-a repetat copy-paste și în cazul celorlalți doi copii.

Acum serios vorbind, mie asta mi se pare a fi o „înjurătură” cultă. E chiar cultură pură, pot să zic. (Din „Actualitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

Ce ridicol ! Po(a)nta si Cele Sfinte !

Nenea Poanta e tare credincios. Nu știu cui. Dar, sigur e. Vreau să înțeleg și CUI !

Azi a încercat dumnealui să facă niște paralele cu o pildă biblică despre înmulțirea pâinilor și peștilor.

Asta îmi amintește că și soața dumnealui ne-a dat o dată o dovadă la fel de frumoasă despre cât e dânsa de credincioasă (oare CUI ?) când, în urmă cu câțiva ani, mergând să voteze, își făcea cruci în fața buletinului de vot. E clar că îl văzuse pe Aghiuță. Oare unde ?

Și încă un mic exemplu de corectitudine dat de nenea PoAnta pe vremea când premier fiind, a făcut o vizită oamenilor munților, acelor oameni și munți la care se referă și poezia pomenită azi de parlamentari : „munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Oamenii i-au vorbit premierului Poanta despre viața grea, viața de muntean și l-au rugat să îi ajute să aibă o viața un pic mai bună, luând a anumită măsură. În fața oamenilor, lașul Poanta, a spus „DA, se rezolvă”. Iar, ajuns la București, lașul și mincinosul Poanta, a spus DA – în calitate de premier, și, ATENȚIE, a spus NU – în calitate de parlamentar !!! Ăsta e prea-cinstitul Poanta ! Om de mare încredere !

Cu cele sfinte în gură și cu cele drăcești în fapte !!!

Lasați cele sfinte, domnilor politicieni, că aveți gura spurcată ! Cât despre fapte...

În schimb, Olguța, bun discurs. Luați exemplu, luați notițe, voi ceilalți. Voi, cei cu spume la gură, luați exemplu, învățați să vorbiți logic și inteligent ! Priviți în jur.

                                                   (Din „Actialitatea acidă”, autor Gabriela Morar).

SPALĂ FIECARE CE POATE

Azi am văzut-o pe tanti Lenuța venind de la cumpărături cu două sacoșe pline-plinuțe. Abia venea, săraca. Trebuie să aflu ce a cumpărat.

• Tanti Lenuță, ce ai cumpărat ?
• Detergenți.
• Două sacoșe pline ?
• Da, am cumpărat detergenți, înălbitor, dezinfectant, balsam... Tot ce am găsit ca să pot spăla bine.
• Ceeee ? Ce să speli ?
• Ieri la televizor, din nou am văzut un individ mare, gras, frumos, fălcos, elegant, are o mașină mai scumpă decât o vilă, mai multe viloaie, palate, stă pe tron de aur. Tu nu l-ai văzut ?
• Ba da, zic eu.
• Și ce crezi, de unde are atâția bani, că prin muncă cinstită noi abia supraviețuim ?
• Tanti, ai auzit matale.
• Eu am auzit că el e atât de bogat pentru că spală bani. Că-s murdari ! Știam și eu că banii sunt plini de microbi, că trec prin multe mâini, evident că-s murdari ! Dar secretul ăsta numai acum l-am aflat. Nu știam că dacă vrei să scapi de sărăcie, trebuie să speli banii murdari ! Acum știu secretul îmbogățirii ! Așa că vreau să fiu și eu bogată. Gata cu sărăcia ! Uite sacoșele-s pline ! M-am pregătit ! Mă pun pe treabă ! Adio sărăcie !      (Schiță extrasă din vol. „ Din Țara lui T.B. (Trăiți Bine !)”, autor Gabriela Morar).