I-am cerut mătuşii
o reţetă de prăjitură. Se numeşte “Chec cu pere”, dar cum mătuşica nu prea are
treabă cu scrisul, mi-a trimis următoarea reţetă
:
“Prăjită Chel cu pene. 500 gr pene, 300 gr
faină, 200 ml fapte, 100 ml uli, 50 gr mere de albine,5 oa, … Acest chel cu
pene se poate consuma cu fapte. O ceaşcă, două cu fapte.”
Vă ofer traducerea :
Prăjitură Chec
cu pere. 500 gr. pere, 300 gr. făină, 200 ml. lapte, 100 ml. ulei, 50 gr. miere
de albine, 5 ouă, … Acest chec cu pere se poate consuma cu lapte. O ceaşcă, două
cu lapte.
Nu pot să vă spun
ce cuvinte a folosit mătuşica pentru “nuci” şi “cacao”. Că-i scârbos şi
indecent. Restul era corect (cât de cât). Oare cum ar fi ieşit prăjitura cu 500
de grame de pene ? Foarte multe pene, un ditamai sacul. Şi ce fel de pene ? De gâscă,
raţă, găină, cocoş ? (Schiţă extrasă din vol. “Unde
nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).
N-am ras deloc.
RăspundețiȘtergereN-ai un nume ? “Anonim “ poate fi oricine. Poate îţi dai numele şi poate îmi spui şi ce te face să “razi”, ca să-ţi recomand altceva. Blogul e mare şi sigur este ceva care să te facă şi pe tine să “razi”. P.S. Mie îmi place să folosesc diacritice. Sper că ştii ce-s alea.
RăspundețiȘtergere