VREM
UN PREMIER INTEGRU !
E
consiliu de familie, pe motiv de lipsă premier. Întreaga familie e îngrijorată
pentru destinul patriei. Până ce şi mamaie e îngrijorată.
-
Auzişi, mamaie ? N-avem premier ! Avem nevoie de un nou
premier.
-
Ce mă pricep eu ?
-
Trebuie, mamaie, că şi mata locuieşti în ţara asta. Ne trebuie un premier bun.
-
Daaa, unu bun !
-
Asta trebuie să ne dea partidul celor trei trandafiri
roşii. Un premier bun.
-
Da’ degeaba-i bun, dacă nu-i pe placul lu’ nea neamţu,
sefu’ de la Cotroceni.
-
Oare cum ar trebui să fie candidatul, pentru ca nenea
neamţu să nu ne mai facă probleme şi să-l accepte ? Nu cum a făcut în iarnă, când
a tooooot lungit-o. Ţara ardea, iar baba se
pieptăna.
-
Să sperăm că acum nu ne mai pune beţe-n roate. Poate
avem noroc şi prindem unu’ bun, care să ajute la dezvoltarea ţării şi
prosperitatea cetăţenilor cinstiţi.
-
Apropo de cinste. Nenea neamţu zice că e musai să fie
un premier integru !
-
Integru, aşa ca dumnealui ! Să fie unul după chipul şi
asemănarea dumnealui. Atunci sigur îl acceptă !
-
Cam greu să găseşti un
om atât de integru. Eu nu cunosc pe nimeni atât de integru.
-
Adică ?
-
Tu cunoşti pe cineva după chipul şi asemănarea lu’ nea
neamţu ? Un om atât de integru ? Eu nu cunosc pe nimeni.
-
Nu ?
-
Nu ! Tu cunoşti pe cineva care să fi fost atât de
integru încât în câţiva ani de carieră politică să-şi cumpere opt căsoaie, opt
viloaie, opt casteloaie, ditamai castelele. Opt !
-
Dar două le-a pierdut în justiţie. Pe motiv de acte
false.
-
Ce justiţie incorectă ! Un om atât de integru, cum să
umble cu acte false ? Monument de integritate ! Căsuţele, dacă vrei să ştii, au
fost cumpărate cu bani obţinuţi din meditaţii. Profesorii sunt foarte înstăriţi
în ţara asta. Şi o duc foarte bine dacă mai
dau şi meditaţii. În câţiva ani, îţi cumperi opt vile, opt castele, opt palate…
Ce vor muşchii tăi !
-
Cu bani din meditaţii !
-
Da, şi din salariul de profesor.
-
Mamă, tată, mamaie, tataie, vreau să mă fac profesor !
strigă Gigel. Vreau să avem şi noi opt case, să trăim şi noi bine din chirii.
-
Profesor de ce ?
-
De Fizică. Şi să dau meditaţii. Şi să ne îmbogăţim ! O
să ne îmbogăţim din Fizică !
-
Ai văzut tu mulţi copii care să facă meditaţii la Fizică ?!
-
Nici unul. Dar o să-l întreb pe domn’ profesor nenea
neamţu, care-i reţeta.
-
Ce reţetă ?
-
Reţeta succesului. Vom fi cei mai integri oameni din
oraş !
-
Gigele, tu ştii ce înseamnă să fii integru ?
-
Ştiu. Înseamnă să ai opt case, cu bani din meditaţii. Fără
acte false. Şi să trăieşti bine din chirii. Aşa a zis domn’ profesor. L-am
auzit eu, nu mint.
-
Tu nu.
-
Opt case au fost. Au rămas doar şase.
-
Opt elefanţi se legănau pe o pânză… au rămas doar şase….
Şase elefanţi se legănau… , fredonează Gigel.
-
Au rămas şase, spune tataie.
-
Şase elefanţi se legănau…
-
Două le-a pierdut la Tribunal , adaugă mamaie.
-
Nu contează. Tot integru a rămas şi cu şase case. Ar îndrăzni
cineva să spună că dânsul nu-i un om integru ?
-
Nu, nimeni n-ar îndrăzni. Dar dacă ar îndrăzni…
-
Câţi elefanţi se legănau… au rămas doar… , continuă
Gigel să fredoneze cântecelul despre elefanţi şi pânze de păianjen.
-
Câţi elefanţi rămân în cele din urmă ? Ce spui Gigele ?
întreabă tata.
-
Taci ! Să nu spui nici în glumă ! se sperie mamaie.
-
De ce să nu spui ? Că-i democraţie ! Nu mai e comunism.
Dacă politicienii sunt mult mai bogaţi decât cetăţenii care muncesc din greu,
trebuie să ne punem semne de întrebare. Nu cumva trăim în sclavie, nu în
democraţie ?
-
Sau poate trăim în demon-craţie.
-
Ce-i asta ? Tu ai inventat-o.
-
Nu am inventat-o eu, eu doar îi spun pe nume. Au
inventat-o politicienii. Asta e părerea mea. Ce democraţie e aia în care nivelul
de viaţă al cetăţenilor harnici şi cinstiţi a scăzut ?
-
În schimb unii primari şi-au cumpărat opt viloaie. Ca să
trăiască bine din chirii, cică.
-
În minunata democraţie, spitalele construite de comunişti
au fost închise, cultura distrusă, agricultura, industria la fel. Cei ce se pot
lăuda că au absolvit şcoli foarte bune, le-au absolvit în Epoca de Aur. Uită-te
numai la domeniul medical. Ce medici buni au dat facultăţile româneşti în
perioada comunistă. Dar nu ne-a mai plăcut comunismul. Am strigat “Jos comunismul!”. Am vrut democraţie ! Acum am înţeles că ne putem spăla pe cap cu
ea. Cred că în curând va ieşi lumea în stradă să strige “Jos democraţia !”
-
Eşti nebun. Şi totuşi, cam ai dreptate.
-
Aşa-zisa democraţie românească post-comunistă, nu e
deloc democraţie. E demon-craţie. E craţia demonilor ! Dă Doamne să scăpăm de
ea. Şi să avem un premier bun.
-
Aşa-i, dă-ne Doamne un premier integru ! Dar nu integru
cum e ştim noi cine. Ci unu integru-integru !
-
Amin !
(Schiţă extrasă din vol. “Actualitatea
acidă”, autor Gabriela Morar).
