După
ce am publicat o schiţă umoristică, un cititor mi-a scris : “N-am râs !”. Îi răspund acu’. Stai
liniştit, cititorule, nu eşti singurul. Credeai că numai tu nu ai râs ? Nici alţii nu au râs ! Nici eu nu am râs ! Râsul e periculos. Am însă o pisică. E mai puţin agresivă decât râsul !
Asta
te sfătuiesc şi pe tine. N-ai râs,
nici o problemă. Ia-ţi pisică. Când va face vreo trăsnaie mică, s-ar
putea să ai parte de nişte hohote de râs.
Însă când va face o trăsnaie mare (sigur va face !), s-ar putea să te înfurii
foarte tare şi să devii agresiv ca un râs.
Mare
atenţie ! Râsul e periculos în
ambele cazuri.
În
primul
caz. Dacă felina a comis o trăsnaie mică, care se lasă
cu hohote mari de râs.
Ce
trăsnaie mică ? Păi, de exemplu, a păpat
bunătăţile care erau destinate musafirilor. Şi când ai vrut să pui masa… ai pus
farfurii goale. Până ai făcut rost de ceva, cât de cât, şi puţin şi de proastă
calitate, a durat ceva timp… . Ce a fost bun
a păpat piţi ! (Ce stomac mare
poate avea piţi asta !)
Din
cauza unor asemenea trăsnăi mici poţi
păţi chestii de genul :
·
Să te ia nişte dureri cumplite de stomac, de la
prea mult râs ;
·
Te poate apuca o criză de râs, care să dureze vreo jumate de oră sau chiar mai mult, o oră,
două…, şi să-ţi strice planurile. Poate ai ceva urgent de făcut, şi nu poţi,
fiindcă râsul nu vrea să se oprească.
Poate trebuie să mergi la vreun examen. Cum să mergi râzând ? Zice profu’ că
faci mişto de el !
·
Altă situaţie extrem de delicată ţi se poate întâmpla
dacă ai ghinionul să fii nevoit să participi la o înmormântare. Şi netam-nesam,
când toţi sunt serioşi şi plâng, tu îţi aminteşti ce trăznaie a făcut piţi şi începi
să râzi ca prostu’. Şi râzi în hohote şi nu te poţi opri. Un tip de lângă tine îţi
dă un ghiont şi-ţi şopteşte : “Prostule, eşti la o înmormântare, tre’ să plângi
! Nu eşti la spectacol, să râzi !” . Tu spui : “Nu-mi pot opri râsul.” Ei vor spune : “Aaaa, deci te
bucuri fiindcă a murit… mortu’ ! “ şi te vor lua la bătaie. Şi apoi o să vină
Salvarea, să te repare, că idioţii ăia nu ştiau de glumă. Dar tu nu te poţi
opri din râs nici în Salvare, nici la Spital.
Aşa că vrei primi nişte înţepături în plus. Ca să te înveţi
minte ! Să mai râzi ca prostu’. Ei, poftim acum, du-te şi zi-i “mersi” lu’ piţi,
după ce te-ai ales cu atâtea probleme din cauza ei.
În
al
doilea caz. Dacă felina a comis o trăsnaie mare,
care te înfurie foarte tare şi devii agresiv ca un râs.
Ce
trăsnaie mare ? Păi, de exemplu, ce
ai spune dacă ţi-ar uda niţel, pardon, vreau să spun, dacă ţi-ar spăla, sau, şi
mai corect, dacă ţi-ar curăţa nişte documente foarte importante. Sau măcar nişte
referate pentru care ai muncit muuuuult. Şi le-ar curăţa bine de tot, cum nici
un detergent n-ar şti. Sau dacă ar sparge ceva valoros, un vas, o vază… .
După
una sau mai multe trăsnăi mari, îţi
va veni un gând ticălos : “Cum să scap de piţi ?”
O
idee bună îţi vine : o vei duce în parc, poate o cumpără cineva, poate o
vrea vreun copil. Dar cum ? Nu suportă lesa. Ce să-ţi fac ! Dacă nu ţi-ai luat
câine ! Cin’ te-a pus să-ţi iei mâţă ? Aşa-ţi trebuie. Acum scapă de ea, dacă
poţi ! Nu poţi să-i dai drumul pur şi simplu în stradă. Nu, nu. Nu se poate ! Căci
se ştie a cui e ! Până la urmă, reuşeşti cumva s-o duci în parc. Vezi o femeie
cu un copil. O întrebi : “Doamnă, nu
cumpăraţi un animăluţ pentru copil ? O pisică drăguţă ? Nu-i scumpă !” Dar doamna zice : “Vrei să vinzi mâţa ?! Da’ ce, e pupăza din tei ?! Nu ţi-e ruşine,
escrocule ?! Pleacă de aici, până nu chem poliţia !”. Ce să mai zici, te întorci acasă şi mai
enervat ! Măcar dacă era pupăza din tei ! Poate o cumpăra cineva ! Iar dacă nu
o cumpăra nimeni, zbura ea undeva ! Găsea ea un tei, pe undeva ! Dar mâţa nu
zboară, nici nu vrea nimeni s-o cumpere. Cum scapi de ea ?
Ai
altă idee bună. O duci la mătuşa, la ţară.
O rogi pe mătuşă să o primească pe piţi pentru două săptămâni, apoi te faci că
plouă, uiţi s-o iei înapoi. Zis şi făcut. Te prezinţi la mătuşă : “Mătuşică, te rog primeşte-o pe piţi la
matale, vreo două săptămâni”, mătuşa spune : “O primesc dacă e cuminte”,
tu zici : “E cuminte, nu zice nici
"miau" ”. Şi gata, ai scăpat de pacoste. Dar, după numai câteva
zile, te sună mătuşa : “Vino să-ţi iei
mâţa, că numai rele face !” “Ce rele ?!”
“Păi, uite ce rele : tu ştii că am grădină cu legume, verdeţuri, fructe. Astea
trebuie îngrijite. Mai smulgi o buruiană, mai sapi pe lângă o plantă… . Piţi a
ta, dacă vede pământul săpat, crede că acolo s-a înfiinţat un WC pisicesc. Eu
acum nu mai pot folosi nimic din grădină, fiindcă peste tot pe unde am săpat,
mă înţelegi, e parfum de treabă de mâţă. A stricat şi acoperişul ca să poată
intra în pod. Acum îmi plouă în casă. Eu sunt bătrână şi bolnavă, nu mă pot
urca pe acoperiş să-l repar. Era să-mi facă necazuri şi cu vecinii, era cât pe
ce să le atace puii. Noroc că au văzut-o la timp. E şi puricoasă, umblă toată
ziua numai ea ştie pe unde, şi câţi purici adună. Apoi îi aduce în casă. Eu nu
pot să mai am grijă de ea. Vino s-o iei. Aa, era să uit. Mi-a spart şi un
borcan cu smântână şi şi-a băgat botul în oala cu supă. Vino după ea !”
Ai
avut două idei şi ambele proaste. Femeia din parc, te-a ameninţat cu poliţia. Mătuşa
e foc şi pară. N-ai ce face, mergi să-ţi aduci mâţa înapoi. Mătuşa e atât de
nervoasă pe tine şi pe piţi a ta, că puţin îi mai trebuie şi te ia la bătaie. Îţi
iei mâţa şi pleci, altfel mătuşa pune mâna pe măturoi, că asta când e nervoasă,
uită că-i “bătrână şi bolnavă”. Ei, asta-i situaţia. Dacă ţi-a trebuit mâţă…
aşa-ţi trebuie ! Atâta timp pierdut pe drumuri pentru … o mâţă ! Cu ocazia asta
ai pierdut şi un contract important. Că afacerile nu aşteaptă, până rezolvi tu
problemele cu piţi.
Iar
piţi tot timpul va face trăsnăi. Unele mai mari,
altele mai mici.
Dar
nu trebuie să fii disperat. Găseşti tu o soluţie. Mai ai o idee bună. În
drum spre casă, opreşti maşina lângă o pădurice, şi o dai afară pe piţi. În sfârşit
! Ai scăpat de pacoste ! Ieşi şi tu un pic să simţi aerul curat al pădurii, că-n
oraş… . Acum te întorci fericit acasă. Pe drum te întâlneşti cu o maşină, vrei
să ştie toată lumea bucuria ta. Strigi în gura mare : “Am scăpat de piţi ! Uraaaaa ! Am scăpat de piţi ! “. Cei din maşina
întâlnită, dacă te văd aşa vesel, te filmează. Afli tu mai târziu că erau
vecini cu tine, dar tu nu i-ai recunoscut ! Să vezi ce te bucuri când vezi
filmul ! Că ei, normal că te-au filmat, că doar aşa vesel nu te-au văzut
niciodată. Atâta veselie s-ar explica doar dacă ai fi politician, dar cum nu eşti,
e normal să se întrebe lumea ce-ai păţit.
Ajungi
în faţa blocului, îi îmbrăţişezi pe toţi vecinii întâlniţi. Toţi se întreabă
ce-ai păţit, poate ai luat prea mult la bord. Dar tu : “Am scăpat de pacoste”. Vecinii cred că ai scăpat de impozite, dar
de astea scapi numai când mori, sau nici
atunci. Deci, de ce ai scăpat, de fapt ?
Iar
la uşă,
ghici cine te aşteaptă ? Piţi ! Să cazi leşinat, nu alta ! Strigi cât de tare
poţi : “Cum ai ajuns aici ?! Te-am
părăsit în pădure ! Te-am dat uitării ! Cum mama… pisicilor ai ajuns aici ?” Piţi nu zice nimic, tace ruşinată, dar vecinii
care te filmaseră : “Hai vecine, să-ţi
arătăm ceva”. Şi-ţi arată filmul. Când tu strigai în pădure că ai scăpat de
piţi, ea era… lângă tine, în dreapta.
Aşa-ţi
trebuie ! Altă dată mai uită-te şi-n dreapta. La persoana din dreapta.
O
să turbezi de nervi ! Mâţă ticăloasă ! Numai necazuri îţi face ! Dar tu ce poţi
să-i faci ?! Ai vrea să ai gheare mari ca un…, ca un râs… şi să… să o înveţi tu minte pe mica ticăloasă ! De data asta
chiar că eşti foarte furios ! Şi agresiv !! Ca un râs !!! (Schiţă
extrasă din vol. “Actualitatea acidă”,
autor Gabriela Morar).
