-
Mie îmi place foarte mult cum pune problema nenea
Poanta. Adică, poanta e următoarea :
dacă celălalt spune “da”, tu spui “nu”.
-
De ce ?
-
Cum, “de ce ?” ? Ca
să fii în opoziţie.
- Asta nu-i opoziţie. Asta e o contră, doar aşa, pentru
enervarea celuilalt. Pentru o opoziţie serioasă trebuie să ai argumente
serioase.
-
Eu susţin contrarul.
-
De ce ?
-
De dragul opoziţiei.
-
Opoziţie fără logică.
-
Ba nu !
-
Bine, cum spui tu.
-
Ba nu !
-
“Ba nu”, ce ?
-
Nu- s de acord cu ce ai zis.
-
Cu ce, adică ?
-
Nu contează, cu orice ai zis, nu-s de acord !
-
Aveai ceva de povestit ?
-
Nu ! Adică, da. Ziceam că-mi place cum pune problema
nenea Poanta.
-
Mi-am dat seama. Şi care-i poanta ?
-
Poanta e următoarea : dacă altul zice “alb”, tu musai
trebuie să zici “negru”. Am adoptat gândirea asta deşteaptă rău. Şi am
concretizat-o.
-
Cum ?
-
În fapte. Uite întâmplarea : vecinul şi-a cumpărat 20 de găini negre. Trebuie
să-i dau replica, să fiu în opoziţie cu el. Aşa că, mi-am zis :
“O să-mi cumpăr 20 de găini albe ! Sau, mai
bine 20 de cocoşi, ca să fie dublă opoziţie ! Sau, şi mai bine, 40 de cocoşi
albi ! Triplă opoziţie ! Să te văd acu’, vecine ! “
-
Şi ?
-
Aşa am făcut ! Am o satisfacţie maximă ! Am cumpărat 40
de cocoşi albi ! Sunt în totală opoziţie cu vecinul !
-
Dar el numără zilnic 20 de ouă !
-
Da ! Aşa-i ! El numără ouăle, iar eu număr
cu-cu-ri-gu-ri-leeeeee ! [Schiţă
extrasă din volumul “ Din Ţara
lui T.B. (Trăiţi Bine ! )”, capitolul I : “ Unii
trăiesc bine ! “, autor Gabriela Morar]
